9,186 matches
-
antropoide, deosebite ca bază fiziologică de articulare a sunetelor, care să fi dat rase de oameni diferite ca modalitate și capacitate de articulare orală. Procesul îndelungat de trecere a fost unic și global, realizat prin selecție naturală. De aceea în actualitate omul, oriunde s-ar naște el pe pământ, nu este alcătuit fiziologic pentru a produce doar limbajul colectivității în care a venit pe lume. Mutat de la naștere în altă colectivitate, el va învăța să pronunțe limba acelei colectivități. Este la îndemâna
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
întreg cortegiu de mici meseriași. Mercier îl pune în scenă în Nevoiașul (L'Indigent) pe un biet țesător, iar în Dezertorul (Le Déserteur, 1770) pe un tânăr soldat, condamnat la moarte pe nedrept pentru dezertare. Piesa este de o strălucită actualitate, căci dezertarea este unul din flagelurile vieții militare din Vechiul Regim. Mercier vrea să sensibilizeze publicul față de soarta nefericiților care fug de sub drapel, nu din lașitate, nici din lipsă de patriotism, ci pentru că s-au lovit de nedreptățile superiorilor lor
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
să-și ancoreze el piesele în realitatea contemporană. Dacă Minna von Barnhelm cunoaște, în 1767, un succes răsunător, asta se datorează faptului că această piesă, a cărei acțiune se desfășoară imediat după Războiul de Șapte ani, este de o arzătoare actualitate. Când Frederic II lasă la vatră corpul franc, odată cu revenirea păcii, germanii se confruntă cu problema crucială a demobilizării. Printre acești militari aflați deodată fără ocupație există și firi violente, dar și ofițeri merituoși ruinați, precum Comandantul Tellheim. Goethe, care
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
să sublinieze caracterul german al acestei piese, în care putem citi retrospectiv anunțul unirii germane. Lessing, pe care tragedia îl plictisește, crede că autorul dramatic, dacă vrea să-l impresioneze pe spectator, trebuie nu numai să-și inspire subiectele din actualitate, dar să și aducă în scenă oameni aparținând societății de mijloc. Destinul regilor și al eroilor, prea diferit de cel al oamenilor de rând, nu ar putea interesa spectatorul. "Numele de prinți și de eroi pot da unei piese de
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
într-un mod sensibil și conform cu natura. Eroii mei erau oameni, și nu semizei, pasiunile lor aveau gradul de noblețe potrivit rangului lor, dar făceau umanitatea să pară așa cum o cunoaștem, și nu exagerau în privința viciilor și virtuților." Îndrăgostit de actualitate, Goldoni este un observator fără pereche, fin clinician, ca și tatăl său care profesa medicina, priceput în cunoașterea sufletului uman prin studiile sale de drept și prin meseria de ajutor adjunct la Cancelaria criminalității, pe care a exercitat-o la
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
teatrului."46 Un număr oarecare de trupe lucrează pe acest model în anii 70, Théâtre de la Salamandre, fondat de Gildas Bourdet, Théâtre de l'Aquarium, de către Jacques Nichet. Unele spectacole se nasc din transpunerea unor texte narative, recitite în lumina actualității politice. Așa se întâmplă în special cu Războaiele pichrocoline (Les Guerres pichocrolines), după Rabelais, creat de Gildas Bourdet; altele sunt produsul unei veritabile creații colective, pornind de la anchete făcute de comedianți. Astfel în 1976, La Vieille Lune tient la jeune
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Caragiale, text de "adâncime exegetică". Iar în eseul Caragiale, actual și universal, publicat la New-York, în revista "România", relevă elementele ce prefigurează temele propriei dramaturgii: "dezarticularea psihologiei" și "distrugerea aceasta a limbajului, pregătitoare a unui nou limbaj". Semnalez acuratețea critică, actualitatea ideatică, perspectiva plurală existentă în capitolul Un veac de ...caragialism. Și relevanța studiului de caz din capitolul Caragialism în tendințele și căutările "Școlii de la Târgoviște". Precursori ai postmodernismului românesc, Costache Olăreanu, Radu Petrescu, Mircea Horia Simionescu au ei înșiși un
