7,108 matches
-
mai bătrân copac care se vedea din cortul mamei. Nu s-au adus ofrande zeilor, dar în timp ce groapa era acoperită cu pământ, suspinele mamelor mele erau mai grăitoare decât orice psalm. Când ne întorceam de la înmormăntare, Zilpa a zis în șoaptă că zeii locului erau porniți împotriva vieții, dar, ca de obicei, mătușa mea nu înțelegea bine semnele. Pentru că servitoarele se umpleau de copii, imediat ce încetau să alăpteze. Chiar și oile și caprele fătau câte doi pui și toți trăiau. Turmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
nume era Debora. Bunica le spunea tuturor femeilor care o serveau Debora, în cinstea femeii care fusese doica ei în copilărie și apoi o slujise întreaga viață, oasele ei odihnindu-se sub copacii de la Mamre. Femeile din jurul Bunicii vorbeau în șoaptă și erau îmbrăcate toate în tunici albe, simple. Erau la fel de amabile și distante și m-am obișnuit repede să nu le mai privesc ca pe niște individualități, ci ca pe o unică Debora. După-amiaza a trecut repede cu pregătirile pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Tata a venit înaintea lui și a zis „Tată?”, cu o voce gâtuită de lacrimi. Isaac s-a întors către Iacob și și-a desfăcut brațele. Tata l-a îmbrățișat pe bătrân și amândoi au început să plângă. Vorbeau în șoaptă apoi, în timp ce frații mei așteptau să fie prezentați. Mamele mele stăteau mai în spate și schimbau priviri îngrijorate, pentru că mâncarea avea să se usuce și să-și piardă gustul dacă nu era servită cât mai repede. Dar bărbații nu puteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
împrejur îmi violează sora în fiecare zi, a tunat Simon. Eu am să permit pângărirea singurei noastre surori, unica fiică a mamei mele? La asta, Iosif a luat o față neîncrezătoare și i-a spus lui Ruben pe jumătate în șoaptă: - Dacă fratele meu e îngrijorat pentru forma penisului cumnatului nostru, să-i spunem tatălui nostru să ceară ca dar de nuntă pielea acestuia. Cu adevărat, hai să cerem ca toți bărbații din Salem să devină ca noi. Hai să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ei că Taweret mă va lua la ea. Săptămâna următoare, am simțit o fluturare ca o aripă de pasăre sub inimă. Am fost ca lovită de trăsnet de iubire pentru ființa pe care o purtam. Am început să vorbesc în șoaptă cu fiul meu nenăscut, când stăteam noaptea în pat, și să-i murmur cântecele copilăriei mele în timp ce măturam sau țeseam. Mă gândeam la copilul meu în timp ce-mi pieptănam părul, când mâncam, dimineața și seara. Visul sângeros cu Shalem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
eu, dar avea mâinile prea mari. Pielea mea era prea întinsă. Fiul meu era prea mare. - Aduceți un cuțit, am zis, aproape țipând. Are nevoie de o deschidere mai mare. Re-nefer a tradus, iar Herya i-a răspuns cu o șoaptă plină de îngrijorare: - Nu e nici un chirurg în casă, fata mea. Re-nefer mi-a explicat. - O să trimitem după unul, dar... Vorbele veneau de foarte departe. Tot ce voiam era să mă eliberez de acel bolovan, să se termine cu agonia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și și-a întins mâinile să-și dea seama cine se apropie. Mi-am pus mâinile într-ale ei, și ele erau mici și reci. - Werenro, am zis. Sunetul accentului meu a trezit-o. - Canaan, a zis ea, cu o șoaptă amară. Acela a fost numele meu de suferință. - Eram copil, am zis. Tu ai fost mesagera Rebecăi, bunica mea. Ne-ai spus o poveste pe care n-am uitat-o niciodată. Dar ai fost ucisă, Werenro. Eram acolo cu Bunica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
proaspete fie și numai dacă ne ridicam mâna la frunte să ne ferim de soare. Noaptea, ne odihneam pe saltele groase în corturi de un alb imaculat. Diferența nu ținea doar de lux. Călătoria se făcea în liniște, aproape în șoaptă. Iosif stătea singur, cu sprâncenele încruntate, cu falangele albe pe brațele scaunului. Nici mie nu-mi era ușor, pentru că era imposibil să vorbesc cu Benia fără să fim auziți. Doar fiii lui Iosif erau în largul lor. Menashe și Efraim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
