6,958 matches
-
și să le spună să aibă mare grijă ce vor face, pentru că, așa cum își vor așterne, așa vor dormi. Bieții adolescenți, fragezi cum erau, știau ei ce ar trebui să-și aștearnă, dar cine să-i învețe cum să-și aștearnă și cum să doarmă? Plini de naivitate, dar entuziaști și încrezători, liberi și aproape singuri, alunecau din plin, pe nepusă masă, în vâltoarea vieții... În schimb, toată lumea era mulțumită. Părinții, că mai reușesc să aducă câte ceva. Copiii, că rămân singuri
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
abordeze progeniturile. Doar "făcuseră tot ce le-a stat în putință, au muncit cât au putut, numai să aibă ce le trebuie ca să învețe". În final, până la urmă, drept consolare în fața neputinței lor, ce să mai facă? "Așa cum și-au așternut așa dorm", doar el, ca părinte, le-a oferit toate condițiile și tot ce au vrut ei, ca să nu simtă lipsurile și să-și vadă de carte. Eii! Și cam așa se întâmplă, uneori, pe unele tărâmuri ale adolescenței. MORALA
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
când a călcat pentru prima oară pragul casei: „Tătăiță, tătăiță!“ De atunci, i s-a lipit de suflet pentru totdeauna. I se părea, privind-o, că-și mișcă buzele și-i vorbește... „Tătăiță... tătăiță...!“ Pe chipul ei frumos s-a așternut liniștea, și pacea... și, se putea citi împăcarea cu Dumnezeu, cu soarta... cu tot ce i-a fost scris... Sus pe cer, în mintea ei adormită, ciocâriile se legănau nevăzute... Dinspre miazănoapte sufla un vânt tăios, care îngheța nările. Soarele
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Anton... În zori, când zvâcni prima fluturare de lumină, Anton încă nu pusese geană pe geană. Se ridică de pe laiță și se pregăti de plecare. Dimineața era răcoroasă, cu cer senin, vântul sufla slab dinspre miazăzi, vremea era bună... Ceața așternută pe vale de decuseară, se ridică odată cu revărsatul zorilor acoperind cerul ca o pânză subțire de nori, în straturi de puf alb. Zarzării înmugurise și dădură în floare. Bătrânul Toma stătea la marginea patului, cu inima încrâncenată, urmărindu-i toate
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
mai răsucească o țigară. După ce și-o aprinse, continuă cu glas grav... Numa‟ di la noi, din Șuletea, au căzut vreo cinci, al‟di, ... și-i înșiră cu glas molcom, sugrumat, ca o cădelnițare pentru fiecare nume. În ceardac se așternu o tăcere ca în biserică... Dar asta nu ne-a înfrânt!... reluă pădurarul pvestirea. Dimpotrivă, ne-o întărâtat mai tari... și, peste puțin românii au ajuns la redută. Primul care s-o cățărat pe vârful parapetului o fost dom‟ căpitan
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
paci!, murmură bătrânul Toma, cu ochii în lacrimi. În aceeași clipă, cu un strigăt ascuțit, o pasăre de noapte fâlfai pe deasupra, dinspre pădure. Domnica se ridică încet și merse în casă, să-și bocească în voie bărbatul... În ceardac se așternu o tăcere ca de cimitir. După o vreme... Anton continuă... Mi-aduc aminte, când mergeam cu dânsu‟ la câte-o pândă... Avea pasul ușor, ca de pisică sălbatică... Parcă plutea, lăsând în urmă doar un fașâit, abia auzit, cum numa
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
întreg statul său major, s-a predat generalului Cerchez și armatei române, nu rușilor!.. Acolo... la Smârdan, chiar în ultima zi de război, frate-miu Alexandru a căzut spulberat de un obuz... murmura cu voce joasă Anton.. în ceardac se așternu o tăcere ca în fața unui mormânt deschis... Nici bătrânul Toma, dar mai cu seamă Anton n-ar fi vrut să aducă vorba despre Alexandru, era cel mai mic dintre frați. Toți făcură cruce și se închinară, pentru odihna sufletului său
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
lupilor și fiarelor pădurii, fără înfiorare... și în nopțile de iarnă vedea lupul uitându-se pe geam în casă... oamenii obișnuiți nu mai însemnau mare lucru. Și, în vreme ce fetele de seama ei, se ascundeau, sfioase, în poalele mamei, Anuca se așternu la vorbă cu „Domnu“. Băieții, cu tășcuțe de gât, au început să intre în clasă, într-o tăcere de biserică... cu, „Săru‟mana, Domnu!“, și se așezau în bănci. - Cum te cheamă, fetițo? o întrebă învățătorul, ținând-o de bărbie
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
deslușea strigătul îndepărtat al unei fiare, apoi, zăpada spulberată prin niște pale de vânt, îi orbi pentru o clipă. - Oare-i lup?!... murmură moșierul, privind prin întuneric, spre Anton, ori, mi s-o părut?!... Padurarul tăcu. Apoi, din nou, se așternu de jur-împrejur liniștea rece, auzindu-se doar suflul vântului... și răsuflet de om. Un vânt rece sufla dinspre răsărit. - E crivățul stepelor rusești! ..murmură Anton, ca pentru sine. În Rusia sunt haite de sute de lupi, numai într-o singură