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
clasic, cu ideea despre purismul stilului și cu cerința ca arta să ajungă la esențe, nu să se limiteze la observarea și specularea formelor tranzitoriii, istorice". Iar valurile istoriei, în perioada de tranziție pe care o străbăteau, au readus în actualitate lumea lui Caragiale. Conștient de contrastul existent între propria-i creație și direcția majoritar-literară a contemporaneității, Caragiale și-a subliniat indirect singularitatea creatoare. A receptat aspectele realității extralingvistice, din care și-a extras lumea lui imaginară, ca pe o inepuizabilă
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
situație, un gest al personajului, o particularitate a stilului, etc. activează spontan acea memorie culturală ce relaționează instantaneu textul citit de hipotextul caragialian astfel mereu reîmprospătat. Fără să nege adevărul sintagmei "Caragiale e cu noi"(Ștefan Cazimir) cu referire la actualitatea social-politică a comediilor și a Momentelor, cartea de față îi restrânge aplicabilitatea la spațiul literaturii, domeniul potrivit nu pentru festivismul cerut de trista comemorare a centenarului de la trecerea în neființă a scriitorului, ci pentru a marca aniversar Un veac de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
29 ca pricipiu unificator al operei și demonstrează că o trăsătură fundamentală a caragialismului este transformarea publicisticii în literatură prin stilul îngrijit, concentrat, anecdotic, polifonic, esențialmente teatral. Explorând aceeași dimensiune a creației caragialiene, gazetăria, Ioana Părvulescu descoperă explicații atăt pentru actualitatea operei în epocă, cât și pentru rezistența ei în posteritate, în faptul că " formula lui Caragiale, arta lui poetică este ziarul"30, acesta reprezentând, de fapt, nivelul intermediar între realitate și sublimarea artistică a acesteia realizată inegalabil de pana autorului
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
observațiile în prelungirea reproșurilor lui Gherea și Pompiliu Eliade privind schematismul personajelor caragialiene. Ținând structural de esența comediei și a tipurilor comice, schematismul psihologic al personajelor din teatrul și din proza caragialiană a servit ca argument tezelor privind modernitatea și actualitatea operei. În mod paradoxal, Lovinescu însuși, criticul care a dus la desăvârșire teoria perisabilității acestei opere, aduce printre primii explicații valabile privind perenitatea tipurilor caragialiene: "Prin generalizarea procedeului simplificării psihologice, nu există așadar, oameni cu pasiuni contradictorii, cu o viață
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
aceasta se sprijină pe o atitudine mimetică, prin care se menține omologia dintre universul operei literare și realitate, în timp ce la Urmuz codul estetic dezvăluie o atitudine paramimetică, responsabilă pentru anamorfoza, distorsionarea relației dintre ficțiune și realitate. Aceasta explică de ce tema "actualității" lui Caragiale este încă neepuizată, lumea-lume oglindind nu doar porțiunea de viață românească de la sfârșitul veacului al XIX-lea, ci și pe cea de astăzi, spre deosebire de ineditul și surprinzătorul univers urmuzian, lipsit de corespondent recognoscibil în istoria umanității. În legătură cu acest
