58,223 matches
-
președinte al Înaltului Comitet Arab. În ultimii ani ai vietii petrecuți la Beirut, și-a scris memoriile. Amin al Husseini s-a născut probabil în anul 1895 la Ierusalim ca fiu al muftiului musulmanilor din oraș, Taher al-Husseini și al soției acestuia, Zeinab. Familia al-Husseini era una din principalele familii de notabili arabi din Ierusalim, latifundiari înstăriți, din rândurile cărora s-au ridicat 13 primari ai orașului între anii 1864-1920. Dupa tradiția familiei, ea se trage de la însuși profetul Mahomed. Unul
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
timp parte a Imperiului Habsburgic. Numele de familie a fost Popa (sau Popovici, după alte surse), iar până a se călugări, prenumele său a fost Stan. Numele de familie sugerează că unul dintre strămoșii săi a fost preot. După moartea soției sale s-a călugărit la Mănăstirea Curtea de Argeș din Țara Românească. Potrivit lui Nicolae Iorga, călugărul Sofronie „abia putea ceti și numai foarte rău scrie”. Sofronie s-a reîntors mai târziu la Cioara și a construit un mic schit ortodox din lemn
Sofronie de la Cioara () [Corola-website/Science/335047_a_336376]
-
M.A.I. În cadrul spectacolului de ziua națională a României din 2014 maestrul Ioan Macrea a primit titlul post-mortem de cetățean de onoare al județului Sibiu.Distincția a fost oferită de prefectul județului Sibiu,Ioan Cindrea.Premiul a fost primit de către soția Silvia și fiică Silvia. "Maistrul", așa cum i se spunea din dorința arzătoare de a păstra zestrea folclorului românesc a înființat un nou ansamblu folcloric,numit"Ceata Junilor", pepiniera Ansamblului Profesionist "Cindrelul-Junii Sibiului".Artiști din zonă au colaborat cu acest ansamblu
Ioan Macrea () [Corola-website/Science/335077_a_336406]
-
Oriola (nume de fată Kate Delbarre, apoi Kate Bernheim în timpul primei căsătorii, n. 8 iunie 1925, Calais) este o fostă scrimeră franceză specializată pe floretă, laureată cu patru medalii de argint și două medalii de bronz la Campionatul Mondial. Este soția lui Christian d’Oriola, cel mai titrat campion francez din scrimă. S-a apucat de scrimă când era studentă la Facultatea de drept din Lille. A continuat să se antreneze la Mulhouse, unde a trăit după ce s-a căsătorit. Sub
Kate d’Oriola () [Corola-website/Science/335074_a_336403]
-
hramul „Sf. Dimitrie”. Inscripția de pe cea mai frumoasă cruce din biserică poartă numele lui Ioan Matei (voievodul român Matei Basarab) din 1642. În apropierea sa se află Mănăstirea Petru și Pavel, o altă ctitorie a lui Ioan Matei și a soției sale, Elena, ce datează din 1644. Istoricul N.A. Constantinescu consemna, în anul 1941, următoarele: „În josul Dunării, de la Lom în jos, malul drept al fluviului este acoperit de o lungă fâșie de sate românești care se întind fără întrerupere până la Șiștov
Lup din Novae () [Corola-website/Science/335096_a_336425]
-
rezoluții guvernamentale care sprijinea suplimentarea oportunităților de angajare pentru femei a stârnit opoziția ministerului muncii, a poliției religioase, și a cetățenilor de sex masculin. În multe părți ale Arabiei Saudite se consideră că rolul femeilor este să se ocupe de soții și de familiile lor. Mai mult, există un tip de segregare chiar și în interiorul caselor, precum prezența intrărilor diferite pentru bărbați și femei. Există totuși femei de succes, iar unele din ele se ocupă chiar de afacerile familiei în locul soților
Drepturile omului în Arabia Saudită () [Corola-website/Science/335115_a_336444]
-