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
și colții rânjind se aruncară asupra lui. Mirosul sângelui îi întărâtară. Urmă un învalmășag, devorandu-și fiecare partea lui. După detunătură, văzduhul tăcu pe neașteptate iar depărtările oftară ușurate, parcă... Deodată hărmălaia de pe creastă amuți, și o tăcere adâncă se așternu peste tot... - Ne vor lua urma, după miros și ne vor ataca! zise moșierul îngrijorat. - Nu!... zise calm pădurarul și băgă degetul în gură și‟l ridică deasupra capului. Vântul și-a schimbat direcția. Și apoi, mai important pentru ei
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
strâmbe, frânte, împunge cerul... Un țipăt de coțofană trece vibrând strident peste zăpadă, și cu larmă, se înalță de pe crengi. În timp ce soarele coboară la asfințit, la răsărit se înalță luna plină... Două focuri sângerânde îmbrățișează cerul. Un întuneric apăsător se așterne peste pădure. O bufniță solitară pufnește neîncetat. Apoi, prin copaci se aude când și când un foșnet în șoaptă. Pe copacii uriași zace masiv întunecimea... S-ar zice că‟ntunericul și tăcerea vuiesc... Doar bufnița pufnește neîncetat. Neîncetat pufnește bufnița
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
căutau pe el și pe Anuca... Fetei nu i-a spus niciodată... Jderul-minunăția lumii... e la moartea bătrânului Toma, amărala din sufletul lui Anton nu se domolise încă... Doar umbletul necontenit prin pădure i-o mai domoli. Încă nu se așternuse zăpada... Noaptea de decembrie, pe cale de a se sfârși, era de o întunecime ciudat de palidă, în care doar pădurea de stejari brumării, rece, se arăta uriașă. Zorile se apropiau... Aerul deveni proaspăt și pătrunzător și sub asprimea lui te
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de sus a crestei. El le cunoștea poteca, spre izvor la adăpătoare. Mistreții o străbăteau chiar prin mijloc, vulpea și lupul ocoleau însă locurile despădurite. Privi în jur... căută un loc cât mai potrivit să se posteze. Peste pădure se așternu o tăcere ciudată, și, doar cu un piuit în surdină, timid, țopăia un pițigoi din loc în loc, sus de tot în vârful unui fag. Anton stătea țeapăn, neclintit, să nu sperie minunea și așteptă. Deodată, ceva îl făcu să tresară
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
în viața pădurii, lupul însă, era simbolul ei. * Îndatoririle sale de pădurar, erau să ocrotească și să apere viața pădurii. ...Încă pe la sfârșitul lui ianuarie, vremea zăpezilor luase sfârșit. Dar, nici în februarie, când un nou strat de zăpadă se așternuse, pentru scurt timp, „dungatul“ nu i-a mai ieșit în cale. Într-o seară Anton cobora valea Horincei, spre miazăzi de Mălușteni... Valea întunecată și cufundată într-o tăcere adâncă. Luna, care tocmai răsărise, în spatele lui, aruncă dinaintea-i umbre
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
găseau jir ori bureți tineri, grohăiau. În depărtare, în inima codrului, se aude un urlet de fiară... „Oare-i lup..?!“ îi șopti rar un gând, fetei. O creangă se frânse, sub copita murgului, cu zgomot surd... și din nou se așternu liniștea, o liniște dureroasă, apăsătoare.. Răsare luna... Se înalță repede sus pe cer, împrăștiind prin frunzarul copacilor petece mișcătoare de lumină. Câtva timp, merse cu lumina în față, la o cotitură totul se topi din nou în bezna pădurii. Noaptea
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
în când în semn de aducere aminte ne vom strecura pe la colțurile ochilor pentru a hrăni viețile lăsate în urmă cu lacrimi de fericire 26 aprilie 2011 Rugăminte sărută-mi sufletul în el se zvârcolesc dureri nespuse nu vor fi așternute pe hârtie trebuie să rămână acolo ferecate în mine pentru totdeauna la diferite intervale de timp în contrapartidă răsar puseuri de fericire dintre dureri seamănă cu florile ne tăvălim prin lumea fără margini le culegem și cântăm pe două voci
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
Va fi ca la sfârșit de existență, Armaghedon simbolic, dat la schimb, Vom stoarce adevăr din penitență, Având în jurul inimii un nimb. Ne vom iubi cu Edenul în gânduri O să uităm de toate care-au fost, Pe fața lunii vom așterne rânduri, Găsindu-ne, printre povești, un rost. Vor fi petreceri prelungite-n noapte, O altă eră, peste noi, va sta, Sub cerul nou am să te-mbrac în șoapte, Făcându-mi haină din tăcerea ta. Ne vom iubi printre dureri