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de limbaj și de viziune îl asimilează constructiv. Dacă prin Eugen Ionescu se poate demonstra modernitatea dramaturgiei caragialiene, care a profetizat multe din atributele teatrului absurdului, prin scrierile tărgoviștenilor și apoi, prin proza, dar și poezia optzeciștilor, se revelează surprinzătoarea actualitate și viabilitate a formulei sale epice, purtătoare de germeni ai postmodernismului "metaficțional" și "antropocentric"5. În acest sens, Constantin Trandafir a contabilizat deja elementele anticipatoare: "În afară de interesul pentru proza scurtă și pentru realitatea cotidiană, sunt de găsit în scrierile caragialiene
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a lungul istoriei..."40. În concluzie, caragialismul tipologic este fructificat în contextul ficțional al târgoviștenilor, care-i exploatează semnificațiile în scopul demistificării istoriei, printr-un demers recuperatoriu totodată, prin care i se pulsează o nouă viață și i se reconfirmă "actualitatea eternă"41. 6.2.3. Pasageri într-un "accelerat al complimentelor" O formă de caragialism explicit este imitarea ostentativă, mergând pe o linie ascendentă de la recunoașterea expresă a modelului, cum procedează adesea Costache Olăreanu 42, până la parodierea și pastișarea exemplară
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
noastre, nu are nevoie să fie zeificat sau păstrat ca vestigiu într-un "muzeu" imaginar al literaturii noastre, pentru că își face permanent vizibilă prezența și viabilitatea. Nu ne referim aici la adevărul sloganului "Caragiale e cu noi" și nici la actualitatea social-politică a operei sale1, ci la vigoarea semințelor sale textuale, care au germinat și au străpuns câmpul literaturii pe o arie vastă, înflorind mereu. În acest sens, de "urmaș literar al lui Caragiale", termenul de "postcaragialian" trimite la cel de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
33 G. Călinescu, op. cit., p. 447. 34 Dorina Grăsoiu, Caragiale în presa vremii, Editura "Jurnalul literar", București, 2002, pp. 7-24. 35 Idem, p. 18. 36 Idem, p. 24. 37 E. Lovinescu, Caragiale. 1. Considerțiuni asupra Momentelor lui. 2. Considerațiuni asupra actualității literaturii lui, în Critice, ediție îngrijită de Eugen Simion, Editura Minerva, 1979, p. 175. 38 Florin Manolescu, op. cit., p. 262. 39 Denumire peiorativă dată de reprezentanții și mentorii "tinerei generații" interbelice (Radu Dragnea, Pamfil Șeicaru, Petru Marcu-Balș, Sorin Pavel, Pavel
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a cărui nostalgie nu ne va cruța nicicând" (Steinhardt, Nicolae, Secretul "Scrisorii pierdute", în revista Ethos, caietul II, Paris, 1975, p. 151, (semnat cu pseudonimul Nicolae Niculescu). 24 Monica Lovinescu, op. cit. p. 48. 25 Idem, p. 48. 26 Maria Bănuș, Actualitatea operei lui Ion Luca Caragiale, în: Studii și conferințe cu prilejul centenarului I.L. Caragiale, E.S.P.L.A., București, 1952, p. 211. 27 I. L. Caragiale, Opere, ediție critică de Al Rosetti, Șerban Cioculescu, Liviu Călin, vol. 2. Momente, schițe, notite critice, Editura pentru
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
80 I. L. Caragiale, Opere, 1, Proză literară, ed. cit., p. 657. 81 George Mihail Zamfirescu, op. cit., p. 442. 82 A încercat să o facă, printre alții, Al. O. Teodoreanu când observa că tipurile din Momente se pot caracteriza printr-o "actualitate eternă" (în Hronicul Măscăriciului Vălătuc, Editura Junimea, Iași, 1989, p. 239). 83 Costache Olăreanu, op. cit., p. 198. 84 Ibidem, p. 199. 85 I. L. Caragiale, Opere, II, Teatru. Scrieri despre teatru. Versuri, ed. cit., p. 178. 86 Gabriel Marcel, Essay du
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
p. 101. 6 Idem, p. 105. 7 N. Davidescu, "Caragiale, cel din urmă ocupant fanariot sau inaderența lui la spiritul românesc", Cuvântul liber, 3 august, 1935. 8 Ibidem. 1 Lovinescu, E., Caragiale. 1. Considerțiuni asupra Momentelor lui. 2. Considerațiuni asupra actualității literaturii lui, in Critice, Minerva, 1979, p. 175. 2 Manolescu, Florin, op. cit., p. 262. 3 Riffaterre, Michael, L'intertexte inconnu, "Littérature", nr. 41, fevr., 1981, p. 4. 4 A coined term, combining the meanings of "text" with that of "existence
