KorAP: Find »[drukola/base=așeza & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...226 227 228 ...2437 >

60,912 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250

vreau să fiu deranjat!“ Poate nu te-au auzit de atâta zgomot; vorbește mai tare, strigă: „Încep să citesc noul roman al lui Italo Calvino!“ Sau, dacă nu vrei, nu le spune nimic; să sperăm că te lasă în pace. Așază-te în poziția cea mai comodă: așezat, întins, ghemuit, culcat. Culcat pe spate, pe o parte, pe burtă. În fotoliu, pe canapea, pe balansoar, pe șezlong, pe taburet, în hamac, dacă ai un hamac. Pe pat, firește, sau în pat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
clipă din valiza Iui Ponko, imediat ascuns de el sub o cămașă ca de pușcărie. În camera de la cucurigu, care până acum fusese camera mea și avea să fie a lui de-acum înainte, Ponko își scotea lucrurile și le așeza în sertarele pe care eu le golisem. Îl priveam în tăcere, așezat pe valiza mea închisă deja, bătând mecanic într-un bumb care era cam strâmb; nu vorbisem defel, doar un salut murmurat printre dinți; îi urmăream toate mișcările, încercând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
ca de pușcărie. În camera de la cucurigu, care până acum fusese camera mea și avea să fie a lui de-acum înainte, Ponko își scotea lucrurile și le așeza în sertarele pe care eu le golisem. Îl priveam în tăcere, așezat pe valiza mea închisă deja, bătând mecanic într-un bumb care era cam strâmb; nu vorbisem defel, doar un salut murmurat printre dinți; îi urmăream toate mișcările, încercând să-mi dau seama de ceea ce se-ntâmpla: un străin se pregătea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
Ai înțeles, în fine, că Ludmilei, cu tot aerul ei delicat, îi place să fie stăpână pe situație, să decidă ea totul: nu-ți rămâne decât să te conformezi. Sosești, punctual, la Universitate, îți croiești drum printre fetele și băieții așezați pe scările monumentale; te învârți, pierdut, între zidurile austere, pe care studenții le-au ilustrat cu scrieri enorme în majuscule și cu desene minuțioase - la fel cum oamenii cavernelor simțeau nevoia s-o facă pe pereții reci ai peșterilor, pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
cumva obstinată, care-i dizolvă neliniștile întâmplătoare și labile. Spațiul e strâmt, pereții acoperiți de biblioteci; o bibliotecă, neavând de ce să fie sprijinită, stă în mijlocul camerei, segmentându-i spațiul redus, așa încât biroul profesorului și scaunul pe care trebuie să te așezi sunt separate de un fel de culisă; ca să vă vedeți unul pe altul, trebuie să întindeți gâtul. — Suntem izolați în boxa asta... Universitatea se mărește și noi ne restrângem... Suntem Cenușăreasa limbilor vii... Daca cimeriana mai poate fi considerată o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
sunt cele care contează. Astăzi am ajuns până la terasa sub care se zărește, mai jos, o fâșie de plajă pustie și marea cenușie. Scaunele de plastic cu spătarele înalte și curbate, în formă de coș, ca să apere de vânt, erau așezate în semicerc: păreau să sugereze o lume în care specia umană a dispărut, iar lucrurile nu știu decât să vorbească despre absența acesteia. Am avut o senzație de amețeală, de parcă m-aș fi prăbușit dintr-o lume într-alta, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
loc. Am trecut prin dreptul terasei după o jumătate de oră. De pe un scaun, văzut din spate, flutura o panglică liliachie. Am coborât pe cărarea abruptă a promontoriului până la o terasă de unde se schimba unghiul de vedere: cum mă așteptam, așezată în coș, complet ascunsă de apărătoarea de plastic, se afla domnișoara Zwida, cu pălăria de paie albă și caietul de desen pe genunchi; tocmai desena o scoică. N-am fost mulțumit că am văzut-o; semnele contradictorii de azi-dimineață îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
când domnul Kauderer mi-a făcut propunerea, că această obligație avea să-mi dea curaj să vorbesc cu domnișoara Zwida: dar abia acum lucrul acesta îmi e clar, admițând că așa e. Domnișoara Zwida desena un arici de mare. Era așezată pe un scăunel pliant, pe dig. Ariciul era răsturnat pe o piatră, deschis: își strângea țepii încercând în mod inutil să se ridice. Desenul fetei era un studiu în clarobscur, din linii fine și țepoase de jur-împrejur, al cărnii umede

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
