7,391 matches
-
mai importante erau ciclul menținerii liniștii (echemythia), în care li se testa temperamentul, dispoziția, capacitatea mintală, și ciclul ascultării (akousmatikoi). Sistemul de învățământ pitagoreic a influențat concepția lui Platon, așa cum o descrie în Republica. Pitagora și studenții Socrate (469-399 î.e.n.), înțelept enigmatic atenian, creditat cu elaborarea filosofiei lumii libere. Nu a rămas nimic scris de la el, fiind cunoscut numai din scrierile studenților săi - Platon, Xenofon și Aristofan, cu două excepții. Prima este textul inscripției care se afla pe frontispiciul Templului lui
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
sale. Concepția lui Socrate despre cunoaștere se bazează pe convingerea că sursa răului este numai ignoranța: "Ceea ce cunosc cu certitudine este că nu cunosc nimic, înțelepciunea constă în sesizarea ignoranței", spunea el. Aflând că, la întrebarea " Cine este cel mai înțelept om?", Oracolul de la Delphi a răspuns "... Socrate!", a considerat răspunsul ca fiind un "paradox". Omul nu poate fi înțelept fără a fi conștient de ignoranța sa; deci, cu cât știe mai mult, cu atât aprecierea volumului ignoranței sale este mai
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
certitudine este că nu cunosc nimic, înțelepciunea constă în sesizarea ignoranței", spunea el. Aflând că, la întrebarea " Cine este cel mai înțelept om?", Oracolul de la Delphi a răspuns "... Socrate!", a considerat răspunsul ca fiind un "paradox". Omul nu poate fi înțelept fără a fi conștient de ignoranța sa; deci, cu cât știe mai mult, cu atât aprecierea volumului ignoranței sale este mai mare; așadar, el "nu poate fi cel mai înțelept". Facultatea de a raționa trebuie trezită în om pentru ca adevărul
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
considerat răspunsul ca fiind un "paradox". Omul nu poate fi înțelept fără a fi conștient de ignoranța sa; deci, cu cât știe mai mult, cu atât aprecierea volumului ignoranței sale este mai mare; așadar, el "nu poate fi cel mai înțelept". Facultatea de a raționa trebuie trezită în om pentru ca adevărul (care există în stare latentă) să fie scos, din umbră, la lumină. Scoaterea la lumină se face prin "moșire", maieutică (cuvânt provenit de la "moșit", în limba greacă). Metoda întrebărilor, dezvoltată
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
deoarece el nu este nimic; literalmente Dumnezeu nu este, pentru că el are o existență transcendentală". Deci teologia negativă descrie ceea ce Dumnezeu nu este ("apofaza"), fiind dincolo de realitatea unei percepții obișnuite și de tradiționala organizare religioasă. Nu trebuie afirmat că este înțelept, ci că nu este ignorant. Nu trebuie spus că este unic, ci că nu este reproductibil sau multiplicabil. Este adeptul logicii ca forma corectă de a gândi, de a-l cunoaște pe Dumnezeu, așa cum au afirmat-o Platon și Aristotel
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
afla o fetiță mică și drăgălașă, care nu era mai înaltă decât degetul cel mare de la mână, care a fost botezată Degețica. Și Povestea lui Tom Degețel [Tom Tit Tot, Basme și povești populare englezești] narează un asemenea caz. Merlin, înțelept și iscusit vrăjitor, îi îndeplinește dorința unei femei de a avea un fecior mic cât degetul cel mare al bărbatului ei. Basmul Floarea și Florea [Stăncescu] prezintă o situație diferită: niște zmei cu care s-a războit împăratul au jurat
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
fâlfâituri de aripi moi de păsări" și zgomot, glasuri subțiri, "ca de clopoței de argint". Ursitoarele "vin de ursesc copilului umbletul, soartea și norocul în lume". Boierul aude cum cea dintâi ursitoare îi menește copilului să fie "voinic, frumos, tăcut, înțelept și cuminte", a doua, să fie "isteț, ager și norocul i se arată", iar a treia ursitoare că "va moșteni întreaga avere a boierului ce doarme sub fereastră". Surprins de prevestirile celor trei ursitoare, boerul încearcă să modifice soarta hotărâtă
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
ale babei întâlnite în cale (să sară în ajutorul oricărui va fi nevoie să nu rămână la casa unde există femeie tânără și bărbat bătrân când va fi mânios, să nu dea voie inimii să-și facă pe voie), devine înțelept, potrivit pentru greutățile căsătoriei. e. Privilegiul norocului Căsătoria dintre cei doi protagoniști ocupă centrul basmelor care au drept temă călătoria inițiatică a tânărului, ce se sfârșește, în mod firesc; prin trecerea într-o altă vârstă și, implicit, cu o nuntă
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
cineva. Se găsește un salvator. Acesta îl închide pe drac prin șiretlic într-un butoi cu vin. În basmul Fata cu trei pețitori [Ispirescu], un împărat cu trei feciori ia de suflet o fată, sărmană de părinți. Se făcu fata înțeleaptă și frumoasă, iar toți trei feciorii, fără să știe unul de celălalt, au cerut-o de nevastă. Împăratul le spune să plece și cine se va întoarce cu lucrul cel mai rar, acela să ia fata. Cel mai mare cumpără
