57,797 matches
-
și 5. 2 ) . Ranexa este contraindicat la pacienții cu insuficiență hepatică moderată sau severă ( vezi pct . 4. 3 și 5. 2 ) . 26 Vârstnici : Stabilirea dozei trebuie făcută cu atenție la pacienții vârstnici ( vezi pct . 4. 4 ) . Aceștia pot prezenta o expunere crescută la ranolazină datorită reducerii funcției renale legate de vârstă ( vezi pct . 5. 2 ) . Incidența evenimentelor adverse a fost mai mare la vârstnici ( vezi pct . 4. 8 ) . Greutate corporală scăzută : Incidența evenimentelor adverse a fost mai mare la pacienții cu
Ro_860 () [Corola-website/Science/291619_a_292948]
-
de exemplu , chinidină ) sau din clasa III ( de exemplu : dofetilidă , sotalol ) , altele decât amiodarona . 4. 4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare Prescrierea și creșterea dozei de ranolazină trebuie făcută cu prudență la pacienții la care este de așteptat o expunere crescută : • Administrare concomitentă de inhibitori moderați ai CYP3A4 ( vezi pct . 4. 2 și 4. 5 ) . • Administrare concomitentă de inhibitori ai gp- P ( vezi pct . 4. 2 și 4. 5 ) . • Insuficiență hepatică moderată ( vezi pct . 4. 2 și 5. 2 ) . • Insuficiență
Ro_860 () [Corola-website/Science/291619_a_292948]
-
pct . 4. 2 , 4. 8 și 5. 2 ) . • Pacienți cu ICC moderată până la severă ( NYHA Clasa III- IV ) ( vezi pct . 4. 2 și 5. 2 ) . La pacienții care prezintă o combinație a acestor factori sunt de așteptat creșteri suplimentare ale expunerii . Este posibil să apară reacții adverse dependente de doză . Dacă se utilizează Ranexa la pacienți care prezintă o combinație a mai multor astfel de factori , trebuie monitorizate frecvent reacțiile adverse , doza trebuie redusă , iar tratamentul întrerupt , dacă este necesar . Riscul
Ro_860 () [Corola-website/Science/291619_a_292948]
-
Este posibil să apară reacții adverse dependente de doză . Dacă se utilizează Ranexa la pacienți care prezintă o combinație a mai multor astfel de factori , trebuie monitorizate frecvent reacțiile adverse , doza trebuie redusă , iar tratamentul întrerupt , dacă este necesar . Riscul expunerii crescute care conduce la evenimente adverse în diferitele subgrupuri este mai mare la pacienții fără activitate a CYP2D6 ( metabolizatori lenți , ML ) , decât la pacienții cu capacitate rapidă de metabolizare a CYP2D6 ( metabolizatori rapizi , MR ) ( vezi pct . 5. 2 ) . Măsurile de
Ro_860 () [Corola-website/Science/291619_a_292948]
-
al gp- P și un inhibitor slab al CYP3A4 , putând crește concentrația plasmatică substratelor gp- P sau CYP3A4 . Distribuția tisulară a medicamentelor transportate de gp- P poate fi crescută . Datele disponibile sugerează că ranolazina este un inhibitor slab al CYP2D6 . Expunerea la substrate ale CYP2D6 ( de exemplu : antidepresivele triciclice și antipsihoticele ) poate crește în timpul administrării de Ranexa și ar putea fi necesare doze mai mici din aceste medicamente . Nu a fost evaluat potențialul inhibării CYP2B6 . Se recomandă precauție în cursul administrării
Ro_860 () [Corola-website/Science/291619_a_292948]
-
de 3 zile de administrare a dozei de două ori pe zi . Absorbție : Valoarea medie a biodisponibilității absolute a ranolazinei după administrarea orală a comprimatelor de ranolazină cu eliberare imediată este cuprinsă între 35−50 % , cu mari variații inter - individuale . Expunerea la Ranexa crește mai mult decât proporțional cu doza . S- a înregistrat o creștere de 2, 5 până la de 3 ori a ASC la starea de echilibru , deoarece doza a fost mărită de la 500 mg la 1000 mg de două
Ro_860 () [Corola-website/Science/291619_a_292948]
-
