6,323 matches
-
în România. De unde s-a plecat și în ce hal de înapoiere și de sărăcie se găsea țara! În ultimii ani se petrecuseră tot felul de fenomene ciudate care în mod normal nu aveau nici o logică, tot felul de legi absurde, tot felul de nedreptăți. Oameni care păreau că vor să facă ceva bun pentru societate erau repede îndepărtați, la alegeri ieșeau în față și câștigau, în general, niște lichele dovedite. În celelalte țări lucrurile aveau un curs normal, numai în
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
se rioși“ se simt datori să le scoată în evidență. Autorul nu se simte un „martor“, o „conștiință morală“, nu judecă și nu condamnă. Dimpo trivă, o mare nostalgie îmbracă imaginea acestei lumi scufundate. Ea a fost lumea copilăriei, cu absurdele ceremonii pionierești care păreau atît de strălucitoare, cu cravatele roșii și inelele lor de plastic, cu defilările de 1 Mai și 23 August, cu instituțiile și obiceiurile ei ciudate. și mai ales cu obiectele ei definitorii, azi dispărute. Spre deosebire de scriitorii
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
de-a rândul construcția palatului de justiție de acolo, îmi povestea cândva scena aceasta: "...Trecuse mai mult de un an de zile de când ministerul nu-mi mai făcuse nici o plată și de când refuza să facă orice recepție. Situația devenise imposibilă, absurdă. "M-am dus din nou la București, m-am prezentat ministrului, i-am prezentat situația și recunoscând, în fapt, că a stărui în dreptul meu strict, ar fi însemnat să nu țin seamă de dificultățile de ordin financiar prin care trecea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Capitală a țării". "Și atunci, cu o supărare, cu un năduf, cu o privire disprețuitoare, pe care nu le voi uita niciodată, domnul ministru m-a refuzat net, adăogând: "Și apoi, scutiți-mă de toate pretențiile astea ale Iașului, de absurda glorie cu care se împodobește mereu. A doua Capitală? Vorbe goale. Iașul nu e nimic mai mult decât un oraș de provincie, cum ar fi Tecuci, Vaslui sau Dorohoi..." Ministrul care a vorbit așa nu era ieșan; dar era român
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
de un partid politic). Când mă gândesc acum la lucrurile acestea, zâmbesc cu puțintică înduioșare, ca la o întâmplare veche, glumeață, copilărească, naivă, povestită de un străin. Ce umilit și îndurerat m-am simțit însă atunci, de ostilitatea nedreaptă și absurdă a publicului. La urma toată, fapt e c-am fost fost fluerat (lucru care nu se-ntâmplă oricui; care nu i s-a întâmplat lui Turgheneff de pildă; așa că dac-aș fi fost contimporanul lui Flaubert și dacă împrejurările ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
am apreciat violența, chiar în cuvinte, chiar în atitudini. Și de aceea n-am reacționat nici în cazul recent de care am pomenit și peste care am trecut cu senină, dar numai aparentă, indiferență. Cu toate acestea gestul brutal și absurd al domnilor de la Cenzura Presei m-a preocupat și mă preocupă încă. Și fiindcă incidența lui, în mijlocul preocupărilor mele, mi-a amintit o împrejurare veche, deosebit de interesantă și de instructivă, pentru timpurile de față, nu pot rezista tentației de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
suprem. Uitat? Nu, desigur... (Vorbesc mai ales de prieteni.) Dar oricum departe, pierdut în ceața cenușie a lucrurilor peste care au trecut ani lungi și grei... Cred că iluzia aceasta, de distanță și de perspectivă, se datorește condițiilor extraordinare și absurde ale existenței noastre de la război încoace. Așa de extraordinare și de absurde, pentru noi, cei care în timpul Marei Conflagrații ne găseam trecuți de vârsta de 30 de ani, încât o bună parte din existența noastră, cea de dinaintea epocei tulburi în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
pierdut în ceața cenușie a lucrurilor peste care au trecut ani lungi și grei... Cred că iluzia aceasta, de distanță și de perspectivă, se datorește condițiilor extraordinare și absurde ale existenței noastre de la război încoace. Așa de extraordinare și de absurde, pentru noi, cei care în timpul Marei Conflagrații ne găseam trecuți de vârsta de 30 de ani, încât o bună parte din existența noastră, cea de dinaintea epocei tulburi în care ne aflăm, ne apare ca o existență alta, cu totul deosebită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
