6,232 matches
-
un eseu despre asta. Cuțitul acela e ca bomba atomică: nimeni n-ar vrea s-o folosească; are mai degrabă un efect psihologic, descurajând agresorul. Dar, la limită, ar putea fi folosită. Pe de altă parte, e o chestiune de adecvare a mesajului. Agresorii ar fi urmat să afle că nu e de tot simplu să-și atingă scopul. Acesta este limbajul lor acesta trebuie folosit. Ce-ai fi vrut, să le reciți o poezie? Să le spui că ești poet
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
îl face să se identifice cu un anumit standard social. Marca participă la constituirea valorii produsului sau serviciului. Acestea dobândesc valoare nu numai în funcție de caracteristicile lor și de avantajele oferite clienților, ci și în funcție de adaptarea la așteptările clienților și de adecvarea la valorile acestora. Beneficiile unei mărci puternice sunt numeroase: reduce rezistența la preț a clienților, sprijină construirea imaginii unice a produselor și serviciilor unei companii, asigură fidelitatea consumatorilor pentru toată gama de produse și servicii, influențează pozitiv gradul de acceptare
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
mari au recunoscut că ar fi trebuit să muncească mai mult ca să-și asigure un adăpost potrivit primejdiei. Morala acestei povești este foarte importantă pentru construirea unei strategii de branding de angajator. Cele mai reușite strategii sunt cele bazate pe adecvarea dintre poveste și realitate, pe efort susținut și coerent, pe abordarea integrată și sinergică a tuturor elementelor componente ale brandingului. În caz contrar, imaginea ca angajator poate fi pentru o vreme radioasă, ca apoi să se prăbușească răsunător, cu pierderi
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
Motivele pentru care nu le fac cunoscute sunt: dezinteresul companiei pentru astfel de pro-bleme, lipsa mijloacelor de protecție (asigurarea anonimatului, teama de represalii etc.). Lucrurile nu s-au schimbat prea mult până în prezent 218. De aceea, un ingredient relevant al adecvării dintre realitatea brandului și promisiunea brandului trebuie să fie comportamentul etic al liderilor. Empowerment-ul este o dimensiune mai puțin speculată atunci când vorbim despre cultura organizațională. Pentru că acest concept desemnează "un sistem de valori din cadrul culturii organizaționale, pe baza căruia se
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
programul "Echipa Campioană" compania a implicat studenții în activități practice, pentru a le crea contextul de exersare a cu-noștințelor lor. Prin "Developing Ledears Day", Coca-Cola s-a focalizat pe dezvoltarea aptitudinilor de conducere ale tinerilor. Foarte important de menționat este adecvarea sloganurilor realizate de companie pentru a-și transmite mesajul. Ținând seama de publicul pe care îl vizau, mesajele au vorbit pe limba acestuia: "Got the drive to be excellent and the guts to follow it?", "Avem pantofi pentru orice Talent
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
și undă, lumina poate fi reflectată, refractată, focalizată, o Înțelege oricine. A orbilor Însă, foști văzători, e doar o amintire, o aparență. Așa cum aparentă e și lucirea stelelor expirate demult pe la marginile galaxiei. Greu de ținut sub control admirația pentru adecvarea cu care Eminescu a plasticizat acest adevăr despre „Icoana stelei ce-a murit“. Era doar lumina fosilă a unui fost astru, după cum fosilă este și lumina din memoria orbilor, cea care dă splendoare doar de ei gustată chipurilor altfel comune
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
o ființă umană, datorită primei licăriri de Înțelegere, poate foarte bine să simtă că este un șobolan care trăiește Într-un templu. În dezvoltarea lui externă, În calitate de lucru, de creatură, În electronica cerebrală, se bucură de o adaptare, de o adecvare care Îl face să simtă inadecvarea eforturilor sale umane personale. Prin urmare, În cel mai rău caz, un șobolan Într-un templu. În cel mai bun caz, ceva stângaci, cu o primă licărire de conștientizare a rafinamentului organizării interne utilizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
și în stilul ăsta vor tot lipsi, artele „alternative“ vizuale (ca distincte de cele plastice) și dansul contemporan. Deși radioul cu pricina era cât pe ce să mă inducă în eroare, două emisiuni în special îmi lăsaseră greșita impresie de adecvare la ce se întâmplă cu adevărat în cultură. De prospețime și spirit critic. „Timpul prezent“ realizată de Elena Vlădăreanu și „Vorba de cultură“ realizată de Ema Stere și Atilla Vizauer (pe acestea le mai ascult eu, or mai fi). Noroc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
cu gradul de adaptivitate sau inovativitate, iar unii factori corelează destul de slab. Valoarea stilului de conducere nu este intrisecă acestuia, supracontextuală ci un stil este indicat sau nu în funcție de anumiți factori situaționali. Aceștia vor trebui luați în considerare când apreciem adecvarea stilului de conducere la situație: termenul limită, solicitările potului/ funcției/ sarcini de rezolvat, climat de organizație, competențele, așteptările superiorilor, colegilor și subordonaților. Cel decisiv, însă, este nivelul de dezvoltare al individului. Prin nivel de dezvoltare se înțelege aici: competența și
