8,468 matches
-
scuturându-și părul impresionant. Se uită la fereastră, măsurând distanța care-l despărțea de etajul doi, acolo unde se sumețeau urechile măgărești și împăroșate ale bătrânului. — Asta cu grijania e veche, tataie. De la așa un domn am alte pretenții... — Mă, acuma vin la tine, mă, i se îngroșară bătrânului vinele de la gât, antrenând, spasmodic, omușorul din beregată. Dacă-ți trag un șut în cur, o să te plictisești în aer ! Asta-i mai bună ! se bucură Maca, ridicând degetul mijlociu, în semn
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să punem toate lucrurile astea cum au fost, nici n-am avea loc unii de alții. Maca se scărpină prin claia de păr, străduindu-se să ajungă la pielea capului. — Mare brânză, spuse. Pe vremea aia visam să fiu ca acuma, adică să fac ce vreau. Acuma la ce să mai visez ? Cam asta e diferența, atuncea tânjeam să fiu liber și acuma tânjesc la părul negru de-atunci. Cum o fi mai bine ? — Cel mai bine, socoti Tili, ar fi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
au fost, nici n-am avea loc unii de alții. Maca se scărpină prin claia de păr, străduindu-se să ajungă la pielea capului. — Mare brânză, spuse. Pe vremea aia visam să fiu ca acuma, adică să fac ce vreau. Acuma la ce să mai visez ? Cam asta e diferența, atuncea tânjeam să fiu liber și acuma tânjesc la părul negru de-atunci. Cum o fi mai bine ? — Cel mai bine, socoti Tili, ar fi să descui lacătul ăsta, în loc să te
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
păr, străduindu-se să ajungă la pielea capului. — Mare brânză, spuse. Pe vremea aia visam să fiu ca acuma, adică să fac ce vreau. Acuma la ce să mai visez ? Cam asta e diferența, atuncea tânjeam să fiu liber și acuma tânjesc la părul negru de-atunci. Cum o fi mai bine ? — Cel mai bine, socoti Tili, ar fi să descui lacătul ăsta, în loc să te uiți cruciș la el. — Sunteți pregătiți ? întrebă Maca. — E cinșpe septembrie, spuse Jenică. Ziua asta vine
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
O cameră obișnuită, cu birouri de lemn, șase la număr, rânduite câte trei, cu scaune așezate astfel încât pupitrele să se bucure de lumină. — S-a dezlipit inscripția de pe ușă, observă Jenică. Își umezi degetele și întinse banda adezivă la loc : Acuma nu mai sunt compartimente de astea. La desfacere îi zice marketing și la personal resurse umane. La ăștia cum eram noi, mecano-energetic, cum le zice ? — Or mai fi ? Vreau să zic, adăugă Tili, or mai fi fabrici ? Astea pe care
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
scării și se prinse de brațele podului rulant, care stăteau desfăcute ca ale unei caracatițe. — Hei ! strigă. Vezi maneta aia neagră de la pupitru ? Și, de parcă Jenică i-ar fi răspuns : Nu aia mică și cu mânerul de plastic, cealaltă, metalică. Acuma pune amândouă mâinile pe ea și trage-o-n jos. Jenică ezită, privind încurcat spre Tili. — Trage, căcăciosule ! strigă Maca. Jenică înghiți în sec și se opinti. Podul rulant începu să huruie și se urni. — U-hu-hu ! strigă iar Maca, începând
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
poalele rochiei, mototolindu-le fâstâcită. — Ce frumos citește ! spuse Tili, care, în prima clipă, fu ispitit să-i spună pe nume, dar se abținu, căci ar fi avut prea multe de explicat. Câți ani ai ? — Șapte, răspunse bătrânul în locul ei. Acuma intră în clasa întâi. — Și ai învățat să citești așa bine fără să mergi la școală ? ! întrebă Tili, mulțumit că numele pe care vrusese să i-l dea se potrivea. — Îi plac mult poveștile, răspunse iarăși bătrânul în locul ei. Hai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
bucura de niște murături... Auzi, continuă, privind mulțumit la spinările arcuite și lucioase ale gogoșarilor murați pe care bătrânul îi pusese pe masă, mă gândeam la povestea cu trenul. Într-un fel, e și povestea noastră. Din copilărie și până acuma, singurul lucru care nu s-a schimbat e internaționalul de opt. — Ții minte, spuse Jenică zâmbind, cum puneam bănuții pe șine, să se lățească... Erau mai scumpi la rișcă, își aminti Maca. Un leu lățit făcea cât cinci de-ăia
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