mai ales uimirea, stupoarea, pe care mi-a provocat-o vestea morții lui neașteptate; și, împreună cu ea, lumina clară, diafană, incomparabilă din dimineața aceea de Septembrie, în a cărei infinită dulceață moartea aceasta mi-a părut mai neînțeleasă încă, mai absurdă decât era de fapt în raport cu cauzele ei presupuse. Paul Zarifopol. ("Adevĕrul literar" din 13 Mai 1934.) Pe Paul Zarifopol l-am cunoscut în timpul în care-mi pregăteam licența la Iași. Eram de o seamă; tineri, firește, adică optimiști, entuziaști, visători
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
am așeza. Grecii au Înțeles că un sfinx care pune Întrebări e mult mai plin de speranță. Căci nu ne e dat să trecem nepăsători prin nisipul din propriile clepsidre. Și, poate, acesta e lucrul cel mai important. Surîsul acela absurd, fardat de nisip ne va aminti cel mult că fiecare pas e ireversibil ; În urma noastră nu sînt alte urme decît cele pe care le-am lăsat trecînd. Cu fața lui imobilă, sfinxul tolănit cu spatele la deșert Întoarce spatele și piramidei ; el
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Într-un labirint! Privind Însă cum se zbat pînzele corăbiei umflate de vînt, nu-l mai interesează altceva. Mă Întreb cît de utilă ar fi prezența Ariadnei pe coridoarele unui labirint ca acela imaginat de Borges, de forma unei biblioteci absurde, Biblioteca Babei (tot Borges Își Închipuia Paradisul ca o bibliotecă imensă!) unde oamenii, „bibliotecari imperfecți”, se Încrucișează tăcuți, se ceartă, se omoară sau Înnebunesc nesuportînd ideea că Într-unui din hexagoanele fără număr se află cartea pe care o caută
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
amintească toate motivele pe care le-au avut ca să-l urască și să-l considere un pericol pentru cetate. Inima lui Socrate tremură la gîndul că refăcînd procesul ar putea fi achitat. Aceasta ar Însemna că moartea lui a fost absurdă. Se ridică și le strigă foștilor săi judecători: Condamna-ți-mă! Nu mă faceți să-mi fie rușine la gîndul că am murit din greșeală. Accept ura voastră, teama voastră, dezgustul vostru. Nu mi-e frică decît de aceste vorbe
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ca niște corăbii Înecate, de care nu mai are nimeni nevoie. Să Începem, așadar. Luați aceste plante de lotus. Învățați să trăiți clipa care vi se oferă...) Dar se poate spăla memoria ca puntea unei corăbii? Un val de Întrebări absurde mă asaltează Însoțindu-se cu balansul mării... Dacă paradisul inițial a fost pierdut prin cunoaștere, Înseamnă că ar putea fi recucerit prin ignoranță și amnezie? Cunoscînd lucrurile ni le Înstrăinăm? Le numim pentru a le pierde? Cucerind lumea o transformăm
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
la aventură, nu rîde de iluziile stăpînului său, dimpotrivă, după o primă uimire, Îl admiră și-l urmează. Iată măreția lui Sancho. El participă la iluzie conștient de jocul său. O lume plină de cavaleri rătăcitori ca Don Quijote ar fi absurdă și clinică. În schimb, viața are nevoie de scutieri ca Sancho Panza. El e primul care și-a ridicat glasul În apărarea lui Don Quijote. Nu-l disprețuiți pe acest senior al iluziei, pare sa spună Sancho. El vede astfel, pentru că
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
să nu mai separăm fericirea de moarte, pentru a o ajuta să dureze... Destinul e stînca; oricare dintre stîncile negre de soare și de apă care mărginesc acest țărm. Depinde Însă de mine ce voi ciopli În ea; un surîs absurd, Însetat de iluzii, sau un obraz care recunoaște moartea pentru a-și justifica setea de timp. Trebuie numai să am tăria să aleg și să decid. Simpla alunecare a mîinii pe piatra umedă nu-mi satisface rațiunea. Echilibrul lui Ianus
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ea știe sfîrșitul poveștii. Paris Lăudîndu-i frumusețea, legenda nu mai găsește altceva să-i acorde lui Paris. După zece ani, soția adulterină se Întoarce În brațele lui Menelau ca și cum nimic nu s-ar fi Întîmplat. Singura justificare a acestor Întîmplări absurde rămîne Iliada care, altfel, n-ar fi fost, poate, scrisă. Daca Afrodita mă emoționează, cel din mîna căruia primește mărul mă face să cred că grecii n-au avut totdeauna idei foarte clare În privința frumuseții. Faptul că pentru a motiva
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
teritorii și le fac să rodească sînt epigoni. E lesne de Înțeles că n-ar putea exista o lume alcătuită numai din pionieri. Tot ce-a fost smuls necunoscutului s-ar sălbătici la loc. Teama de a fi descendent e absurdă. Ironiile contra epigonilor vor să lovească, de fapt, În gestul care mimează uimirea exploratorului În loc să facă, după puterile sale, terenul să rodească. Ezit să cred ce zicea Delacroix, că geniile nu se afirmă prin noutatea ideilor, ci prin acea idee