ANALIZA RELA?IILOR DINTRE STILUL DE MUNC?, IMPLICAREA ?I SATISFAC?IA PROFESIONAL? A CADRELOR DIDACTICE by VERGINA ?ERBAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83885_a_85210]
-
Coșeriu între desemnare, semnificație și sens, ce s-ar putea spune? Absurdul ar surveni la nivelul desemnării, ca incongruență totală între termeni („teorie gri“, „auriu verde“). La nivelul semnificației însă importă corectitudinea sau incorectitudinea celor spuse. Iar la nivelul sensului, adecvarea și inadecvarea lor. Ce rezultă de aici? Cele absurde nu sunt oricând și în orice privință inacceptabile. Unele propoziții (precum „cele cinci continente sunt patru“; „idei verzi și incolore dorm furios“), deși incongruente din punct de vedere elocuțional, „pot fi
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
altora în fața sensurilor pe care pretind că le vehiculează îi surprinde; se simt plini de sensuri și nu pot pricepe cum de alții nu-i înțeleg, nu-i admiră. Unii dintre ei se cantonează în această nedumerire și vor tenta adecvarea, în timp ce cei mai mulți o depășesc tot pe calea admirației față de sine, eventual așteptând posteritatea să-i judece (și pentru asta se apucă de scris). Varianta mai reușită este atunci când conștientizează faptul că expresia nu acoperă intenția care a determinat-o, ba
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
fiu a văzut de departe cum tatăl îl aștepta; la pieptul primitor fiul poate că a simțit chiar inima mamei sale, despre care pilda cu pricina lasă tăcere.) O carte de astfel de aforisme se citește după o logică a adecvării etice, fiecare dintre noi o face conform constituției sale proprii, nevoii-lipsei sale. Dacă o citești să vezi cât de bun ești, deja ai căzut din propria-ți statură. (Mai înainte de oameni, au căzut îngerii.) Omul nu e un produs, ci
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
auditivul, motricitatea și imaginația specifice dramatizării istorice. Lăsând la o parte detaliile proprii etapelor elaborării și desfășurării procedeului ca atare, notăm aici doar faptul că practicarea metodologiei dramaturgice impune în mod natural respectarea unor precauții de ordin didactic, începând cu adecvarea dozajului intern, pe de o parte, între exercițiile pregătitoare, cele dramaturgice propriu-zise și cele de relaxare de la sfârșitul activității și respectiv a dozajului extern, pe de altă parte, prin evitarea folosirii în exces a acestei strategii, în detrimentul altora, de natură
Metoda dramatiz?rii ?n lec?ia de istorie. Scenetele "Alegerea lui Vod? Cuza" ?i "Sensul vie?ii" by Claudia-Felicia Furtun? () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83661_a_84986]
-
realiste decât ale nondepresivilor. Cu alte cuvinte, nu depresivii văd lumea mai în negru, ci noi, care nu suntem depresivi, o vedem mai în roz! Nu ei distorsionează realitatea, ci noi. Cu asta s-a dovedit că adaptarea nu înseamnă adecvarea totală la realitate, ci distorsionarea ei în sens pozitiv. Ca să supraviețuim, trebuie să ne construim iluzii, dar astea promovează adaptabilitatea, așa că le numim iluzii pozitive. Așa și cu mitul masculin: o iluzie pozitivă. Ne ajută pe noi, bărbații, să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
regizorului, deoarece un comedian invizibil pe scenă, nu ar atrage stima nimănui... O altă interogație, poate de om mai de modă veche, cum mă revendic, din stirpea „vechiului” Caragiale, Îmi stîrnește o justă afirmație a doamnei: „De altfel, măsura, armonia, adecvarea erau criterii fundamentale ale valorii artistice În poetica greco-latină. Analogia cu actorii care Își construiesc personajele, respectînd măsura, armonia și adecvarea, În contrast cu cei ieșiți din minți, se impune de la sine”. Ce ne facem Însă cu actorii care lucrează, frenetic, fanatic
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
veche, cum mă revendic, din stirpea „vechiului” Caragiale, Îmi stîrnește o justă afirmație a doamnei: „De altfel, măsura, armonia, adecvarea erau criterii fundamentale ale valorii artistice În poetica greco-latină. Analogia cu actorii care Își construiesc personajele, respectînd măsura, armonia și adecvarea, În contrast cu cei ieșiți din minți, se impune de la sine”. Ce ne facem Însă cu actorii care lucrează, frenetic, fanatic, sub baghete celebre, adulate de majoritatea criticii de teatru ( ținute-n mînă de Afrim, Zholdak, Hausvater) , care nu țin cont de
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
direct, prin acte semnificative, nefiind nevoie să se povestească, ci să facă tot ce este „în stare să facă”. Pentru Caragiale amanuntele nesemnificative sunt „alunițe istorice” iar analizele psihologice sunt „marafeturi uzate” și nu trebuie aplicate în practica creației. Principiul adecvării personajului cu mediul, al legăturii artei cu realitatea este exemplificat printr-o povestire plină de tâlc despre viziunea artistului (un școlar pus pe șotii) asupra pofesorului cu riglă și nas mare: „el puțin ne importă - ce simțim noi la vederea