iar mamele își pot aduce în Arabia Saudită copiii care locuiesc în străinătate dacă nu au cazier judiciar. Soții străini ai femeilor saudite au primit și ei dreptul de a lucra în sectorul privat în regat dacă se află sub responsabilitatea soțiilor lor, cu condiția ca pe permisul lor "iqama" să scrie „soț al unei femei saudite” și să posede pașapoarte valide care să le permită să se întoarcă în orice moment în țările lor. Femeile saudite căsătorite cu străini se confruntă
Drepturile omului în Arabia Saudită () [Corola-website/Science/335115_a_336444]
-
de trei ori: pentru prima dată, în anul 1749 la Cavalese, cu nobila Albina de Miorini (d. 1756) și după moartea dânsei, pentru a doua oară, în anul 1758, cu Catharina de Franchenfeldt (d. pe la 1770). După decesul și acestei soții, s-a cununat, pe 2 august 1774 la Schemnitz, cu Caroline, fiica lui Johann de Franzenau, medic militar, savant, între altele, din 1806, organizator a sistemului educațional sub Napoleon I. Giovanni a avut trei copii, un fiu și o fată
Giovanni Antonio Scopoli () [Corola-website/Science/335143_a_336472]
-
Mai mulți dintre adversarii ei, cuceriți de elocvența sa, s-au declarat creștini și au fost laolaltă pedepsiți cu moartea. Ecaterina a fost apoi biciuită și închisă, timp în care peste 200 de oameni au venit să o vadă, inclusiv soția lui Maxentius, ; toți s-au convertit la creștinism și, ulterior, au fost martirizați. După eșecul suferit de împăratul Maxentius asupra Ecaterinei prin intermediul torturii, el a încercat să o câștige pe prințesă propunându-i căsătoria. Sfânta a refuzat, declarând că soțul
Ecaterina din Alexandria () [Corola-website/Science/335127_a_336456]
-
Take Ionescu” cum va rămâne cunoscut în istorie, prin teritoriile aflate sub controlul lor, până în Elveția. "„De fapt, în cursul verii 1918, Partidul Conservator se debandase cu totul. Take Ionescu, descurajat prin succesele nemților și demoralizat prin moartea violentă a soției sale Bessie, ca și prin ascendentul erotic tot mai puternic ce-l lua asupra lui fatala Adina Cordescu, plecase la Paris, fără să se mai preocupe de partidul său.”" Referindu-se la activitatea grupului condus de Take Ionescu la Paris
Activitatea politică a lui Take Ionescu () [Corola-website/Science/335151_a_336480]
-
Elena (Ecaterina) Rareș (n. aprox. 1490, Serbia - d. 1553, Suceava, Moldova) a fost o principesă sârbă ce a devenit soția domnului Moldovei Petru Rareș (1527-1538, 1541-1546). Era cea de-a doua fiică a prințului sârb Jovan Branković, despot al Serbiei în perioada 1496-1502, și al nobilei Jelena Jakšić. Sora ei vitregă, Despina Milița, a fost soția lui Neagoe Basarab, domn
Elena Rareș () [Corola-website/Science/335152_a_336481]
-
sârbă ce a devenit soția domnului Moldovei Petru Rareș (1527-1538, 1541-1546). Era cea de-a doua fiică a prințului sârb Jovan Branković, despot al Serbiei în perioada 1496-1502, și al nobilei Jelena Jakšić. Sora ei vitregă, Despina Milița, a fost soția lui Neagoe Basarab, domn al Țării Românești (1512-1521), și soacră a domnilor Radu de la Afumați și Radu Paisie (prin fiica sa Ruxandra), precum și a lui Ștefăniță Vodă (prin fiica sa Stana). Principesa Jelena Branković s-a căsătorit cu Petru Rareș
Elena Rareș () [Corola-website/Science/335152_a_336481]
-
sa Ruxandra), precum și a lui Ștefăniță Vodă (prin fiica sa Stana). Principesa Jelena Branković s-a căsătorit cu Petru Rareș, fiu nelegitim al lui Ștefan cel Mare și domn al Moldovei (1527-1538, 1541-1546). Voievodul moldovean era văduv, după ce prima sa soție, Maria (o fată de boier), murise la 28 iunie 1529 și fusese înmormântată la Mănăstirea Putna. Petru Rareș și Doamna Elena au avut împreună patru copii: trei băieți (Iliaș (n. 1531), Ștefan (n. 1532) și Constantin (n. 1542)) și o
