6,950 matches
-
izbește violent cu umărul ușa monumentală. Aceasta se deschide neașteptat de ușor și împins de forța propriului său avânt se prăbușește în holul bisericii cu un icnet înăbușit. Ca trasă de un resort invizibil, ușa se închide tăcută în urma lui. Înăuntru, lumina cernută zgârcit printre vitraliile strâmte cade peste câteva rânduri de bănci simple din lemn, așezate de-alungul zidurilor îngălbenite de vreme. Miroase a lumânări arse și tămâie. Darie se ridică cu greutate și sprijină copilul de perete. După o examinare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
când pune piciorul pe prima treaptă aude undeva, la etaj, pași furișați apropiindu-se de scară. Dă înapoi precaut, ghemuindu-se după zidul coșcovit al bucătăriei, aflată chiar lângă holul de la intrare. Probabil că fusese casa unor oameni bogați deoarece înăuntru poate să încapă o întreagă echipă de bucătari, împreună cu ajutoarele lor. Acum nu se vede decât uriașa sobă ruginită de tuci, precum și numeroase oale sau lighene metalice sparte ce zac împrăștiate peste tot. Crispat, trage încetișor baioneta din teacă. Protejat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cunoscută după numele "La mantaua ruptă". Pe măsură ce înaintează remarcă liniștea neobișnuită acolo unde ar fi trebuit să audă zumzetul specific unei adunături de cheflii. Neliniștit, armează automatul înainte să împingă cu vârful bocancului ușa de tablă. Privește în jur precaut. Înăuntru nu este întuneric, nici lumină. Miroase a picioare nespălate, alcool fermentat și tutun de proastă calitate. Tencuiala, în mare parte căzută, a pereților, dezvăluie zidurile insalubre din cărămidă roșie. Pe un colț al tejghelei lungi, de fapt câteva dulapuri întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
se ghicesc țevile negre ale mitralierelor. Intrarea este protejată cu un parapet înalt din pământ și bârne. Două santinele înfofolite în mantale, degeră stoic. La apariția lor salută regulamentar și după un control riguros al actelor sunt lăsați să intre. Înăuntru, între pereții al căror var de abia își mai arată culoarea originală se aude țăcănitul permanent al teleimprimatoarelor precum și agitația specifică punctelor de comandă. Oriunde privești vezi furieri sau agenți de legătură care aleargă grăbiți să își îndeplinească misiunile încredințate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
De cuiele bătute în pereții coșcoviți sunt agățate vestoane, mantale grele de iarnă, două automate și o pușcă. Pe un raft, improvizat dintr-o simplă scândură, sunt aliniate câteva căști, o cutie de unsoare, căni metalice. Față de frigul de afară, înăuntru este acceptabil. Și asta datorită uriașei sobe de teracotă a cărui burlan masiv din tablă ruginită pe alocuri, iese afară prin tavanul jos. Odaia păstrează vizibile și imaginile unei foste alte vieți. Chiar lângă ușă, atrage privirile un crucifix frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
dorește să intre în peisaj la bordul unui bolid scăpat de sub control. Un soldat în uniformă de camuflaj, iese pe jumătate de sub prelată. Casca, de asemeni albă, strălucește mat în bătaia lunii. Idiot 122! Amenință cu pumnul, după care dispare înăuntru. Cutia de viteză scrâșnește, pinioanele aproape că o iau razna, totuși șoferul, pierdut evident cu firea, nimerește în sfârșit viteza necesară. Camionul redresează, dar se înclină periculos spre dreapta. Răsună alte obscenități, mai puternice și loviturile în tabla caroseriei se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
din balamale. Trasoarele desenează dungi luminoase care străpung trupurile nenorociților aflați în calea lor. Carol ochește atent cu zebeul, sus. O singură împușcătură și un corp izbește pământul. Sărind peste dărâmături, o parte din soldați, sub conducerea lui Mâțu, intră înăuntru. Din capul scărilor și de la etaj sunt întâmpinați cu o grindină de foc și oțel. Holul în care au pătruns este uriaș. Sergentul face semn oamenilor să se răsfire. Fiecare se ferește cum poate. Se aud vaietele celor loviți. Atenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
el. Pumnul strânge în continuare mânerul cuțitului. Alb la față ca varul, mulțumește din priviri lui Caftoi. Marius își pregătește grenada în fața unei uși închise. O lovitură violentă cu talpa piciorului drept, un gest scurt cu mâna și proiectilul zboară înăuntru. Marginea de lemn a ușii nu ajunge să lovească peretele când explozia înfundată a grenadei azvârle afară un deget de fum și flăcări galben-roșiatice. Marius tușește, cu cerul gurii zgâriat de varul mărunțit. Mai mult pe pipăite, înaintează de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
