7,542 matches
-
capacității intelectuale a elevului. După cum a putut rezulta din această succintă descriere, sistemul de instruire Dalton Plan prezintă numeroase deficiențe, pentru care a fost combătut de teoreticieni ce aparțin unor diverse orientări pedagogice (19, pp. 91-92; 20, p. 107-108). Chiar adepții progresivismului l-au criticat pentru faptul că, menținînd o singură programă pentru toți elevii și un sistem livresc de instruire, Dalton Plan realiza un compromis între școala tradițională și școala nouă. Sistemul nu poate fi eficient nici pe plan educativ
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
viața"), utilizîndu-se mediul înconjurător (fizic și social), pentru a se obține tot ceea ce contribuie la făurirea unor experiențe de valoare. Vom vedea că învățămîntul organizat pe baza acestor teze, ca și tezele înseși, au fost supuse unor critici severe de către adepții unor tendințe pedagogice antiprogresiviste: perenialismul, esențialismul, reconstrucționismul. 7.4. Reacții față de "educația nouă" Într-o vreme în care, în Franța, ca și în multe alte țări, "educația nouă" cîștiga numeroase adeziuni, creîndu-se chiar o mișcare în favoarea adoptării principiilor formulate la
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
asigure fiecăruia un conținut al instrucției adaptat înclinațiilor și aptitudinilor; toți să studieze aceleași discipline, indiferent dacă le place sau nu. De aici nu va decurge ștergerea diferențierilor dintre oameni, ci, dimpotrivă, o creștere a deosebirilor dintre ei. Alain era adeptul unui învățămînt unitar, al cărui caracter "formativ" este asigurat prin echilibrul dintre disciplinele umaniste și cele realiste. Întemeindu-se pe o psihologie a copilului cu totul diferită de aceea a educației noi, Alain va dezvolta o teorie a instrucției, de
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
în generalizări polemice" (9, p. 107). Întrucît ideile despre educație ale lui R. Steiner sînt întemeiate pe cele filosofice, este necesară o foarte scurtă expunere a unora dintre acestea (atît cît am putut surprinde ca un neinițiat în acest domeniu). Adept al monismului spiritualist, el a promovat ideea unei "științei spirituale", care consideră că obiectele lumii sensibile își au originea în lumea spirituală, că ele sînt o altă formă a ființelor spirituale. Sufletul, care continuă să existe și după moarte, se
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
păstrîndu-se în limitele acestor condiții. Potrivit principiului "școlii formativ-organiciste", sarcina școlii este, în primul rînd, de a "forma" elevii în accepția de a stimula dezvoltarea lor, și numai în al doilea rînd de a-i informa. Antonescu este deci un adept al culturii formative, al acelei orientări pedagogice care se opunea tendinței de a se acorda prioritate acumulării de cunoștințe (cultură materială). Pe de altă parte, principiul școlii formativ-organiciste vrea să depășească opoziția dintre educația eteronomă și educația autonomă; ființa umană
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
-și manifeste rezerva față de psihologia experimentală pentru că nu privește activitatea individuală, ci media și față de pedagogia experimentală care încearcă să explice viața în maniera fizicianului care cercetează materia inertă (26 a, pp. 33-54). Pedagogul român se arăta a fi un adept al psihologiei structuraliste, apropiindu-se foarte mult de modul în care înțelegeau Dilthey și Spranger că este cu putință cunoașterea omului (mai mult prin prezentări literare decît prin cercetări experimentale). Cum se poate ajunge la desăvîrșirea originalității specifice? Prin activitate
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
sociologice aproape în exclusivitate pe problemele școlii sătești. Interpretarea faptelor sociale, culturale, educative însă a urmat nu numai calea sugerată de sociologia monografică, ci și de ideile social-politice promovate de țărănism. Această ultimă influență apare, cel puțin la unii dintre adepții pedagogiei sociologice, din modul în care este criticată legislația școlară (adoptată, cum s-a văzut, mai ales în timpul unor guvernări liberale), din interesul mai scăzut pentru școala urbană, din unele ecouri ale ideilor specifice țărănismului, întîlnite în construcția lor teoretică
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
nevoie pentru a păși pe drumul civilizației (41, pp. 201-204). Localismul educativ s-a manifestat ca o orientare aparte în pedagogia românească în același an 1931 cu regionalismul educativ. Apărea atunci volumul Din problemele localismului educativ, semnat de STANCIU STOIAN. Adept al pedagogiei sociologice, de la primele sale manifestări, Stanciu Stoian considera, în spirit durkheimian, că educația este un fenomen de natură socială. Deși vizează fiecare ființă umană în parte, educația nu-și are punctul de pornire în copil, cît în exigențele
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