Elena Rareș () [Corola-website/Science/335152_a_336481]
-
n. 1538)). Unii autori afirmă în mod eronat că și Despina, cunoscută ca Doamna Chiajna, ar fi fiica lui Petru Rareș și a Doamnei Elena, dar aceasta pare să fie mai degrabă fiica lui Petru Rareș și a primei sale soții. Elena a domnit alături de Petru Rareș, în cele două domnii ale acestuia (1527-1538, 1541-1546). Prima domnie a luat sfârșit în anul 1538, atunci când oștile turcești ale sultanului Soliman Magnificul au invadat Moldova, aducându-l ca domn pe Ștefan Lăcustă. Prevăzându
Elena Rareș () [Corola-website/Science/335152_a_336481]
-
domnii ale acestuia (1527-1538, 1541-1546). Prima domnie a luat sfârșit în anul 1538, atunci când oștile turcești ale sultanului Soliman Magnificul au invadat Moldova, aducându-l ca domn pe Ștefan Lăcustă. Prevăzându-și înfrângerea, voievodul moldovean și-a trimis din timp soția și copiii în Cetatea Ciceului din Transilvania, pe care o stăpânea. Cetatea este asediată timp de patru luni de oștile lui Ioan I Zápolya. Domnul rămâne acolo timp de un an și jumătate într-o stare de semiprizonierat. Aflat în
Elena Rareș () [Corola-website/Science/335152_a_336481]
-
pe care avea să-l adopte mai târziu. Familia mai avea încă trei copii, Constantin, Toma (viitorul mare chirurg Thoma Ionescu) și Victor. Tatăl, Ghiță Ioan, temperament autoritar și impulsiv, exercita o adevărată dictatură în cadrul familiei. Nu admitea, nici din partea soției, nici din partea copiilor vreo abatere de la poruncile sale. De aceea educația pe care a dat-o copiilor săi a fost atât de severă, încât și mult mai târziu în relațiile sale cu copii a păstrat aproape aceleași raporturi. Activ și
Biografia lui Take Ionescu () [Corola-website/Science/335149_a_336478]
-
a dat-o copiilor săi a fost atât de severă, încât și mult mai târziu în relațiile sale cu copii a păstrat aproape aceleași raporturi. Activ și întreprinzător, concentrat asupra nevoilor negustoriei cu cereale, a lăsat în totalitate în grija soției creșterea copiilor. Familia mamei lui Take Ionescu era de origine aromână, din Macedonia, stabilită la începutul secolului al XIX-lea în Imperiul Habsburgic. Tatăl Eufrosinei fusese ofițer de cavalerie în armata austriacă. Venind în România pentru achiziționarea de cai pentru
Biografia lui Take Ionescu () [Corola-website/Science/335149_a_336478]
-
fost declarată de consiliul profesoral al facultății "„Thèse retenu"”, mențiune acordată doar lucrărilor cele mai bune. După o iubire platonică pentru o doamnă mai învârstă din înalta societate bucureșteană, în vara anului 1879 Take Ionescu o cunoaște pe viitoarea sa soție, la un concert de binefacere la cazinoul municipal din Aix-les-Bains. "„M-elle Bessie Richards, de Londre”" cum apărea pe afiș, era "„o fată blondă de 17 ani, cu parul afânat, cu ochii mari albaștri, în care o seriozitate prematură se amesteca
Biografia lui Take Ionescu () [Corola-website/Science/335149_a_336478]
-
epocă scena în care la redacția revistei "Munca" s-a prezentat gardianul de la locuința lui Take Ionescu cu "„o cerere de abonament pentru conița lu domnu ministru.”" Chitanța eliberată cu acest prilej avea menționat la rubrica „profesia abonatului” ca fiind "„soție de ministru.”" Odată cu începerea războiului, Bessie Ionescu a plecat la Iași și apoi la Londra. În ianuarie 1918 publică în ziarul "The Observer" un articol despre tragedia României acelor vremuri. Bessie Ionescu moare în aprilie 1918, la vârsta de 60
