57,801 matches
-
Târgu Frumos - 17.X.1904, București), poet. Copil de țărani nevoiași, N. părăsea la zece ani casa părinților săi, Zamfira și Toader Neculuță. Muncitor cizmar, el se formează ca autodidact. Citea literatură (M. Eminescu și G. Coșbuc, în primul rând), iubea muzica. Legat de mișcarea muncitorească, este alături de I. C. Frimu în lupta pentru refacerea Partidului Socialist Democrat după trădarea „generoșilor”. Debutează, sub numele D. Niculescu, în săptămânalul „Icoana vremei”. O parte dintre versurile apărute prin reviste („Adevărul ilustrat”, „Icoana vremei”, „România
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288396_a_289725]
-
Paul - «curată și feciorelnică», la fel și noi suntem încrezători că această carte va ajunge în mâinile acelor bărbați consacrați și femei consacrate care nu au lăsat ca decepțiile vieții să le stingă profunda pasiune a inimii lor: Cristos cel iubit cu o tandrețe de îndrăgostit și lumea omenească ce trebuie transformată în împărăția lui Dumnezeu. Felice Scalia SPRE REFLECȚIE CONVINGERI, NU SOLUȚII A vorbi despre viața consacrată și a analiza pașii pe care i-am făcut ca persoane consacrate este
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
unei frumoase povestioare, a fost pusă de un iepuraș de pluș unui căluț de piele, care i-a răspuns cu afabilitate: «„Realitatea nu înseamnă să fii doar așa cum ești croit. Este ceva ce ți se întâmplă: atunci când un copil te iubește de mult, mult timp, și nu doar pentru a se juca, ci te iubește cu adevărat, atunci devii real”. „Dar doare?”, întrebă iepurașul. „Uneori da”, replică căluțul, care era mereu pe fază. „Însă atunci când ești real nu te mai gândești
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
piele, care i-a răspuns cu afabilitate: «„Realitatea nu înseamnă să fii doar așa cum ești croit. Este ceva ce ți se întâmplă: atunci când un copil te iubește de mult, mult timp, și nu doar pentru a se juca, ci te iubește cu adevărat, atunci devii real”. „Dar doare?”, întrebă iepurașul. „Uneori da”, replică căluțul, care era mereu pe fază. „Însă atunci când ești real nu te mai gândești că te vei simți rău”. „Dar se întâmplă dintr-odată, ca atunci când te încarcă
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
sau al unei purități necontaminate - mai de degrabă vestală decât de discipol - pentru a afla în votul castității, precum și în darul fecioriei, un tărâm în care nu suntem scutiți de truda vieții, care nu înseamnă altceva decât truda de a iubi și de a ne lăsa să fim iubiți. Riscul este acela de a ne obișnui atât de mult cu marele adevăruri și atât de puțin cu «veritatea» concretă a vieții și a uceniciei, care nu este altceva decât o incontestabilă
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
vestală decât de discipol - pentru a afla în votul castității, precum și în darul fecioriei, un tărâm în care nu suntem scutiți de truda vieții, care nu înseamnă altceva decât truda de a iubi și de a ne lăsa să fim iubiți. Riscul este acela de a ne obișnui atât de mult cu marele adevăruri și atât de puțin cu «veritatea» concretă a vieții și a uceniciei, care nu este altceva decât o incontestabilă împărtășire din truda tuturora. Atunci când adoptăm o viziune
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
doar în văzul nostru, în fața noastră... ci și înlăuntrul nostru, probabil într-un mod mult mai dramatic. Așadar, ne schimbăm și noi, deși ne place să folosim cuvintele, metaforele, formele ascetice și avânturile mistice ale unei lumi pe care o iubim realmente și la care suntem oarecum siliți să recunoaștem că nu mai aparținem, cu toate că ne-am dori tocmai contrarul. Dacă este adevărat că trebuie să luptăm și să perseverăm «până la sânge» (Evr 12,4), nu e mai puțin adevărat că
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
tensiune, însă nu este singura cale. Castitatea devine, astfel, o cale alternativă, fără a fi opusul aceleia, cu scopul trăirii aspectului relațional, accentuând importanța stabilirii unei legături «corecte» cu celălalt și importanța unei distanțe corecte, care să ne permită să iubim fără a poseda și care să ne ajute să intrăm într-o alianță fără a regresa spre o fuziune. În acest fel poate fi definită și acceptată una dintre provocările cele mai puternice ale contemporanității noastre: aceea de a nu
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