târgul să se încheie cinstit, chiar înjura pe limba lor. Vorbea cu un ușor accent care îl făcea să pară străin în orice limbă pe care o vorbea. Chiar și acum, când spuse : — Bine că v-a plăcut povestea asta. Acuma ziceți-mi poveștile voastre. Ceilalți mușterii își număraseră mărunțișul și plecaseră. Bătrânul nu se ridică să-și ia banii. Le prinsese privirile și nu voia să le dea drumul. Cei trei nu se clintiră, știau că ăsta e prețul. Și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
încep din nou să-mi răpăie în urechi. De ce nu-ți cauți altă slujbă ? Doar ești inginer de tecemeu. — ăsta-i banc sau ce ? întrebă, cu obidă, Jenică. Nu sunteți cu toții ingineri ? Tehnologia construcțiilor de mașini, cine se mai ocupă acuma de asta ? Poate doar la muzeul de istorie să mai găsiți vreun inginer, lângă oalele sparte de la Cucuteni. De fapt, drept să vă spun, am încercat. Mi-a zis și mama, dar degeaba. Mă uitam prin vitrinele de la lozuri, ca
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Și când ai descoperit chestia asta ? întrebă Tili. Când am vrut să-l bat pe unul care își făcea de lucru pe lângă motocicleta mea. L-am înjurat până mi-a trecut. Pe urmă am experimentat și pe alții. A mers. Acuma însă vine partea cea mai interesantă și povestea de-abia începe. Pentru că nicio poveste nu e folositoare dacă nu adaugă ceva la ceea ce oamenii știau până atunci despre moarte. Moartea nu trebuie doar s-o învingi, trebuie s-o și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
astfel, să devin nemuritor. Își bău halba până la fund. Bătrânul Coropciuc făcu semn spre tejghea. — Destul, spune Maca. Mă oprește Poliția. La ei nu merge cu înjurăturile. Se auzi un șuierat de tren. Tăcură și ascultară până când șuieratul se stinse. — Acuma se ridică bariera, vorbi Tili, care simțea nevoia să compenseze, într-un fel, faptul că povestea lui fusese cea mai scurtă. Poți din nou să traversezi, numai că, după ridicarea barierei, lumea nu mai e cum a fost. — Poate că
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
înțeles că orice răspuns ar fi neîndestulător. — Muncești prea mult, conchise maică-sa, în fața acestui răspuns ostenit. Ar trebui să-ți iei niște zile de concediu. Și ce dacă-i toamnă ? răspunse ea unei întrebări nerostite. Sunt locuri frumoase și acuma, uite, de pildă, Slănicul sau Olăneștiul sau Sovata, unde mergeam cu taică-tău, Dumnezeu să-l odihnească. Toată lumea la mare, să se zbânțuie ! Aia nu e odihnă, te- ntorci mai obosit decât ai plecat. — Azi chiar că am muncit, șopti
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
spuse. Taci ! îl avertiză, deși Jenică nu schițase niciun gest de împotrivire. Să nu te aud ! Conservele sunt pentru milogi, pentru ăia care n-au un suflet de femeie care să-i aștepte. Înainte masa era masă, exista o rânduială. Acuma toți mănâncă pe apucate, ba chiar mai și șterg cu o bucată de pâine prin toate ruginiturile alea, ca să fie siguri că înghit toată otrava. Zâmbi misterios : Ți-am făcut mâncărica ta preferată. Jenică acceptă cu oarecare dificultate, dat fiind
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
-său, care ședea cu capul strâns între umeri și, de aceea, gușa i se revărsa peste gulerul cămășii, ca o bavețică. În ciuda tăcerii lui, spuse apăsat : — Să taci ! Nu le mai lua apărarea, că nu merită... Puteau și ei până acuma să se așeze la casele lor, nu să umble teleleu. Nu de tine vorbeam, ce-ți veni ? Tu o ai pe maică-ta, care te ține ca pe un prinț. Care femeie te-ar îngriji cum te îngrijesc eu, mai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ta ? Mare scofală, te duci la piață de două ori și gata... Te-ai luat după ei și te-ai făcut inginer... Mai bine te făceai contabil, învățai și tu o meserie adevărată. Nu vezi că diplomele nu mai fac acuma două parale ?... Și adică ce-aveți voi de vorbit așa important că uiți până și de maică-ta ? — Nu uit, se apără Jenică, cum să o uit ? Apoi, cu argumentul totdeauna hotărâtor : Mama-i numai una, cum e soarele și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
poveștile despre frontieriști... Știa și povestea lui Luca... Dar maică-sa rămăsese blocată undeva, pe firul poveștii. Ea și le știa pe ale ei. Și n-ai zis nimica... șopti, răvășită. Ne-am promis unul altuia să nu spunem... Da’ acuma oricum o să se știe, s-au deschis arhivele... Și în fața tăcerii nedumerite a maică-sii, care făcea cât o întrebare : Arhivele Securității... E un dosar de urmărire pe numele lui Luca, se duce Tili mâine-dimineață să-l citească... Are programare