Biografia lui Take Ionescu () [Corola-website/Science/335149_a_336478]
-
Bessie Ionescu moare în aprilie 1918, la vârsta de 60 de ani, în urma unui stupid accident de călărie pe Rotten Row în Hide Park. Atmosfera din reședința familiei Take Ionescu a fost surprinsă foarte bine de I.G. Duca: În urma decesului soției sale în aprilie 1918, Take Ionescu s-a recăsătorit cu Adina Cordescu, născută Olmazu, cu 33 de ani mai tânără decât el. Adina, cea de-a doua soție a lui Take Ionescu, provenea dintr-o familie de mici boieri buzoieni
Biografia lui Take Ionescu () [Corola-website/Science/335149_a_336478]
-
Take Ionescu a fost surprinsă foarte bine de I.G. Duca: În urma decesului soției sale în aprilie 1918, Take Ionescu s-a recăsătorit cu Adina Cordescu, născută Olmazu, cu 33 de ani mai tânără decât el. Adina, cea de-a doua soție a lui Take Ionescu, provenea dintr-o familie de mici boieri buzoieni, înrudiți cu Constantin Sărățeanu, membru al Regenței de la sfârșitul anilor ’20. Take Ionescu și Adina Olmazu nu au avut copii, dar există surse conform cărora actorul Mircea Șeptilici
Biografia lui Take Ionescu () [Corola-website/Science/335149_a_336478]
-
dea seama prin ei înșiși de cele ce se petrec în Rusia, sau poate pentru a lua contact cu cercurile conducătoare ale noii Rusii. Nicidecum, preocupările lor erau mult mai idilice. Take Ionescu era nerăbdător să-și revadă viitoarea sa soție, pe doamna Adina Cordescu, iar Ferechide era grăbit să se întâlnească cu o tânără prietenă a sa. De la Odessa ne venea știrea că Take Ionescu se exhiba pretutindeni cu obiectul pasiunii sale și că Ferechide nu se sfia să treacă
Biografia lui Take Ionescu () [Corola-website/Science/335149_a_336478]
-
face în 1924 diligențele necesare pentru amenajarea capelei funerare din incinta mânăstirii Sinaia, după obținerea, cu sprijinul lui Nicolae Titulescu, a aprobărilor de la guvern și Eforia Spitalelor Civile (de care aparținea mănăstirea). Adina se va preocupa și de mormântul primei soții a lui Take Ionescu, Bessie, aflat în Hove (lângă Brighton), plătind anual taxa de 22 lire sterline pentru întreținerea acestuia. De asemenea, în 1928 Adina a donat biblioteca juridică a lui Take Ionescu către baroul de Ilfov. După revenirea în
Biografia lui Take Ionescu () [Corola-website/Science/335149_a_336478]
-
Wilhelmina von Hessen-Kassel (25 februarie 1726 - 8 octombrie 1808) a fost prințesă prusacă, căsătorită cu Prințul Henric al Prusiei. Wilhelmina a fost fiica prințului Maximilian de Hesse-Kassel și a soției acestuia, Friederike Charlotte de Hesse-Darmstadt. Wilhelmina a fot nepoata Landgrafului Wilhelm al VIII-lea de Hesse-Kassel și a regelui Frederic I al Suediei. A făcut cunoștință cu Henric când a vizitat Kassel în 1751 și s-a căsătorit cu el
Wilhelmina de Hesse-Kassel () [Corola-website/Science/335209_a_336538]
-
familiei regale au plecat din cauza criticilor anti-napoleoniene pe care le-au exprimat, și membrii curții regale fie că i-au urmat sau au părăsit capitala pentru moșiile lor de la țară, Wilhelmina a rămas cu Prințul Augustus Ferdinand al Prusiei și soția acestuia, Elisabeth Louise de Brandenburg-Schwedt din cauza "vârstei lor înaintate", precum și Prințesa Augusta a Prusiei, care era însărcinată în acel moment.
Wilhelmina de Hesse-Kassel () [Corola-website/Science/335209_a_336538]