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
heruvimilor să ne păzească iar merele nu vor fi niciodată un subiect tabú Vatmanul un tramvai spintecă noaptea șarpe însuflețit ieșit la vănătoare (intestine metalice) în pântece sunt oameni trăiesc (încă) geamurile sprijină frunți drumul către fiecare dintre ei este așternut cu tăceri doar vatmanul ascultă muzică trece zâmbitor prin fiecare stație nu mai are demult întrebări nerostite doar două linii taie în el din când în când dă sonorul mai tare tăcerea celorlați îi zgârie urechile 8 octombrie 2011 Cântec
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
mai mulți. Poate nu toți vor pune mare preț pe el, dar eu îl iubesc și consider ca e o valoare importantă și de mare preț ceea ce spune El tainic. Și iată ca Bunul Dumnezeu a rânduit sa scriu, să aștern pe hârtie acest pelerinaj atât de frumos și înălțător. Este o bucurie pentru mine că public ceea ce am văzut, oricum când vezi, sau citești îți dă o stare de liniște lăuntrică, o trăire, o transformare în bine, o iluminare și
Călător în Grecia 5-15 mai 2012 Şi un buchet de poezii Dedicate Domnului Iisus Hristos Şi Maicii Domnului. In: Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
Înainte de a se da la o parte. — Sora mea tocmai s-a Întins puțin În pat, explică el. Dar o să o Întreb dacă dorește să stea de vorbă cu dumneavoastră, Herr Gunther. A Închis ușa În urma noastră Încercând să-și aștearnă pe chip o expresie mai primitoare. Cu buze lungi și groase, gura lui era aproape negroidă și zâmbea larg acum, dar independent de cei doi ochi reci, albaștri, care se mutau de la Inge la mine de parcă urmăreau o minge de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
acest an pe vecinul Maxim, un văduvoi roșcat, care ținea cu sfințenie toate sărbătorile, dar Dimitrie le spuse că vor avea vreme a-l colinda înainte de a merge la preot. Vântul le bătea din față, spulberând mantia de nea, cese așternuse pe spatele cailor. Copiii lui Fetea și a Nataliței se lipeau, înfrigurați, unul de altul, îmbodoliți în cojoace mari, cât de un stat de om, fermecați de frumusețea tainică a iernii și, așteptând, cu nerăbdare, darurile bunicii Marușca. Din depărtare
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
Dar, pari tare necăjită! Oamenii te-ar ocoli ; Iar copiii te-ar dori . Iarnă, nu fi supărată De copii ești adorată! Tu ești zâna din povești Flori de gheață tu ne țeși. Și-un covor pufos și moale Ni-l așterni jos, la picioare. Iarnă, dragă tu ne ești! VISUL Irimia Maria-Raluca , S.A.M. Valea-Seacă După-atâta frământare Și-ndelungă așteptare S-au cules și roadele, Ne-am umplut hambarele. În case focul arde liniștit De-afară se aude-un vâjâit
DE LA COPII ADUNATE… by Gabriela Irimia () [Corola-publishinghouse/Imaginative/778_a_1738]
-
seara-aceea a sosit. M-am liniștit, am adormit, Visul frumos s-a împlinit. Afară totu-i ca-n povești La geam fluturi albi zărești. IARNA Toma Diana , S.A.M. Sirețel Ești geroasă, friguroasă, Fulgii cad, sclipind pe jos, Și se-așterne neaua albă, Îmbrăcând haina cea albă. Dimineața, pe răcoare Copiii nerăbdători, Vin cu săniile-n dealuri Făcând trânte peste zări. Moș Crăciun Tiriteu Denisa-Maria, S.A.M. Sirețel Moș Crăciun cel drag. Ai venit pe-acest meleag S-aduci liniște, pace
DE LA COPII ADUNATE… by Gabriela Irimia () [Corola-publishinghouse/Imaginative/778_a_1738]
-
meu fragmentat, scrisul ca operație fiind posibil doar în răgazul dintre momentele de activitate ale bebelușului și celelalte îndatoriri - familie, cabinet medical. În același timp, mă gândesc la acei scriitori din închisoare care își scriau cărțile „în cap“ și le așterneau pe hârtie abia dacă se iveau condiții favorabile, fie în închisori, fie când erau eliberați. În condiții de constrângere exterioară, se concentrează foarte mult energia și devine coagulată, esențială. Nu ai foarte mult timp, așa că trebuie să spui esențialul. La
Să ai un Alif. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1768]
-
timp -, cu atât presiunea interioară crește și, la fel, posibilitatea de a scoate la iveală „pietrele preți oase“ dinăuntru, măcar pentru a le cântări cu uimire în palmă și a te cunoaște, chiar dacă nu ai întotdeauna timpul fizic să le așterni pe hârtie. Nu am avut un grup de prieteni cu care să schimb idei despre scris, nici la primul, nici la al doilea copil, și nici nu am simțit nevoia. Am simțit, totuși, întotdeauna nevoia unui grup de prieteni „de
Să ai un Alif. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1768]