ele să transmită efortul meu de a citi, printre rândurile lucrurilor, sensul ambiguu a ceea ce mă așteaptă. Joi. Grație unui permis special de la direcție - mi-a explicat domnișoara Zwida - pot intra în închisoare în zilele de vizită și mă pot așeza la masa din vorbitor, cu foile mele de desen și cu cărbunele. Umanitatea simplă a rudelor deținuților oferă subiecte interesante pentru studiile după natură. Eu nu o întrebasem nimic, dar, dându-și seama că o văzusem ieri în piață, se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
în el. Duminică. Dis-de-dimineață, m-am dus la observatorul meteorologic, m-am urcat pe scăriță și am rămas acolo, în picioare, ascultând ticăitul instrumentelor de înregistrare, ca muzica sferelor cerești. Vântul alerga pe cerul dimineții, transportând nori pufoși; norii se așezau în ghirlande: cirus, apoi cumulus. Către orele nouă și jumătate, s-a pornit un ropot de ploaie, dar pluviometrul a înregistrat doar câțiva centilitri; a urmat un curcubeu parțial, de scurtă durată. Cerul a început apoi să se întunece, acul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
institutului, bibliotecile, profesorul: ai intrat înăuntrul romanului, vezi plaja aceea nordică, urmărești pașii unui domn firav. Ești atât de absorbit încât întârzii să-ți dai seama de o prezență lângă tine. Cu coada ochiului o descoperi pe Ludmila. E acolo, așezată pe o grămadă de volume in-folio, ascultând concentrată urmarea romanului. A sosit în clipa asta sau a auzit lectura de la început? A intrat pe tăcute, fără să bată la ușă? Era deja aici, ascunsă printre biblioteci? (Venea să se ascundă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
limbă, în limba tăcută la care trimit toate cuvintele din cărțile pe care credem că le citim... Credem... De ce „credem“? Mie-mi place să citesc, să citesc cu-adevărat... Ludmila e cea care vorbește astfel, cu convingere și căldură. E așezată în fața profesorului, îmbrăcată simplu și elegant, în culori deschise. Felul ei de a fi, plin de interes pentru ceea ce-i poate oferi lumea, îndepărtează abisul egocentric al romanului sinucigaș, care sfârșește prin a se scufunda în sine însuși. În vocea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
discuția despre romanul lui Viljandi, vino și tu. Îl poți invita și pe prietenul tău, dacă-l interesează. Iată-te înrolat sub drapelul Lotariei. Grupul se instalează într-o sală, în jurul unei mese. Tu și Ludmila ați dori să vă așezați cât mai aproape de mapa pe care Lotaria o ține în fața ei și care pare să conțină romanul în discuție. — Trebuie să-i mulțumim profesorului de literatură cimbrică Galligani - începe Lotaria - pentru a ne fi pus la dispoziție cu multă bunăvoință

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
ați vrea să mergeți înainte fără a vă opri. Fără a se teme de vânt și amețeală La cinci dimineața orașul era traversat de coloane militare de transport; în fața prăvăliilor de alimente, femei cu lanterne cu seu începeau să se așeze la coadă; pe ziduri, vopseaua lozincilor de propagandă, mâzgălite în timpul nopții de echipele diferitelor curente ale Consiliului Provizoriu, era încă umedă. Când membrii orchestrei își puneau instrumentele la loc în cutii și ieșeau din subteran, aerul era verde. Obișnuiții localului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
există atâtea grupuri de studiu; biblioteca Institutului erulo-altaic avea doar un singur exemplar; atunci l-am împărțit, a fost o împărțire cam disputată, cartea a fost ruptă în bucăți, dar cred că m-am ales cu partea cea mai bună. Așezați la măsuța unei cafenele, tu și Ludmila faceți bilanțul situației. Rezumând: Fără a se teme de vânt și amețeală nu este Ițindu-se de pe coasta abruptă, care, la rândul său, nu este În afara localității Malbork, care e cu totul altceva decât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
Și dumneavoastră, și dumneavoastră, șaisprezecimile amestecate, știm prea bine, cărțile care încep și nu continuă, întreagă ultima producție a editurii e compromisă; dumneavoastră pricepeți ceva? Noi nu înțelegem absolut nimic, domnule dragă. Ține un teanc de corecturi în brațe; îl așază cu gesturi delicate, de parcă cea mai mică oscilație ar putea să amestece ordinea caracterelor tipografice. — O editură e un organism fragil, domnule dragă - spune el - e suficient ca într-un punct oarecare ceva să meargă anapoda că dezordinea se extinde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