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
simulare căruia nimeni nu s-a obosit să-i facă diagnosticul diferențial. Începută banal („mi-e rău, nu mă duc la școală“), „apendicita“ s-a transformat, prin încăpățânarea mea, în urgență majoră. Probabil atunci când cazi în samădhi ai senzația de adecvare pe care am avut-o intrând - pe o targă cu căpătâiul ridicat, ca o lectică - în prima mea sală de operații: toate erau la locul lor, într-o lumină strălucitoare. Nici perfuzia, instalată pe dosul mâinii după o îndelungată orbecăire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
sistemul de proporționare grecesc. Astfel, proporțiile armonioase se află la originea frumuseții, iar canonul tinde să fixeze și să legifereze acest fapt. Obținerea, fixarea și legiferarea frumuseții este rezultatul armonizării sau “consonanței” părților între ele și cu întregul. “Ordinatio” privește adecvarea edificiului la scop, “dispositio” corespunde viziunii edificiului după proiecțiile verticale și orizontale, “distributio” se referă la convergența economică a edificiului, în timp ce noțiuni ca “euritmia” sau valoarea repetiției părților, “symetria”proporționarea părților și întregului, sunt noțiuni pur estetice Prin observațiile lui
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
pentru cultul lui Urmuz, un edificiu impunător (...) un Urmuz posibil, simulînd existența unei opere comportîndu-se als ob”. Pe linia esteticii „realismului muzical” indicată în nota de subsol a prozei „Algazy & Grümmer”, Dan Cristea speculează, într-un mic eseu intitulat „Urmuz — adecvări și corespondențe” (România literară, IV, 47, 22 noiembrie 1973, reluat în volumul Arcadia imaginară, Ed. Cartea Românească, București, 1977), pe marginea cratylienei „adecvări onomastice la un destin” a eroilor urmuzieni ca formă a obsesiei „corectării erorilor realității” de către „judecătorul” Urmuz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în nota de subsol a prozei „Algazy & Grümmer”, Dan Cristea speculează, într-un mic eseu intitulat „Urmuz — adecvări și corespondențe” (România literară, IV, 47, 22 noiembrie 1973, reluat în volumul Arcadia imaginară, Ed. Cartea Românească, București, 1977), pe marginea cratylienei „adecvări onomastice la un destin” a eroilor urmuzieni ca formă a obsesiei „corectării erorilor realității” de către „judecătorul” Urmuz, alias Demetru Dem. Demetrescu-Buzău. Legitimarea externă Urmuz a fost tradus pentru prima dată într-o limbă de circulație internațională în numărul pe august-septembrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ca enormă doar la prima vedere. Într-adevăr, după realismul acerb, atît de ascuțit, atît de adecvat la real al lui I.L. Caragiale, unui Demetrescu-Buzău (Urmuz), realul, în perpetuă beată deplasare, i-a putut apărea ca dadaistic. Dadaismul a însemnat adecvarea la o realitate percepută ca delirantă, absurdă. Rezultatul a fost un insolit amestec de bizar umor și imponderabilă nebunie”. Proiectul Cumpăna era de fapt un colaj de asocieri „dadaiste” între fragmente urmuziene (din „Fuchsiada”) și heideggeriene (din „Ființă și timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
modele, Editura Eminescu, București, 1980 Cotorcea Livia, Avangarda rusă, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2005 Crăciun, Gheorghe, Aisbergul poeziei moderne, cu un argument al autorului, postfață de Mircea Martin, Editura Paralela 45, Colecția „80”, Pitești, 2002 Cristea, Dan, „Urmuz - adecvări și corespondențe”, în vol. Arcadia imaginară, Ed. Cartea Românească, București, 1977 Cristea, Valeriu, Interpretări critice, Editura Cartea Românească, București, 1970 Crohmălniceanu, Ov.S., Literatura română și expresionismul, Editura Eminescu, București, 1971 Crohmălniceanu, Ov.S., Literatura română între cele două războaie mondiale, Editura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sale a acesteia, s-a pierdut deja, făcând loc distanțării unde se ridică o lume. Aderării masive a ființei la sine în imanența radicală a subiectivității sale absolute și la determinările ontologice care afectează din principiu această existență percepută în adecvarea perfectă la sine a patosului său "întâmplarea, spune Kafka, ca pământul pe care stai să nu poată fi mai mare decât cele două picioare care îl acoperă" i se substituie un cu totul alt lucru: distanța și faptul de a
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
două accidente cerebrale, dar acum se refăcea. A doua zi, Edith Wharton trimite o telegramă de răspuns: „Pot să vin, dacă trebuie“, dar Theodora consideră că nu este necesar. HJ este deja suficient de vioi pentru a pune la Îndoială adecvarea epitetului „paralitic“ atribuit atacului și pentru a cere dicționarul, În căutarea unor alternative. Câteva zile mai târziu, Își exprimă dorința de a dicta câteva observații cu privire la propria stare. Des Voeux decide că activitatea nu-i poate face rău și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]