apărarea. Așezase mitralierele capturate în punctele cele mai vulnerabile, iar sus, la etaj, trimisese cei mai buni trăgători stabilind cu ei sectoare de foc încrucișat. Baricadase cu mobilierul găsit ferestrele și ușile, astfel încât să fie cât mai greu de pătruns înăuntru, plasase în punctele de acces tot felul de capcane explozive cu aparențe banale. Nu își oferise nici cea mai mică pauză, controlând, organizând, vorbind cu fiecare soldat în parte, încurajând sau făcând câte un spirit de glumă. Odată pregătirile terminate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
țepene, milităroase, invită pe locotenentul Răducu într-o încăpere înaltă, spațioasă, cu pereți văruiți în alb, plini cu portretele membrilor biroului politic al PCUS. Latura din dreapta a camerei este acoperită cu fișete metalice. Unul dintre ele are ușa deschisă și înăuntru se văd o mulțime de dosare. În partea stângă a ușii se află o masă mică, obișnuită, pe care se vede o mașină de scris nemțească, un teanc de foi albe și o ceașcă de cafea. Scaunul cu spetează din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
probabil cea mai elegantă ce o avea. - Sărut mîna, vorbii. - Domnul judecător! făcu mirată. - Aș dori să stau de vorbă cu doamna Perussi. - Poftiți, dar doarme, nu s-a simțit bine. - Atunci... cu dumneavoastră, Îndrăznii, salvînd clipa. - Cu plăcere, poftiți Înăuntru. Merserăm Împreună, intrarăm În același antreu, apoi, prin ușa din fața dormitorului În care fusesem dimineața, În sufrageria cu o masă ovală maro-Închis, o vitrină oarecare cu bibelouri ieftine, afară de două din ele părînd mai răsărite. Pe jos un covor bej
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
tanti! Doamna Pavel făcu un semn cu mîna, adică „Nu-i nimica!” și ieși În curte să Încerce la ușa de intrare din față, ce dădea În antreul-birou al chiriașului, care, trezit din lectura unei cărți, deschise și o invită Înăuntru. Doamna Pavel refuză, rămase pe treapta de sus și explică chiriașului că are musafiri precum și rugămintea profesoarei. Bărbatul tînăr din cadrul ușii sculptare, cu ferestrele apărate de grile Înflorate În fier forjat, devenise, ca niciodată, ușor fîstîcit dar ținu, și reuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
se voise, - și, Înaintînd cîțiva pași pe cimentul curții, se aplecă ceremonios și le sărută mîinile, Încîntat de impresia bună pe care era sigur că o făcuse. - Doamnă, rosti, și dumneavoastră, domnișoară, fiți binevenite În casa noastră. Și fură poftite Înăuntru. Doamna Pavel văzîndu-se În pericolul de a fi trecută pe planul doi, de prezența masivă și guturală a soțului care captase - era convinsă - atenția noilor venite, trecu Înaintea lor, apoi luînd-o de braț pe Ana, o conduse, așa că ele fură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
pentru Ana și fiică, dar În primul rînd pentru el, cu nostalgia depărtării În glas, restaurantul așa cum fusese Înainte de război, orchestra cu luminile și podiumul de dans cu lumea „bună”, cu veselia aceea pudică, toate și În anii războiului, dar Înăuntru sub draperiile camuflajului nici o lumină nu răzbătea În afară, oaspeți pe o nacelă Înainte de sfîrșitul lumii. - Ce vremuri, Doamne! vorbi către Ana, care asculta privindu-l În ochi, În timp ce fiica, visînd, Îi auzea cuvintele, fără a fi atentă la substanța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
erau cei mai mulți la oraș, sau În comuna Învecinată, angajați la stația de mașini și tractoare. CÎnd soarele se urcă de-o palmă, ne Întoarserăm; antreul era plin de oameni, iar soțul Anei, acum rămas singurul bărbat al casei, mă pofti Înăuntru să mănînc ceva. Intrai Împreună cu Lung și cea care ne servi fu Ana. Fiica ei, aflată la doi pași de noi, se apropie și mi se adresă cu voce Înceată: - Ați văzut ce-i viața, domnule judecător? Întrebarea nu aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
copitele cailor pe drumul larg de țară. 2. La scurt timp după Întoarcerea mea de la țară, Într-o dimineață, o doamnă În jur de patruzeci de ani, Îmbrăcată În doliu, bătu la ușa biroului meu, la tribunal, deschise, o poftii Înăuntru, vorbi: - Mă iertați domnule judecător, sunteți domnul... (Îmi rosti numele). Eu confirmai, după care ea continuă: Sunt nepoata doamnei Iulia Valșar. V-am cunoscut de mult, dar nu mă rețineți - n-aveți cum, era multă lume - În casa fostei doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Mariana G. , concubina inculpatului. Anul acesta, în 10 ianuarie, Cerasela se afla în trecere prin Piața Traian și s-a gândit să-i facă o vizită amicei sale. Acasă se afla doar Gheorghe V. , care a poftit-o pe femeie înăuntru. De cum a intrat în apartament, bărbatul, care se afla sub influența băuturilor alcoolice, a început să o mângâie în zonele intime. Pentru că Cerasela s-a împotrivit, inculpatul a devenit violent, a lovit-o cu pumnul în cap și în zona