decât să găsim locul potrivit. Pare imposibil într-o metropolă ca Parisul, dar poți pierde ore în șir căutând locul potrivit ca să arzi un cadavru. Parcă e o pădure la Fontainebleau? - îi spun eu, pornind mașina, lui Bernadette, care se așezase la loc lângă mine. Spune-mi pe unde s-o iau, tu care ai simț practic. Mă gândeam că poate când soarele avea să coloreze în cenușiu cerul vom fi înapoi în oraș. printre camioanele cu zarzavat, iar din Jojo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
retrăsesem din afaceri și nu voiam s-o mai iau de la capăt. Prin urmare, când eram pe punctul de a începe acel du-te-vino nocturn, cu el îmbrăcat la patru ace și așezat frumos, în spate, în mașina decapotabilă, iar ea așezată în față, lângă mine, încât trebuia să întindă un braț ca să-l țină drept, pe când mă pregăteam să pornesc motorul, iată că ea își aruncă piciorul stâng peste schimbătorul de viteză și-l plasează peste piciorul meu drept. - Bernadette! exclam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
eu în lectura romanului inedit al lui Silas Flannery, Într-o rețea de linii ce se leagă, manuscris prețios, dorit cu patimă de editurile internaționale, sustras de mine autorului printr-un noroc. Și iată că gura unei mitraliere scurte se așază pe brațul ochelarilor mei. Un comando de tineri înarmați a pus stăpânire pe avion; mirosul de transpirație e neplăcut; nu întârzii să-mi dau seama că obiectivul principal este captura manuscrisului meu. Sunt tineri de la APO, cu siguranță; dar ultimii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
Silas Flannery privește, prin ocheanul montat pe un trepied, o femeie tânără pe un șezlong, cufundată în citirea unei cărți pe o altă terasă, două sute de metri mai jos. - E acolo în fiecare zi - spune scriitorul - de câte ori vreau să mă așez la birou simt nevoia s-o privesc. Cine știe ce citește. Știu că nu e o carte de-a mea și sufăr instinctiv din cauza asta, simt gelozia cărților mele, care s-ar vrea citite așa cum citește ea. Nu mă satur privind-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
mea și sufăr instinctiv din cauza asta, simt gelozia cărților mele, care s-ar vrea citite așa cum citește ea. Nu mă satur privind-o: pare să locuiască într-o sferă suspendată într-un alt timp și într-un alt spațiu. Mă așez la birou, dar nici o poveste inventată de mine nu corespunde cu ceea ce aș vrea să redau. Marana îl întrebă dacă acesta este motivul pentru care nu mai reușește să lucreze. — Oh, nu, scriu acum - a răspuns el - , abia acum scriu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
atâtea numere. Uite numărul 115. Ușa e deschisă, urc scara, intru într-o cameră în penumbră. Legată pe un divan e Marjorie, cu un căluș în gură. O dezleg. Vomită. Mă privește cu dispreț. — Ești un nenorocit, îmi spune. VII Așezat la o măsuță, la cafenea, citești romanul lui Silas Flannery împrumutat de la doctor Cavedagna și o aștepți pe Ludmila. Mintea ta e ocupată cu două așteptări concomitente: cea interioară, a lecturii, și cea a Ludmilei, în întârziere față de ora întâlnirii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
profitat de momentele tale de euforie; pregătindu-se să te întâmpine în momentele de depresiune. Ești cu adevărat primitoare, sau faptul că lași cunoscuții să intre în casă e un semn de indiferență? Cititorul caută un loc comod să se așeze, pentru a citi fără a pătrunde în acele spații ce-ți sunt rezervate ție în mod clar: el simte că un oaspete se poate simți foarte bine în casa ta, dacă știe să se adapteze la regulile tale. Și altceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
de ea: orice scriu va fi un fals în raport cu cartea mea adevărată, pe care nimeni, în afară de ea, n-o va citi vreodată. Dar dacă, așa cum eu o privesc în timp ce citește, ea ar îndrepta un ochean spre mine în timp ce scriu? Stau așezat la birou, cu spatele la fereastră, dar simt în spatele meu un ochi ce aspiră fluxul frazelor, conduce povestirea în direcții ce-mi scapă. Cititorii sunt vampirii mei. Simt o mulțime de cititori uitându-se peste umărul meu și punând stăpânire pe cuvintele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
ceva precis, adunat, ușor. Privind femeia de pe șezlong, simțisem nevoia să scriu „după natură“, s-o scriu, deci nu pe ea, ci lectura ei, să scriu orice, dar gândindu-mă că trebuie să treacă prin lectura ei. Acum, privind fluturele așezându-se pe cartea mea, aș vrea să scriu „după natură“, ținând cont de fluture. Să scriu, de pildă, despre o crimă sălbatică, dar care, într-o oarecare măsură, „să semene“ cu fluturele, să fie ușoară și subtilă ca fluturele. Aș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]