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și ce-i cu asta ? Se ducea să înoate, mare lucru... Nici asta nu era voie ? Uite că nu-mi mai aduc bine aminte, chiar așa nebună era lumea pe vremea aia ? — Nebună... în comparație cu ce ? — Nu știu, cu ce-i acuma, de exemplu. — Nu poți să compari. Acuma nu se mai zice că suntem nebuni, ci liberi... Greu să fii liber fără să ai antrenament, constată Jenică. E ca înotul. Securitatea avea logica ei, continuă Tili. Am găsit în dosar o
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să înoate, mare lucru... Nici asta nu era voie ? Uite că nu-mi mai aduc bine aminte, chiar așa nebună era lumea pe vremea aia ? — Nebună... în comparație cu ce ? — Nu știu, cu ce-i acuma, de exemplu. — Nu poți să compari. Acuma nu se mai zice că suntem nebuni, ci liberi... Greu să fii liber fără să ai antrenament, constată Jenică. E ca înotul. Securitatea avea logica ei, continuă Tili. Am găsit în dosar o explicație și la asta. Se înmulțiseră frontieriștii
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
dădu seama și mai bău. — Fiecare cu povestea lui... spuse Maca. Asta de-acum e povestea noastră. Bătrânul Coropciuc veni cu țoiul lui de țuică. Ciocniră, îl dădu peste cap și decise : Gata, am cam terminat pe ziua de azi. Acuma începe treaba găliganului. — Doar nu-l pui să spele paharele, pufni Maca, amintindu-și cum se opintea, fără s-o dibuie, să scoată țigara din pachet. — Nici vorbă. Treaba lui e, cât sunt clienți, să stea cu ochii pe ei
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
clăpăuge, ca niște pâlnii de fonograf, liniștea nu părea să le prisosească. — ăsta e un ceas, spuse. Cel mai bun din lume. Dacă ești deștept, găsești în natură tot ce-ai nevoie, nu trebuie să cumperi. Lumea nu mai pune acuma murături la borcan și nici nu mai face marmeladă la cazan. Până și cămășile le dă la spălat. Se lăsă în șezut și tuși, de cât strigase, apoi își sumese nădragii : Uite, ciorapii sunt împletiți din lână adevărată. Bocancii eu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
râvnă, că oricine ar fi trecut pe stradă ar fi devenit părtaș al marii taine : — Masonii și jidanii de la Fondul Monetar Internațional... Asta e treabă de baptiști, americănească. Apoi se întoarse la îndeletnicirile lui. Zici că e doișpe fix... repetă. — Acuma e deja doișpe și un sfert, observă Maca. — Bun, plescăi omul din buze. Dacă e doișpe fix, atunci uite cum facem. Punem prima piatră în capătul umbrei. Pe astălaltă o punem în partea ailaltă, carevasăzică la șase, atuncea batem clopotele
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
vreo înjurătură despre clopote știi ? se interesă. Clopotarul se ridică anevoie și-și scutură palmele. Dacă te deschei la haină, spuse, o să înțeleg. Maca se descheie, omul își strecură palma printre nasturii cămășii și i-o apăsă pe piept. — Zi acuma. Rar, să nu interfereze. Maca se forță să nu cadă pe spate sub apăsarea palmei care avea aceeași cumpătare ca și răcnetul de adineaori. — Unde e preotul ? întrebă. — Dar ce treabă ai cu el ? se interesă clopotarul, care acum auzea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
largi ale anteriului. Ciocniră, Maca apropie paharul de buze, dar, simțind privirea neînduplecată a popii, trase o dușcă zdravănă. Atunci fața rumenă și nădușită se lumină. Își trecu degetele rariță prin barbă, apoi pocni din palme cu mulțumire. — Așa, fiule, acuma mai vii de-acasă. Mai că-mi vine să te afurisesc, de drag ce-mi ești, bată-te ăia trei sute optșpe sfinți ! Bătu-te-ar Dumnezeu cu toți îngerii, cu serafimii, cu arhanghelii și cu puterile cerești ! Bată-te intrarea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de plastic, îl durea cel mai tare. Ce ți-am furat ? — Nu sunteți hoți, gemu bătrânul. Hoții fură când nu știi. Voi sunteți niște tâlhari, aia sunteți. Atacați lumea pe stradă... — Nu ne da idei, i-o întoarse Tili. Până acuma abia dacă te-am atins. Facem doar câțiva pași împreună. — Dar eu nu vreau să merg cu voi ! se smuci bătrânul. — N-ai decât, spuse Maca. Mergi pe stradă ca oamenii. Dacă nu vrei e treaba ta, moșule. Numai că
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]