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
p. 262. 3 Riffaterre, Michael, L'intertexte inconnu, "Littérature", nr. 41, fevr., 1981, p. 4. 4 A coined term, combining the meanings of "text" with that of "existence". 1 Lovinescu, E., Caragiale. 1. Considerțiuni asupra Momentelor lui. 2. Considerațiuni asupra actualității literaturii lui, în Critice, Minerva, 1979, p. 175. 2 Manolescu, Florin, op. cit., p. 262. 3 Riffaterre, Michael, L'intertexte inconnu, "Littérature", nr. 41, fevr., 1981, p. 4. 1 Titre de l'étude de Constantin Trandafir, L'Effet Caragiale, Maison d
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
să cunoască în totalitate istoria care l-a produs, cel dintâi o chiar reproduce periodic, ca pe o istorie sacră, reversibilă. Cunoscând mitul, acest tip uman consideră că deține cunoașterea originii lucrurilor, și însăși posibilitatea de a le readuce în actualitate la nevoie, iar mitul este trăit efectiv, beneficiind de puterea lui sacră (cunoașterea profundă a mitului e ezoterică și pentru că e secretă, deschisă doar inițiaților, dar și pentru că e plină de sacru).113 O altă temă majoră în opera lui
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
erou nobil, model exemplar ce trebuia imitat spre a se redobândi "puritatea" rasială, forța fizică, noblețea, morala eroică a "începuturilor" glorioase și creatoare.116 Un mit, mai spune Eliade, întocmai ca simbolurile pe care le evidențiază, nu dispare niciodată din actualitatea psihică: el își schimbă doar aspectul și își camuflează funcțiile. Astfel, noutatea lumii moderne s-ar traduce prin revalorizarea la nivel profan a vechilor valori sacre (Anul Nou, nașterea, mutarea în alt loc ori în altă casă), creștinismul însuși păstrând
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
cont de realitățile umane locale, de istoria (chiar dacă nescrisă) a popoarelor și a triburilor în cauză, fapt ce perturbă până la absurd existența acestora derulată milenii în structuri și tradiții ininteligibile colonialiștilor.362 Un alt mecanism de confecționare a miturilor în actualitate (mai mult decât în orice altă epocă), remarcat de către Robert Segal, îl constituie biografiile hagiografice ale persoanelor celebrate, transformate în semizei, iar aventurile lor în mituri (de exemplu, imediat după Războiul din Golf, biografii comandantului suprem american, Norman Schwarzkopf, l-
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
se întâmplă să citim cu ochi care nu mai văd lumina de atunci. Totuși, această lectură nouă și vie, care se întețește din însăși flacăra simbolului, comunică simbolului ceva din propria ei viață, redându-i intensitatea și aducându-l în actualitate. Narațiunea și imaginea sunt aceleași, dar ele vibrează la alte niveluri ale conștiinței și ale percepției, în medii mai mult sau mai puțin receptive, așa încât nuanțele simbolului variază și ele în funcție de termenii cuprinși în relația din care este constituit."419
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
paradigmă și a unui personaj istoric în arhetip, chiar și dincolo de intențiile pedagogice. Eroii, imaginari sau nu, joacă un rol important în formarea adolescenților europeni (personajele romanelor de aventuri, eroii de război, gloriile cinematografului etc.), toți prelungesc o mitologie iar actualitatea lor denunță un comportament mitologic: "imitația arhetipurilor trădează un anume dezgust de propria istorie personală și tendința obscură de a transcende momentul istoric local, provincial și de a regăsi "Marele Timp", oricare fie el chiar Timpul mitic al primei manifestări
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]