Influența sexului : Sexul nu are nici o influență relevantă din punct de vedere clinic asupra parametrilor farmacocinetici . Pacienți vârstnici : Considerată izolat , vârsta nu are nici o influență relevantă din punct de vedere clinic asupra parametrilor farmacocinetici . Totuși , persoanele vârstnice pot prezenta o expunere crescută la ranolazină datorită scăderii funcției renale legate de vârstă . Greutatea corporală : Comparativ cu subiecții care cântăresc 70 kg , s- a estimat că expunerea a fost de aproximativ 1, 4 ori mai mare la subiecții care cântăresc 40 kg . ICC
Ro_860 () [Corola-website/Science/291619_a_292948]
-
influență relevantă din punct de vedere clinic asupra parametrilor farmacocinetici . Totuși , persoanele vârstnice pot prezenta o expunere crescută la ranolazină datorită scăderii funcției renale legate de vârstă . Greutatea corporală : Comparativ cu subiecții care cântăresc 70 kg , s- a estimat că expunerea a fost de aproximativ 1, 4 ori mai mare la subiecții care cântăresc 40 kg . ICC : S- a estimat că ICC NYHA Clasa III și IV au prezentat concentrații plasmatice de 1, 3 ori mai mari . Insuficiență renală : În cadrul unui
Ro_860 () [Corola-website/Science/291619_a_292948]
-
a metaboliților a crescut o dată cu scăderea funcției renale . ASC a metabolitului farmacologic activ al ranolazinei a crescut de 5 ori la pacienții cu insuficiență renală severă . În cadrul analizei farmacocinetice populaționale , s- a estimat o creștere de 1, 2 ori a expunerii la ranolazină la subiecții cu insuficiență moderată ( clearence al creatininei 40 ml/ min ) . La subiecții cu insuficiență renală severă ( clearence al creatininei 10- 30 ml/ min ) , s- a estimat o creștere a expunerii la ranolazină de 1, 3- 1, 8
Ro_860 () [Corola-website/Science/291619_a_292948]
-
o creștere de 1, 2 ori a expunerii la ranolazină la subiecții cu insuficiență moderată ( clearence al creatininei 40 ml/ min ) . La subiecții cu insuficiență renală severă ( clearence al creatininei 10- 30 ml/ min ) , s- a estimat o creștere a expunerii la ranolazină de 1, 3- 1, 8 ori . Influența dializei asupra farmacocineticii ranolazinei nu a fost evaluată . Insuficiență hepatică : Farmacocinetica ranolazinei a fost evaluată la pacienți cu insuficiență hepatică ușoară sau moderată . 34 fost afectată la pacienții cu insuficiență hepatică
Ro_860 () [Corola-website/Science/291619_a_292948]
-
Parametrii farmacocinetici ai ranolazinei nu au fost studiați la copii și adolescenți ( < 18 ani ) . 5. 3 Date preclinice de siguranță În cadrul studiilor clinice nu s- au observat reacții adverse , dar au fost înregistrate la animale , la concentrații similare cu expunerea clinică , după cum urmează : ranolazina s- a asociat cu convulsii și a crescut mortalitatea la șobolani și câini la concentrații plasmatice de aproximativ 3 ori mai mari decât doza clinică maximă propusă . Studiile de toxicitate cronică la șobolani au indicat faptul
Ro_860 () [Corola-website/Science/291619_a_292948]
-
și a crescut mortalitatea la șobolani și câini la concentrații plasmatice de aproximativ 3 ori mai mari decât doza clinică maximă propusă . Studiile de toxicitate cronică la șobolani au indicat faptul că tratamentul s- a asociat cu modificări adrenergice la expuneri ușor mai mari decât cele observate la pacienți . Acest efect este asociat cu concentrații plasmatice crescute de colesterol . Nu s- au înregistrat modificări similare la om . La om , nu s- a observat nici un efect asupra axei corticosuprarenaliene . În studiile pe
Ro_860 () [Corola-website/Science/291619_a_292948]
-