Agenda2005-49-05-politie () [Corola-journal/Journalistic/284459_a_285788]
-
datoria și și-o va face până în sfîrșit! Rămâne acum ca țara care are să plătească aceste consecințe să se gândească de e bine să mai lase destinele ei în mâna acestui partid care o umilește în afară, care o ruinează înăuntru. {EminescuOpX 457} Rămâne încă astăzi, când opoziția, din cauza violentării alegerilor, este neputincioasă, ca M. S. Regală să cugete serios dacă se cuvine a se lăsa să fie încă o dată compromis de guvernul liberal al d-lui Brătianu. Să-și aducă
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
și impulsurilor vieții noastre interioare: sîntem mai mici decât vasta natură, dar și mai mari când ne contopim cu ea, fiindcă știm, în timp ce un deal minunat, un munte superb nu sânt astfel decât fiindcă îi vedem noi... Când am intrat înăuntru mi-am dat seama, fără să fi știut dinainte ce însemna acest lucru, că "Mama răniților" era un local de petrecere. Era lume multă, încăperea mare, pereții înnegriți de fumul țigărilor și la tejghea, într-adevăr o "mamă", o doamnă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
o ambulanță, s-o ridice pe fată, s-o ducă la spital și s-o salveze, sau să moară acolo sub un diagnostic care să-l scoată pe el din cauză. Ambulanța vine împreună cu doctorul C. și doctorul A., pătrund înăuntru și găsesc fata aproape moartă: prea târziu s-o mai ducă la spital, ar fi murit pe drum și pe urmă doctorul C. nici nu vroia să-l acopere astfel pe ginecologul B. Sosit în orașul nostru, anchetatorul din București
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
al doilea etaj al clădirii, o vilă impunătoare), scară largă în spirală, cu trepte parcă de marmoră, în orice caz nu erau din ciment obișnuit, cu ferestre imense de o parte și de alta. Uimirea mea însă crescu când intrarăm înăuntru. Tot etajul de patru camere era al soților Nicolau. Nu mai văzusem până atunci ceva atât de atrăgător, atât de artistic aș zice, camere mari cu draperii violete, cu pereții plini de tablouri și rafturi de cărți, cu plafoanele ornamentate
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
spuse că ar vrea să vorbească trei minute cu fiul său... Glas mieros, dar extrem de prevenitor și distins, îmi făcuse o plecăciune când mă văzuse și îmi mai făcu una după ce își debită frazele lui graseiate. Bine, zic, dar poftiți înăuntru, fiindcă rigiditatea cu care stătea pe loc mă făcu de îndată să înțeleg că ori avea nevoie de invitație specială, ori nu vroia să intre, cine știe de ce. Într-adevăr, nu vroia. Nu, zise, nu e oră de vizite... Dar
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
stătea pe loc mă făcu de îndată să înțeleg că ori avea nevoie de invitație specială, ori nu vroia să intre, cine știe de ce. Într-adevăr, nu vroia. Nu, zise, nu e oră de vizite... Dar ce importanță are, poftiți înăuntru... Nu, zice cu un glas dulceag de Iudă înșelătoare, mereu zâmbăreț, numai cinci minute vreau să fac o plimbare și să vorbesc cu fiul meu... Era a doua oară când nu spunea Petrică, ci fiul meu. M-am întors, i-
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
apăru în ziarul regional un mic reportaj, de fapt o notiță, intitulată: "Pentru 25 de lei bacșiș. Și începea astfel: "O femeie fuge în noapte. Doi huligani o urmăresc. Este prinsă, apucată de păr. Un taxi oprește. Femeia este împinsă înăuntru, și în ciuda strigătelor ei, șoferul, impasibil, pentru 25 de lei bacșiș, pornește mașina și în loc să oprească la primul post de miliție, îi ajută pe huligani și-i duce la destinație, unde femeia este târâtă și violată..." Și încă două-trei fraze
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
urcă fără grabă spre umeri, pe care mi-i strânse îndelung, în mâna stângă ținea o sacoșă. ― Ți-am adus de toate, zise, nevastă-mea îți urează poftă bună. Îi spusei că îi mulțumesc și scosei eu însumi ce era înăuntru, friptură rece de vacă, ouă fierte, șuncă, plăcinte cu brânză încă fierbinți, din care și începui să mănânc cu poftă mare, cârnați afumați, care n-aveau nevoie să fie prăjiți și franzele albe și moi. Friptura și șunca erau tăiate
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]