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
adevărat, dacă nu introduce În el o picătură de sînge pe care vrea s-o salveze astfel de la moarte. Gestul sibilei din Cumae, scriind pe frunzele arborelui profetic pentru a le arunca apoi În cele patru vînturi, e un gest absurd. Artă gratuită? CÎnd prin arta sa artistul mizează totul pe soarele ce-i luminează privirea? În spatele unui strigăt tragic care invocă neantul se află aproape Întotdeauna o dureroasă melancolie a vieții. Dacă nu poate să fie etern, artistul răzvrătit Împotriva
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
s-ar putea ascunde sub mușchii oricăruia dintre sfinții pictați de Michelangelo pe plafonul Capelei sixtine. Și dacă aș Întîlni o statuie a Afroditei, cum mi-am imaginat-o adesea, cu părul lung, prolix și cotropitor, un păr torențial și absurd semănînd cu stînca din care se desprinde corpul și, de fapt, roca Însăși nefiind altceva decît părul zeiței, un păr mineral, luxuriant din care ea se naște și În același timp moare, mîngîindu-i trupul la naștere și În același timp
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
da toți rewind, până în clipa aceea fatală din noaptea de joi spre vineri, la intersecția Splaiului cu Eroilor, pentru a scoate din cadru bolidul criminal. Viața lui a fost tăiată brusc și brutal, într-un montaj care mi se pare absurd și nedrept. Acesta doar acesta este, de fapt, finalul nereușit, la care nici unul nu ne gândeam. “i la care ne gândim acum cu supărare, furie și neputință ; se pare că Dumnezeu din ceruri, dacă există, este un regizor foarte prost
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
și neputință ; se pare că Dumnezeu din ceruri, dacă există, este un regizor foarte prost... Boiling Points - CNC 2006 Pe MTV există o emisiune, Boiling Points se numește, al cărei principiu e simplu : cei care-și păstrează calmul în situații absurde sau conflictuale de 5, 7 până la 15 minute primesc 100 de dolari. Cristi Puiu nu și-a păstrat calmul și a spus că renunță la banii CNC. E dreptul lui. Dar e datoria noastră să spunem că simpla absență a
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
primesc 100 de dolari. Cristi Puiu nu și-a păstrat calmul și a spus că renunță la banii CNC. E dreptul lui. Dar e datoria noastră să spunem că simpla absență a numelui său de pe lista câștigătorilor concursului CNC e absurdă și conflictuală cu bunul-simț. E datoria noastră să protestăm că din banii CNC se vor produce în continuare gunoaie ! E o situație care nu durează de 5, 7 sau 15 minute ; durează de ani de zile. Doar ca acum s-
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
deveni în scurt timp cu sufletul la gură) se oferă încă de la primele cadre (excelent lucrate de Oleg Mutu). Suntem așadar într-un thriller rupt din viață thriller pentru că toată existența în România lui Ceaușescu era un thriller (cu accente absurde) și rupt din viață pentru că, pentru Mungiu, recuperarea acestei existențe este nu doar o datorie morală (poveștile care n-au fost spuse atunci trebuie spuse acum - măcar acum !), ci și, mai ales, una estetică : dacă, prin absurd, s-ar fi
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
e posibil în materie de coșmar. Totul poate exploda, tocmai pentru că s-au băgat atâtea fitile (de scenariu) ! Iată o operă care, ca și Balanța lui Pintilie, ne pune în fața unui posibil dacă : dacă Realitatea n ar fi atât de absurdă, atât de copleșitor de cinematografică, ea nu s-ar povesti pe peliculă ! Un film care debutează vitriolant și care sfârșește amar, alienant și alarmant. Verva de dialoghist a lui Daneliuc n-a fost parcă niciodată mai detonantă. Cât despre actori
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Scria romane, scenarii de film și piese de teatru. Era publicat după succesive execuții ale cenzurii, dar tot rămânea ceva. Rămânea ceea ce românii înțelegeau la lectura printre rânduri din profilul și nuanțele unor personaje confruntate zi de zi cu rigorile absurde ale vieții. Plasate mai întotdeauna în atmosfera marelui combinat chimic de la Valea Brândușelor (gândit pe structura celui de la Săvinești, unde autorul însuși muncea zi de zi ca fizician), conflictele directe sau doar mocnite contraziceau flagrant declarațiile triumfaliste ale puternicilor zilei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]