să fim întotdeauna gata să răspundem orișicui ne cere cont despre speranța care locuiește în noi (cf. 1Pt 3,15). Identitatea noastră de creștini constă în definitiv în efortul de a-l adora numai pe Dumnezeu și de a ne iubi unii pe alții, de a ne sluji reciproc și de a arăta prin exemplul nostru nu doar în ce credem, ci și în ce sperăm și cine este Cel în care ne-am pus încrederea» (cf. 2Tim 1,12). Papa
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
nici mai puțin. Iată de ce avem dreptul să sperăm, și trebuie să ne agățăm de speranță, însă fără a uita că datoria fiecăruia dintre noi, așa după cum amintea Carl Gustav Jung, nu este alta decât aceea de «a învăța să iubim și să ne pregătim de moarte». Moartea aici nu se referă doar la moartea individuală ori la declinul instituțiilor, din care facem parte într-un mod mai mult sau mai puțin vital, ci înseamnă și acceptarea senină și generoasă a
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
Isus deja țineau să sublinieze, cu stupoare și mânie, că această masă nu era tocmai o bună companie. Nu avem nici un alt chip pe care să-l oferim lumii decât pe acela al Bisericii. Tocmai acest chip trebuie să-l iubim căci, lăsând la o parte prețuirea pe care i-au arătat-o înțelepții și stăpânii, în acest chip sclipește ceva din umilința lui Dumnezeu. Cât despre noi, nu suntem cei mai în măsură să judecăm slăbiciunile și infidelitățile Bisericii: noi
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
căci, lăsând la o parte prețuirea pe care i-au arătat-o înțelepții și stăpânii, în acest chip sclipește ceva din umilința lui Dumnezeu. Cât despre noi, nu suntem cei mai în măsură să judecăm slăbiciunile și infidelitățile Bisericii: noi iubim chipul său sărman pentru că Dumnezeu, în milostivirea și gingășia sa, îl iubește, așa după cum îl iubește și pe al nostru. Și suntem conștienți că tocmai acolo „slava sa coboară ca să umple mâinile noastre goale” ( D. Hameline). Biserica, doar atunci când se
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
înțelepții și stăpânii, în acest chip sclipește ceva din umilința lui Dumnezeu. Cât despre noi, nu suntem cei mai în măsură să judecăm slăbiciunile și infidelitățile Bisericii: noi iubim chipul său sărman pentru că Dumnezeu, în milostivirea și gingășia sa, îl iubește, așa după cum îl iubește și pe al nostru. Și suntem conștienți că tocmai acolo „slava sa coboară ca să umple mâinile noastre goale” ( D. Hameline). Biserica, doar atunci când se consideră o servă săracă, când își dorește să stea aproape de cei umili
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
acest chip sclipește ceva din umilința lui Dumnezeu. Cât despre noi, nu suntem cei mai în măsură să judecăm slăbiciunile și infidelitățile Bisericii: noi iubim chipul său sărman pentru că Dumnezeu, în milostivirea și gingășia sa, îl iubește, așa după cum îl iubește și pe al nostru. Și suntem conștienți că tocmai acolo „slava sa coboară ca să umple mâinile noastre goale” ( D. Hameline). Biserica, doar atunci când se consideră o servă săracă, când își dorește să stea aproape de cei umili și excluși, ei bine
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
al Operei și Teatrului Național din Cluj, afirmă: „Cu gând senin pornim la drum, cu dorul ca ai noștri să-și cunoască luminătorii, iar cei de lângă noi, concetățenii de altă limbă, să ne cunoască, să ne înțeleagă și să ne iubească pentru sufletul și arta noastră, luminoase și prietenoase.” În primul număr se publică poemul dramatic Rapsozii de Tiberiu Brediceanu. Alexandru Hodoș se dedică istoriei teatrului românesc din Transilvania (Teatrul românesc în Ardeal, Teatrul și scena, Teatrul românesc pe scenele maghiare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285427_a_286756]
-
pentru noi totul este numai lapte și miere. Parcă numai noi, câteodată, i-am face să zâmbească și să uite necazurile de care sunt copleșiți și se afundă în râsete când facem vreo boacănă. Ei, chiar și așa, tot ne iubesc! și le adună pe toate într-un sac mare, mare de tot, ca al lui Moș Crăciun, și nu-l uită, căci după ani și ani vor răscoli împreună cu noi zestrea acelor amintiri scumpe, de neuitat. Dar noi până atunci
Sfera by Coţovanu Ştefania () [Corola-publishinghouse/Science/91764_a_93580]
-