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
intră într-un plan matricial, organic, orizontal, de dezvoltare treptată a relației cu noua cucerire teritorială, parcursul are și un sens masculin complementar, al verticalității: simbolul ignic și fumul, "stâlp al cerului", coborârea dinspre izvoare înspre vatră, întâlnirea cu bătrânul înțelept și predarea prerogativelor puterii, uciderea animalului-totem devenit apoi emblematic (motiv autohtonizat în urma preluării unui ansamblu cinegetic meridional), sacrificiul animalului-gonaci, înălțarea pe stâlp a capului de bour, înființarea noii lumi (centrul ei fiind vatra). Etapele mitului marelui vânător, combinate cu cele
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
și prin reprezentarea Arhanghelului Mihail, la Voroneț, în scena cântăririi păcatelor. Modelul lui Ștefan "cel Mare și Sfânt" este mai apropiat de această ipostază, a conducătorului sau a îngerului militar, în timp ce Neagoe s-ar situa mai curând între linia pustnicilor înțelepți (Jitia Sfântului Alexie din Codicele de la Cohalm) și a sfinților militari "secunzi" (chiar dacă domnia acestuia a fost fără războaie), precum Procopie sau Mercurie. Pentru un alt tip de situație, cel al ipostazierii sacrificiului în numele credinței, au fost surprinse atât în
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
suicid, probleme sentimentale, blocaje energetice. Roșu pal = epuizare excesivă, depresie. Galben închis = tiranie, tendințe de posesivitate și gelozie, dezechilibru. Galben deschis = persoană evoluată spiritual cu sănătate foarte bună, corp echilibrat energetic. Albastru deschis = creativitate, logică, comunicare bună, intuiție. Albastru închis = înțelept, karmă deosebită, intelect deosebit. Verde deschis = caracter deschis, evlavios, bunăvoință, milă. Verde închis = persoană cu capacități mari de a vindeca pe ceilalți. Mov deschis = nervos, fantezie, iritabil ușor, schimbător, evoluție spectaculoasă, boli de stomac. Indigo = spiritualitate și putere. Alb = caracter
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Apetrei Ilie () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92823]
-
aici numai de o chestiune de șansă. Trebuie să știm să consimțim la aceasta. Douăzeci de ani de viață și de experiențe nu vor mai putea fi înlocuiți prin nimic, niciodată. Printr-o ciudată inconsecvență la o rasă atât de înțeleaptă, grecii socoteau că oamenii care mor tineri au fost iubiți de zei. Dar aceasta nu-i adevărat decât dacă admitem că a intra în lumea derizorie a zeilor înseamnă a pierde pentru totdeauna cea mai curată din bucurii, aceea de
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
ceea ce este mai sigur, adică spre imediat. Din toate gloriile, cea mai puțin înșelătoare este cea trăită. Actorul și-a ales deci gloria fără margini, aceea care se consacră și care se trăiește. El este cel ce trage cea mai înțeleaptă concluzie din faptul că totul trebuie să moară într-o bună zi. Un actor reușește sau nu reușește. Un scriitor mai păstrează speranța, chiar dacă este ignorat, crezând că operele sale vor depune mărturie despre ceea ce a fost el. Actorul, în
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
întruna o stâncă până în vârful unui munte, de unde piatra cădea dusă de propria ei greutate. Socotiseră cu oarecare dreptate că nu-i pedeapsă mai crâncenă ca munca zadarnică și fără speranță. Dacă-l credem pe Homer, Sisif era cel mai înțelept și mai prudent dintre muritori. După o altă tradiție, totuși el înclina către meseria de hoț. Nu văd aici nici o contradicție. În legătură cu pricinile pentru care a ajuns truditorul inutil al Infernului părerile sunt împărțite. Mai întâi, este învinuit că și-
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
locuitor al satului și pierzând calitatea de străin, pe care toți i-o amintesc prin purtarea lor. Nu-și dorește decât o meserie, un cămin, o viață de om normal și sănătos. Nu-și mai poate îndura nebunia. Se vrea înțelept. Vrea să scape de blestemul ciudat care-l înstrăinează de restul satului. Episodul cu Frieda este, din acest punct de vedere, semnificativ. Și-o face amantă pe această femeie care-a cunoscut pe unul dintre funcționarii de la castel, tocmai din pricina
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
evident, o interpretare a operei lui Kafka. Dar se cuvine să adăugăm că ea poate fi considerată în afara oricărei interpretări, dintr-un punct de vedere pur estetic. De exemplu, B. Groethuysen, în remarcabila sa prefață la Procesul, se mărginește, mai înțelept decât noi, să urmărească doar ceea ce el numește, în chip atât de izbitor, închipuirile dureroase ale unui om care doarme cu ochii deschiși. Este destinul și, poate, măreția acestei opere, care oferă totul și nu confirmă nimic.