regimurile de dozaj nu au fost stabilite în acest caz și , de aceea , tratamentul cu hidroxicarbamidă nu se recomandă la această grupă de vârstă . Copii și adolescenți ( vârste cuprinse între 2 și 18 ani ) La copiii și adolescenții cu drepanocitoză , expunerea sistemică la hidroxicarbamidă este similară cu cea a pacienților adulți . Prin urmare , nu sunt necesare ajustări ale dozei la pacienții mai tineri . Insuficiență renală Întrucât excreția renală reprezintă principala cale de eliminare , la pacienții cu insuficiență renală trebuie să se
Ro_949 () [Corola-website/Science/291708_a_293037]
-
cu 3- 6 luni înainte de sarcină , dacă este posibil . Evaluarea raportului risc- beneficiu trebuie efectuată individual , comparând riscul tratamentului cu hidroxicarbamidă cu trecerea la un program de transfuzii sanguine . Având în vedere cantitatea limitată de informații disponibile , în caz de expunere la hidroxicarbamidă în timpul sarcinii , trebuie luată în considerare o urmărire atentă , cu examinări clinice , biologice și ecografice adecvate . În timpul tratamentului cu hidroxicarbamidă , femeile cu potențial fertil trebuie sfătuite să utilizeze metode contraceptive adecvate . Se recomandă cu insistență utilizarea unei contracepții
Ro_949 () [Corola-website/Science/291708_a_293037]
-
administrarea orală a 20 mg hidroxicarbamidă/ kg , s- a observat o absorbție rapidă , cu o concentrație plasmatică maximă de aproximativ 30 mg/ l , care apare după 0, 75 și 1, 2 ore la pacienții 7 cu drepanocitoză , copii , respectiv adulți . Expunerea totală pe o perioadă de până la 24 ore după administrarea dozei este de 124 mg* h/ l la copii și adolescenți și de 135 mg* h/ l la adulți . Distribuție : Hidroxicarbamida se distribuie rapid în întregul organism , trece în lichidul
Ro_949 () [Corola-website/Science/291708_a_293037]
-
reprezintă o perioadă mai lungă decât cea raportată în alte indicații . Vârstnici , sex , rasă : Nu sunt disponibile date cu privire la diferențele farmacocinetice determinate de vârstă ( cu excepția pacienților pediatrici ) , sex sau rasă . Copii și adolescenți : La copii , adolescenți și adulți cu drepanocitoză , expunerea sistemică la hidroxicarbamidă la starea de echilibru a fost similară , conform valorii medii a ariei de sub curba concentrațiilor plasmatice în funcție de timp . Concentrațiile plasmatice maxime și volumul aparent de distribuție legat de greutatea corporală au fost comparabile între grupele de vârstă
Ro_949 () [Corola-website/Science/291708_a_293037]
-
au primit hidroxicarbamidă sub forma unei doze unice de 15 mg/ kg , utilizând capsule de 200 mg , 300 mg sau 400 mg . La pacienții cu ClCrmai mic de 60 ml/ min sau la pacienții cu insuficiență renală în stadiu terminal , expunerea medie la hidroxicarbamidă a fost cu aproximativ 64 % mai mare decât la pacienții cu funcție renală normală . Conform evaluării efectuate într- un studiu ulterior , la pacienții cu ClCr < 60 ml/ min aria de sub curba concentrației 8 plasmatice în funcție de timp
Ro_949 () [Corola-website/Science/291708_a_293037]
-
mai mare decât la pacienții cu ClCr≥60 ml/ min , ceea ce sugerează faptul că o reducere cu 50 % a dozei de hidroxicarbamidă ar putea fi o măsură adecvată , în cazul pacienților cu ClCr < 60 ml/ min . Hemodializa a redus expunerea la hidroxicarbamidă cu 33 % ( vezi pct . 4. 2 și 4. 4 ) . La acești pacienți se recomandă monitorizarea atentă a parametrilor hematologici . Insuficiență hepatică : Nu există date care să susțină specific ajustarea dozei la pacienții cu insuficiență hepatică , dar , din considerente
Ro_949 () [Corola-website/Science/291708_a_293037]
-