povestea din poemul lui Kalidasa. Ducându-se, după o boală grea, pentru refacere la moșia unui prieten, naratorul îl găsește într-o tabără de țigani. Se instalase acolo fascinat de o fată care nu vrea să îi devină soție, căci iubește un țigan, hoț de cai întemnițat, cu care avea un copil tăinuit. Întreaga povestire e un clocot de romantism. Lostrița e un basm. O „nagodă” cu înfățișare de lostriță spintecă apele Bistriței, și nimeni nu izbutește să o pescuiască. Cei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
3.4 Casa (locul unde mă simt acasă) 4.2 Liniște, relaxare, siguranță 3.4 Este o mândrie pentru mine 4.2 Loc frumos 3.0 Locul unde am copilărit 3.6 Nu înseamnă nimic pentru mine 2.6 Îmi iubesc satul 3.6 Familia (este ca o familie) 2.6 Liniște, relaxare, siguranță 3.0 Este o mândrie pentru mine 2.2 O comunitate 2.4 Părinții 2.2 Familia (este ca o familie) 1.8 Îmi iubesc satul 1
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
6 Îmi iubesc satul 3.6 Familia (este ca o familie) 2.6 Liniște, relaxare, siguranță 3.0 Este o mândrie pentru mine 2.2 O comunitate 2.4 Părinții 2.2 Familia (este ca o familie) 1.8 Îmi iubesc satul 1.9 Părinții 1.8 Pământul 1.5 Locul în care muncesc 1.2 O comunitate 1.1 Loc frumos 0.6 Locul unde muncesc 0.4 Locul unde vreau sa mor 0.6 Total 86.2 Total 87
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
sau pe jumătate goală? Cine poate decide definitiv în astfel de împrejurări atât de ambigue? Dar tot entuziasmul meu a fost ucis, strangulat. Intrasem conștient în gura lupului, animat de cele mai bune intenții. Am început deci să nu mai iubesc Hermeneutica lui Mircea Eliade. Cele ce s-au întâmplat în Franța m-au dezgustat și mai mult de această carte, de care pur și simplu n-aș mai vrea să aud. 2. Mă așteptam ca prima carte română și franceză
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
ar trebui să se teamă ca de foc: fuga de orice literaturizare, eroizare și, implicit, mistificare. O frazeologie ceaușist-bombastică nu poate și nu trebuie înlocuită cu o alta de sens contrar. Teză probabil nepopulară, dar riguros în spiritul adevărului. Nu iubim nici o formă de demagogie. Stilistică și nestilistică. în aceeași situație se află și o altă temă politologică esențială: ideea de opoziție. Ea presupune, în două cuvinte, un sistem de idei clar formulate și o tactică și strategie a acțiunii politice
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
clienților. Aceasta este povestea unei persoane pe baza unei planșe cu un bărbat și o tânără: Pare a fi un bărbat drăguț și o fată dulce. Pare să fie un moment fericit. El pare să-i spună fetei că o iubește sau ceva drăguț și tandru. Pare foarte încrezătoare și fericită. Îmi place. Hm! Stai! El pare cam în vârstă dar ea pare eficientă și dulce. Nu pare acum eficientă dar îmi imaginez (pune cartea pe masă). (Ce a condus la
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
el predă la o școală din apropiere iar ea este o fată din sat. Mi se pare o poveste de dragoste de modă veche. Poate s-au văzut mult timp iar acum el a ajuns să-i spună că o iubește. (Care va fi finalul?) Cred că se vor căsători, vor avea copii și vor fi fericiți nu că vor trăi fericiți până la adânci bătrâneți, nu ca într-un basm. Par a fi oameni obișnuiți. Interpretând povestea clientului, clinicianul poate nota
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
neliniște, temă, de așteptare a unui pericol neprecizat. La nivel somatic se remarcă: tremur, accelerarea respirației, accelerarea bătăilor inimii etc. 2. Anestezia psihică dureroasă: este o variantă aparte a hipertimiei caracterizată prin faptul că bolnavii cred că nu-și mai iubesc copiii, părinții sau rudele apropiate, că nu mai sunt în stare de a avea sentimente firești de atașament. Această trăire este trăită cu un sentiment puternic de durere morală, de suferință care duce la acte autolitice, mai ales în situația
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
a fost inconștient timp de peste două săptămâni și apoi încă două luni a fost în spital la recuperare din cauza rănilor. Când s-a reîntors la familia lui nu a mai fost același. Înainte de accident era un bărbat liniștit car-și iubea la nebunie familia și adesea afișa un aer glumeț. După accident d-l I.P. era tăcut și iritabil cronic. El striga la nevasta și copiii lui pentru cele mai neînsemnate lucruri. El și-a lovit nevasta când ea vorbea despre
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]