amintea ca pe o femeie certăreață cu respirația urât mirositoare. Mai avusese un fiu cu o femeie din Salem, dar acela nimerise într-o viitură și murise înecat. - Mama zice că s-a sinucis de fapt, a zis Gera în șoaptă. Bărbatul de acolo e Merari, a mai zis. Minunea cu el e că e un om de treabă, deși s-a născut din Levi și Inbu. Frații lui sunt la fel de răi pe cât a fost tatăl lor. Un om căruia îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
rămas stând acolo, cu laleaua roșie în mână, uitându-se la cioburile cănii, la tacâmurile risipite pe jos și la sertarul rupt, gura îi tremura, apoi și-a strâns buzele, s-a uitat la mine și mi-a spus în șoaptă să aduc mătura și fărașul, ca să strângem cioburile, și atunci eu am privit lalelele din borcanul de pe masă și am vrut s-o întreb pe mama, nu-i așa că nu-i adevărat ce-au spus ofițerii despre tata, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
țării și, sub nici o formă, partidul n-ar expune această comoară vreunui pericol. Atunci Janika s-a așezat pe o bancă, și-a luat prosopul de pe față, gura și bărbia îi erau mânjite de sânge, și ne-a spus în șoaptă că taică-su i-a spus lui că va veni sfârșitul lumii, care va începe cu un război atomic, și că știe el în mod sigur că nu ne-a mințit colonelul, fiindcă a spus așa să m-ajute Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
fost la ea doctorul Csidej și a consultat-o și că acum, bănuiala ei de ani de zile a devenit o certitudine, are cancer, e pe moarte și n-o să mai apuce vara. Toate astea mi le-a spus în șoaptă, iar când a terminat, plângea de-a binelea, m-a apucat de mână, și m-a rugat ca, pentru numele lui Dumnezeu, nu cumva să-i suflu o vorbă bunicului, că el n-are voie să afle asta, și atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și atunci m-am gândit că dacă mai trebuie să stau mult acolo, în plin soare, atunci o să mă fac ca o zebră, și la gândul ăsta m-a umflat râsul, Puiu m-a tras de mânecă, întrebându-mă în șoaptă ce m-a apucat de râd așa, iar eu i-am făcut semn că nimic, apoi am mai înaintat puțin și mi-am mai scos o dată capul din grâu, porumbeii tot mai planau pe deasupra postului de observație, am văzut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
toate, spuneau că din proprie inițiativă tata niciodată n-ar fi semnat acea petiție și că ea l-a instigat, și atunci mama a tăcut, nici măsuța nu mai trosnea, iar când a început să vorbească din nou, vorbea în șoaptă, dar tăios și inexpresiv, întocmai ca atunci când se-nfuria, și a spus că și ea ar putea să se simtă jignită, iar tovarășul secretar ar face mai bine să nu se gândească numai la propriul prestigiu, ci și la viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
pe dosul ei, era lipit cu izolirband un plic, mama l-a deschis, scoțând din el un teanc de bancnote și, umezindu-și degetul arătător cu limba, le-a numărat în grabă, am auzit-o după aia cum zice în șoaptă că cincisutedouășcinci cu douăzeci fac cincisutepatruzeșcinci, înseamnă că mai trebuie să facem rost de omiepatrusutecinzeșcinci ca să fie douămii, să merg în camera mea și să mă uit bine, la ce pot să renunț, își sortează și ea hainele și adună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
lângă noi, așa că nu ne-a văzut când am ieșit din gaură, și când am culcat, cu grijă, grilajul pe jos, împingându-l, în poziție orizontală, înapoi în gaură, l-am auzit pe profesorul de muzică cum îi spune în șoaptă tovarășului director că dacă dorește să se cânte, atunci să fie atât de amabil și să-l lumineze cu lanterna, ca să-l vadă copiii dirijând, dar tovarășul director nu i-a zis nimic, continuând să înjure, fiindcă cineva îl nimerise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
o legendă numai, ca aia cu tunelul care cică ar trece pe sub tot orașul, de la castel până la marginea pădurii și vechea mină, i-am zis să-și țină gura, iar dacă vrea, totuși, să spună ceva, s-o facă în șoaptă, nu să strige, și atunci Feri mi-a șoptit că n-a strigat, între timp am ajuns la sursa de lumină roșie care era un buton roșu, dreptunghiular, ce lumina în mijlocul unui panou de comandă, mare, plin de butoane, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