a copilului și cele de didactică asupra școlarilor (47). Gr. Tăbăcaru depășește astfel faza în care punea semnul egalității între pedagogia experimentală și pedagogie. Ideea întemeierii cercetării pedagogice pe "realitățile școlare" l-a apropiat și de problemele sociale. Spre deosebire de alți adepți ai experimentalismului în pedagogie din acea perioadă, care se limitau la cercetarea unor individualități desprinse de condiționările sociale, el ținea să integreze experimentul pedagogic în realitatea socială specifică școlii românești (48). Deși a îmbrățișat cu toată pasiunea ideea experimentului pedagogic
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
colaborarea mai multor forțe științifice a faptului obiectiv al realității sociale și școlare dintr-o țară anume (72). Tocmai pentru a favoriza elaborarea unei "pedagogii românești", propunea el crearea unui Centru național de documentare pedagogică (73, pp. 147-164). Nici unul dintre adepții "pedagogiei românești" nu avea în vedere o nesocotire a realizărilor teoretice asupra educației și învățămîntului din alte țări. Ei cereau însă ca acestea să nu se importe pentru rezolvarea problemelor specifice școlii noastre. Gabrea însuși a încercat în prima sa
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
că cea mai bună cale o constituie desființarea instituțiilor și, în mod deosebit, a instituției școlare considerată ca fiind răspunzătoare de cea mai mare parte a relelor sociale din lumea contemporană. Pe această poziție se situează IVAN ILLICH și cîțiva adepți ai săi care au dezbătut astfel de probleme încă din deceniul al șaptelea, la Centrul Intercultural și de Documentare din Cuernavaca, Mexic. Autor al mai multor scrieri pe această temă, Ivan Illich a atras atenția prin caracterul insolit al ideilor
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
suprimînd atît autoritatea educatorului, cît și pe aceea a lui Dumnezeu. Filosofia neotomistă asupra educației își exprimă insatisfacția față de acele teorii pedagogice contemporane care nu includ "grația divină" printre factorii de dezvoltare ai ființei umane. În construirea teoriei lor pedagogice, adepții acestei filosofii se sprijină pe două izvoare: a) cunoașterea rațională a factorilor implicați în actul educației și b) cunoașterea prin revelație. Acest din urmă izvor indică scopul educației: pregătirea pentru "lumea eternă". În rest, neotomismul nu vine cu idei noi
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
totuși exagerările mistice și iraționaliste ale celorlalți; își propun să țină mai mult seama de omul real, concret "cu individualitatea sa, nedivizat în comunitatea în care trăiește și neînseriat sau inventariat ca un lucru oarecare" (10, p. 7). Există însă adepți ai personalismului și în alte țări (S.UA. E. S. BRIGHTMAN, R. F. FLEWELLING Anglia, Italia, Belgia, Austria). Personalismul, îndeosebi aripa stîngă franceză, se consideră a fi o filosofie deschisă către realitate, către realitatea socială contemporană care, după aprecierea sa
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
și subiecte de reflecție. Pentru existențialism importantă nu este atît cunoașterea, cît trăirea, interesînd mai puțin filosofia ca atare și mai mult filosofarea. Existența se relevă în "situații limită" ale condiției umane: suferință, îngrijorare, vină, singurătate, neliniște, disperare, moarte ș.a. Adepții acestei filosofii evită, din principiu, ordonarea într-un sistem unitar a concepției lor; aceasta ar duce, după părerea lor, la închistarea filosofiei. De aceea se și consideră că este mai potrivit să se vorbească nu atît de o filosofie, ci
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
stare a relației educat-educator: avertizarea. Ființa umană nu se află într-o evoluție de continuă ascensiune; apar și momente de întrerupere datorită oboselii, a unor stări de depresie etc. Este astfel necesară o îndrumare a devenirii de către un educator, evident adept al filosofiei existențialiste. Avertizarea este unul din aspectele de bază ale îndrumării, prin care se urmărește stimularea voinței celui ce se educă, recunoscîndu-i-se însă libertatea. În condițiile avertizării, se argumentează elevului valoarea soluției propuse, urmînd ca hotărîrea s-o adopte
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
oferă tinerilor posibilitatea "întîlnirii", adică a unui contact spiritual cu marile personalități ale culturii. S-ar putea replica filosofilor că o astfel de întîlnire are loc în mod curent în procesul instruirii, că ideea deci nu conține nimic nou. Pentru adepții acestei filosofii, "întîlnirea" este diferită de instrucție; aceasta din urmă are un caracter continuu și doar pregătește individul pentru "întîlnire", cultivîndu-i forțele necesare și oferindu-i multiple posibilități pentru a ajunge la cunoașterea marilor figuri ale culturii umaniste. "Întîlnirea" are
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
progresivismul își întemeia cea mai mare parte a tezelor sale pedagogice pe ideea de schimbare a societății, precum și pe aceea de diversitate a naturii umane, perenialismul adopta ca punct de sprijin al construcției sale teoretice principii fundamental opuse. Progresiviștii, spun adepții perenialismului (ROBERT MAYNARD HUTCHINS, MORTIMER JEROME ADLER, STRINGFELLOW BARR ș.a.), se înșeală atunci cînd apreciază că trăsătura caracteristică a lumii este schimbarea. În realitate, lumea este dominată de permanență (de aici și denumirea de perenialism, peren permanent); permanența este explicată