practic „ nu conțin sodiu ” . 4. 5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune Administrarea concomitentă a unei doze unice de tocilizumab 10 mg/ kg cu metotrexat 10- 25 mg , o dată pe săptămână , nu are un efect semnificativ asupra expunerii la metotrexat . Analizele farmacocinetice populaționale nu au identificat vreun efect al MTX , al medicamentelor antiinflamatorii nesteroidiene ( AINS ) sau al corticosteroizilor asupra eliminării tocilizumabului . Exprimarea enzimelor hepatice CYP 450 este inhibată de citokine , cum este IL- 6 , care stimulează inflamația cronică
Ro_933 () [Corola-website/Science/291692_a_293021]
-
asociere cu MTX / sau alte DMARD și 288 pacienți au fost tratați cu tocilizumab 8 mg/ kg în monoterapie . Studiile clinice deschise extinse pe termen lung au inclus 2562 pacienți tratați cu tocilizumab 8 mg/ kg cu sau fără DMARD . Expunerea totală în analiza siguranței tratamentului pe termen lung a fost de 3685 pacienți- ani . Cele mai frecvente reacții adverse raportate ( au apărut la ≥5 % din pacienții tratați cu tocilizumab în monoterapie sau în asociere cu DMARD ) au fost infecțiile tractului
Ro_933 () [Corola-website/Science/291692_a_293021]
-
comparativ cu 112 evenimente per 100 pacienți- ani în grupul tratat cu placebo și DMARD . În studiile deschise extinse pe termen lung , incidența infecțiilor în grupul tratat cu RoActemra și DMARD a fost de 116 evenimente per 100 pacienți- ani expunere . În studiile clinice controlate , incidența infecțiilor grave raportate în grupul tratat cu tocilizumab 8 mg/ kg și DMARD a fost de 5, 3 evenimente per 100 pacienți- ani expunere , comparativ cu 3, 9 evenimente per 100 pacienți- ani expunere în
Ro_933 () [Corola-website/Science/291692_a_293021]
-
și DMARD a fost de 116 evenimente per 100 pacienți- ani expunere . În studiile clinice controlate , incidența infecțiilor grave raportate în grupul tratat cu tocilizumab 8 mg/ kg și DMARD a fost de 5, 3 evenimente per 100 pacienți- ani expunere , comparativ cu 3, 9 evenimente per 100 pacienți- ani expunere în grupul tratat cu placebo și DMARD . În studiul de monoterapie incidența infecțiilor grave a fost de 3, 6 evenimente per 100 pacienți- ani expunere în grupul tratat cu tocilizumab
Ro_933 () [Corola-website/Science/291692_a_293021]
-
ani expunere . În studiile clinice controlate , incidența infecțiilor grave raportate în grupul tratat cu tocilizumab 8 mg/ kg și DMARD a fost de 5, 3 evenimente per 100 pacienți- ani expunere , comparativ cu 3, 9 evenimente per 100 pacienți- ani expunere în grupul tratat cu placebo și DMARD . În studiul de monoterapie incidența infecțiilor grave a fost de 3, 6 evenimente per 100 pacienți- ani expunere în grupul tratat cu tocilizumab și 1, 5 evenimente per 100 pacienți- ani expunere în
Ro_933 () [Corola-website/Science/291692_a_293021]
-
evenimente per 100 pacienți- ani expunere , comparativ cu 3, 9 evenimente per 100 pacienți- ani expunere în grupul tratat cu placebo și DMARD . În studiul de monoterapie incidența infecțiilor grave a fost de 3, 6 evenimente per 100 pacienți- ani expunere în grupul tratat cu tocilizumab și 1, 5 evenimente per 100 pacienți- ani expunere în grupul tratat cu MTX . În studiile populaționale referitoare la siguranța pe termen lung ( studii principale și extensiile lor ) , incidența infecțiilor grave observate în grupul tratat
Ro_933 () [Corola-website/Science/291692_a_293021]
-
ani expunere în grupul tratat cu placebo și DMARD . În studiul de monoterapie incidența infecțiilor grave a fost de 3, 6 evenimente per 100 pacienți- ani expunere în grupul tratat cu tocilizumab și 1, 5 evenimente per 100 pacienți- ani expunere în grupul tratat cu MTX . În studiile populaționale referitoare la siguranța pe termen lung ( studii principale și extensiile lor ) , incidența infecțiilor grave observate în grupul tratat cu tocilizumab și DMARD a fost de 3, 9 evenimente per 100 pacienți- ani
Ro_933 () [Corola-website/Science/291692_a_293021]