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
se impune, cu o profundă condiționare social-istorică, este acela al rosturilor practice, al finalității imediate a scrisului beletristic. Nici o supralicitare, ba încă, atunci când se cuvine, și o binevenită undă de ironie în comentariul echilibrat, clarvăzător al lui V., sprijinit, cu înțeleaptă cumpănire, pe tripticul autor-operă-public. Din jurul acestor factori, la care se adaugă alții, variabili (presa, librăriile ș.a.), se încheagă imaginea mai amplă, de o anume prospețime, a unei culturi, cu dinamismul propriu și cu protagoniștii ei - de la primii, ingenui, stihuitori și
VOLOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290640_a_291969]
-
de putere cu o administrație neutră. Morgenthau ar argumenta că asemenea speranțe, fără nici un fundament, exemplifică iluziile „omului de știință”. A susține că puterea nu poate să nu fie utilizată implică, în mod inevitabil, grija pentru utilizarea sa cât mai înțeleaptă și, pe cât posibil, nedistructivă - de aici, atractivitatea pentru realiști a ideii că puterea trebuie exercitată. Cum se poate realiza acest lucru pentru a se obține un impact cât mai puternic? Cum poate fi folosită puterea pentru a provoca cea mai
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
cel puțin scopul imediat, la fel cum bunăstarea materială reprezenta preocuparea economiei, iar respectarea legilor - scopul dreptului 10. În sfera politică se poate spune, deci, că „actorul politic are, dincolo de îndatoririle morale, o responsabilitate morală specială de a se comporta înțelept, adică în conformitate cu regulile acțiunii politice; iar pentru el eficiența devine o datorie morală”11. Acțiunile nechibzuite, chiar și cele întreprinse cu bune intenții, au consecințe ce depășesc cu mult urmările pe care acțiunile decidentului politic le au asupra țării și
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
care nu au nici o legătură sau au o legătură foarte slabă cu noi. De aici încolo, ea se va implica probabil în controverse fără de sfârșit, ale căror cauze sunt în esență străine de preocupările noastre. În consecință, nu ar fi înțelept să ne implicăm, prin legături artificiale, în vicisitudinile obișnuite ale politicii sale sau în obișnuitele combinații și coaliții bazate pe prietenie sau dușmănie”. În 1796, politica europeană și politica de putere erau identice. „Capcanele ambițiilor, rivalităților, intereselor, umorilor și capriciilor
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
hegemonia mai tolerabilă pentru vecinii din sud. De la inaugurarea politicii respective, Statele Unite au insistat ca reuniunile panamericane să se desfășoare mai degrabă în țările din America Latină decât pe propriul teritoriu. Deoarece în emisfera vestică dețineau esența puterii de necontestat, era înțelept să nu insiste asupra tuturor manifestărilor prestigiului derivat dintr-o asemenea putere copleșitoare și să permită unor alte țări din regiune să se bucure măcar de aparențele puterii. Această atitudine a început să se schimbe numai odată cu declinul Organizației Statelor
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
rus. Lipsa prestigiului a fost unul dintre factorii care au convins statul-major german, la fel ca și pe cele aliate, că URSS nu ar fi fost capabilă să reziste în fața unui atac german. Unui stat care duce o politică externă înțeleaptă, o asemenea diferență între prestigiu și puterea reală nu ar trebui să-i fie indiferentă. Dacă URSS ar fi fost percepută la fel de puternică în 1938, în 1939 sau în 1941 pe cât era - dacă prestigiul ar fi fost comparabil cu puterea
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
reușească, pot conta pe sprijinul hotărât al populației pentru politicile externe pe care le aplică. Ceea ce totalitarismul poate reuși numai prin forță, fraudă și deificarea statului, democrațiile trebuie să reușească prin libera interacțiune a forțelor populare, călăuzite de un guvern înțelept și responsabil. Acolo unde guvernul este incapabil să prevină degenerarea în conflicte de clasă, rasiale sau religioase, tinzând să dividă comunitatea națională în grupuri militante, moralul național va fi probabil scăzut, cel puțin printre grupurile victimizate dacă nu în rândul
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
epidemiile, catastrofe umane ca războaiele și revoluțiile, și nici invențiile și descoperirile, ascensiunea și declinul liderilor intelectuali, militari și politici, gândurile și acțiunile lor, fără a mai vorbi de resorturile sensibile ale moralului național. Pe scurt, chiar și cei mai înțelepți și mai bine informați oameni tot ar trebui să se confrunte cu toate evenimentele imprevizibile ale istoriei și naturii. În realitate însă, presupusa perfecțiune a intelectului și a cunoașterii nu poate fi niciodată obținută. Nu toți oamenii care îi informează
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]