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
esențialist pentru dezvoltarea educației americane (The Essentialist Committee for the Advancement of American Education), constituit din cîteva personalități de prestigiu ale pedagogiei americane, dintre care amintim pe: ISSAC L. KANDEL, MICHAEL J. DEMIASHKIEVICH, WILLIAM C. BAGLEY. Cu trecerea anilor, numărul adepților acestei noi direcții în pedagogia americană a crescut foarte mult. Esențialiștii se opun cîtorva din tezele fundamentale ale progresivismului: extinderea funcțiilor școlii, pentru ca aceasta să poată asigura pregătirea profesională și integrarea socială; realizarea procesului instructiv prin organizarea și reorganizarea experienței
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
se află reconstrucția culturală; mai mult, consideră că printr-un nou sistem de educație se poate provoca transformarea realității. ,,Radicalismul" acestei orientări pedagogice americane nu depășește limitele societății democratice existente în S.U.A. Reconstrucționismul a cîștigat în cursul anilor '50 numeroși adepți printre aceia care vor să dea sistemului de educație american un obiectiv mai precis. Pe măsură ce teoria pedagogică promovată de J. Dewey era supusă criticilor critici venite din variate direcții ale filosofiei educației iar forța de afirmare a progresivismului educației scădea
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
actelor ratate (fenomene ce apar din ciocnirea a două intenții una conștientă și alta inconștientă, provocînd ratarea celei dintîi uitări de nume, greșeli de scris, pierderi de obiecte, substituții de cuvinte etc.). S. Freud s-a afirmat în psihologie ca adept al unui punct de vedere determinist: totul în viața psihică are o cauză, fie conștientă, fie una a cărei origine se află în structurile inconștientului. În studiul său introductiv la volumul lui Freud, tradus în limba română, Leonard Gavriliu atrage
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
De altfel, noua teorie conține, într-adevăr, elemente de contestare, dar ea nu s-a conturat ca o contribuție la afirmarea pedagogiei de orientare marxistă. Pentru a înțelege mai bine ideile fundamentale ale acestei direcții noi, considerată de către unii din adepții săi ca fiind "cel mai de seamă curent pedagogic contemporan" (26, p. 40), este bine să întîrziem puțin asupra principalelor idei ale psihologiei sociale promovate de CARL ROGERS (la Moreno și Lewin s-au făcut referiri în paginile anterioare). CARL
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
teoriei proiectării didactice se apreciază că se acordă întîietate componentelor formative ale procesului instructiv-educativ obiectiv prioritar al școlii contemporane, școală orientată spre înfăptuirea dezideratelor implicate în conceptul de educație permanentă. Teoria proiectării are în România, încă din anii '70, numeroși adepți care au abordat în studiile lor unele din problemele sale specifice, cum sînt: teoria obiectivelor, resursele didactice, strategiile didactice și structura lecției, evaluarea (V. Bunescu, I. Cerghit, M. Giurgea, M. Ionescu, I. Jinga, I. Neacșu, I. Negreț, Eug. Noveanu, N.
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
provocată de izolarea oamenilor care lucrează cu ordinatorul. O poziție asemănătoare față de educația în viitor adoptă și JOHN NAISBITT în cartea sa Megatendințe (zece noi direcții care vor transforma viața), (1982). La el se observă o mai mare apropiere față de adepții deșcolarizării. (10) Pentru atingerea obiectivelor spre care se pare că se îndreaptă școala în viitor, un rol de prim ordin îl au metodele de instruire. Direcțiile principale în acest domeniu sînt, încă de pe acum, conturate. Se va pune accent pe
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
mai importante filosofii care i-au influențat gândirea. Acest lucru demonstrează instabilitatea lui Cehov de-a lungul întregii sale vieți, în ceea ce privește credința, acceptând sau respingând o filosofie sau alta. Dacă, la un moment dat, s-ar părea că este un adept convins al unei sau altei „doctrine morale”, considerând-o ca fiind cea mai bună, nimic nu-l împiedică mai târziu să o respingă, ba chiar să o ironizeze, pentru ca, mai apoi, să revină din nou la ea. Aceasta, însă, nu
Aspecte etice în opera scriitorului rus A. P. Cehov. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Daniela Lupiş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1383]
-
această carte, dar relația dintre lege și politică este, din moment ce natura sistemului legal a fost esențială în inițiativa lui Mao. Una din primele ambiții ale lui Mao era să epureze din funcție cât mai mulți foști oficiali ai KMT. Mulți adepți ai KMT își continuau fostele practici corupte molipsindu-i în același timp și pe oficialii comuniști, alterând astfel puritatea morală a revoluției și prin urmare asigurându-și în continuare succesul. Legea din 1951 asupra suprimării crimelor contrarevoluționare a fost prin
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]