minunată, după care mi-a dat haina înapoi, spunându-mi să mă uit la ea că nu se mai vede nici urmă de ruptură. A pus la loc ața în sertar, apoi și-a ridicat un deget, spunându-mi în șoaptă să fiu atent, liniște, liniște, și am văzut că și el e foarte atent, într-atât că-și ține respirația, mi-am ținut-o și eu, și în jurul nostru s-a adâncit tăcerea, și atunci, deodată a început să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
obosit pesemne, părea că li se deșirase cântul, se distingeau din nou voci izolate, atunci Csákány a oftat din greu, s-a șters cu mâneca la ochi, s-a uitat la mine și, arătând spre păsări, mi-a spus în șoaptă că păsările nu se pot suporta între ele, și de-aia cântă, zău, iar ceea ce noi luăm drept o muzică înduioșătoare, în realitate este doar o sumă de strigăte, ocări și amenințări, că, de fapt, păsările cântătoare se urăsc, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
simțit aerul din jur răcindu-se deodată și, uitându-mă la crăpătura lungă a oglinzii, am spus că da, mi-aș da și viața, da, și atunci oglinda din mâna lui Csákány s-a spart în două, iar el, în șoaptă, a spus că asta e, acum totuna, săvârșitu-s-a, ireversibilul se produsese, dar trebuie să știu că pe-a mea nu pot s-o dau, numai pe-a altcuiva. O să pierd pe cineva dintre cei dragi, dar tata are să se întoarcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
câteva sute de metri în plus chiar că nu mai contează, și atunci omul cu șapcă de piele a zis că-i păcat, ne-ar fi dus cu plăcere, apoi, scoțându-și puțin capul pe geam, a întrebat-o în șoaptă pe mama dacă are vreo veste de la domnu’ doctor, iar mama și-a scuturat capul, și a spus că nici o veste, la care taximetristul, ridicând o sprânceană, a zis că ia te uită, crezuse că măcar la înmormântare o să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
a făcut semn să mergem, dar bătrâna și-a luat deodată batista de la ochi, spunând, cu ochii-n lacrimi, ce zi tristă-i asta, că ne-a părăsit acest om drag, apoi s-a aplecat aproape de mama, întrebând-o în șoaptă dacă-i adevărat ce zice lumea, a fost chiar sinucidere? Mama a scuturat din cap, spunându-i că nu știe, mie mi-a făcut semn cu ochiul s-o iau din loc, iar ei i-a spus, nu vă supărați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
fie Îngrijorată de absența lui Loïc. Văzu că nu era singura. Printre membrii familiei Le Bihan aflați cu toții de față, Gwenaëlle arunca priviri discrete În dreapta și-n stînga. Ghicind ce o preocupa pe fiica lui, Milic Îi aminti Într-o șoaptă că, de la moartea soției lui, fratele ei nu mai suporta Înmormîntările, probabil că Își Îneca durerea În vreun ungher oarecare. Aruncîndu-le o privire mustrătoare, Jeanne le făcu semn să tacă. Marie primi răceala acelei priviri ca pe o rană care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
spre golful Jefuitorilor de corăbii, am Încercat să dau de el și ascultă peste ce nimeresc... Marie se poziționă imediat pe frecvența radio a mașinii 4x4. Era Într-adevăr foarte ciudat, se auzea o respirație sacadată alternînd cu gemete, chiorăieli, șoapte răgușite. - T24 către PC, răspunde! Răspunde! Apelurile Mariei rămaseră fără efect, zgomotele de neînțeles continuau. Plecă În trombă sub privirea lui Annick, deloc liniștită că rămîne din nou singură la post. De cum ajunse În preajma falezei, Marie zări mașina 4x4 a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de cafea și de post-it-uri. Podeaua e acoperită de cutii de mâncare comandată prin telefon. O secretară tocmai împarte copii ale ultimei variante de schiță de contract. Doi dintre avocații părții adverse s-au ridicat de la masă și discută în șoaptă, foarte aprins, în camera de discuții. Fiecare sală de consiliu are așa ceva : un spațiu lateral unde te duci să discuți chestiuni private, sau când îți vine să spargi ceva. Tensiunea după-amiezei a dispărut. E ca refluxul unei val. Fețele din jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]