6,178 matches
-
sociale mai importante, (albi, negri africani, de altă culoare și asiatici) se pot simți și în prezent urmele politicii de discriminare rasistă (de Apartheid prin separarea raselor) din trecut. Procentul cel mai mare din numărul populației îl reprezintă populația neagră africană ( 79,5 %) compusă din Zulu, Xhosa, Basotho, Venda, Tswana, Tsonga, Swazi și Ndebele, procentul populației de culoare albă reprezintă 9,2 % care sunt europeni veniți prin secolul XVII, populația numită de culoare (8,9 %) sunt de proveniență africană foarte diferită
Africa de Sud () [Corola-website/Science/298068_a_299397]
-
populația neagră africană ( 79,5 %) compusă din Zulu, Xhosa, Basotho, Venda, Tswana, Tsonga, Swazi și Ndebele, procentul populației de culoare albă reprezintă 9,2 % care sunt europeni veniți prin secolul XVII, populația numită de culoare (8,9 %) sunt de proveniență africană foarte diferită care au fost aduși ca sclavi. Populația de origine asiatică (2.5 %), mai ales indiană au fost aduși pe plantațiile de trestie de zahăr din Natal pe la mijlocul secolului XIX, ei trăiesc mai ales în provincia KwaZulu-Natal. 73,52
Africa de Sud () [Corola-website/Science/298068_a_299397]
-
francez a devenit o republică independentă, unindu-se cu partea sudică a Camerunului britanic în 1961 pentru a forma "Republica Federală a Camerunului". A fost redenumită "Republica Unită a Camerunului" în 1972, și "Republica Camerun" în 1984. Față de alte state africane, Camerunul se bucură de o relativă stabilitate politică și socială, permițând dezvoltarea agriculturii, drumurilor și căilor ferate, precum și a unei puternice industrii petroliere. În ciuda unor reforme politice, puterea rămâne totuși în mâinile unei oligarhii etnice. "Articol principal: Istoria Camerunului" Primii
Camerun () [Corola-website/Science/298083_a_299412]
-
de același sex, considerate de coloniști "nefirești". De exemplu, triburile Ndebele și Shona din Zimbabwe, Azande în Sudan și Congo, Nupe în Nigeria și Tutsi în Rwanda și Burundi socoteau actele homosexuale o formă de reînarmare spirituală. În multe societăți africane, se credea de asemenea că homosexualitatea era o sursă de puteri magice care garanta recoltă și vânătoare bogată, sănătate și alunga spiritele rele. În Angola și Namibia, spre exemplu, se credea că o castă de profeți bărbați - cunoscuți drept "zvibanda
Homosexualitate () [Corola-website/Science/298001_a_299330]
-
război mondial, Volta Superioară va deveni mai întâi republică autonomă (1958), apoi republică independența începând cu 1960. Nouă republică a alternat perioadele de dictatură militară cu cele de conducere civilă dar și cu cele de stânga, ca mai toate republicile africane. Din 1984 Volta Superioară și-a schimbat numele în "Burkina Fâso" (însemnând "țara oamenilor integri"). În 1985 a avut de înfruntat chiar și un mic război cu Mâli, dar care a durat doar cinci zile, fiind mediat de președintele Coastei
Burkina Faso () [Corola-website/Science/298081_a_299410]
-
țară în timpurile coloniale și are o importanță influență franceză. Odată cu independența a apărut un nou tip de teatru inspirat din "teatrul forum" cu scopul de a educa și distra populația rurală. Bucătăria din Burkina Fâso, o bucătărie tipică vest africană, se bazeză pe sorg, orez, mei, arahide, porumb, cartofi, fasole, igname și bame. Carnea este un lux la sate, dar ouăle și peștele de apă dulce sunt o sursă importantă de proteine. Sosurile sunt nelipsite din dieta Burkinabè. De exemplu
Burkina Faso () [Corola-website/Science/298081_a_299410]
-
pentru "tô" sau orez. Copacii "néré" nu se taie niciodată de pe terenurile agricole datorită faptului că semințele lor negre sunt un ingredient esențial a fiecărei mese. Semințele sunt fermentate și li se dă o formă sferica, numite "soumbala" sau "Maggi Africană" (maggi african). Cand proprietarul unui teren arendează o bucată de pământ, drepturile asupra recoltei sunt ale arendașului, dar dacă există un copac "néré" pe acel pământ, proprietarul întotdeauna va deține drepturile asupra recoltei de semințe. Apă este cea mai comună
Burkina Faso () [Corola-website/Science/298081_a_299410]
-
sau orez. Copacii "néré" nu se taie niciodată de pe terenurile agricole datorită faptului că semințele lor negre sunt un ingredient esențial a fiecărei mese. Semințele sunt fermentate și li se dă o formă sferica, numite "soumbala" sau "Maggi Africană" (maggi african). Cand proprietarul unui teren arendează o bucată de pământ, drepturile asupra recoltei sunt ale arendașului, dar dacă există un copac "néré" pe acel pământ, proprietarul întotdeauna va deține drepturile asupra recoltei de semințe. Apă este cea mai comună băutură, dar
Burkina Faso () [Corola-website/Science/298081_a_299410]
-
1975. În 1979, CNR a fost dizolvat și au fost ținute alegeri. La sfârșitul anilor '80, Kérékou a abandonat marxismul după o criză economică și a decis restabilirea unui sistem parlamentar capitalist. A pierdut alegerile din 1991 devenind primul președinte african negru care s-a retras după un vot negativ. A revenit la putere câștigând alegerile din 1996. În 2001, Kérékou a câștigat un nou mandat, după alegeri intens disputate. Situat între Râul Niger în nord și Golful Benin în sud
Benin () [Corola-website/Science/298077_a_299406]
-
unei noi constituții,Deby a relaxat situația politică internă. Dar, din cauza tulburărilor provocate de grupările rebele, perspectiva unei păci durabile este îndepărtată. Structura administrativă centralizată care nu corespunde nevoilor distincte ale statelor (de exemplu,distribuția neuniformă a resurselor între populația africană și cea arabă), s-a dovedit un obstacol grav în calea dezvoltării. Astfel, guvernul are în plan un program de descentralizare mai avansat și de amploare. Se învecinează la Nord cu Libia, la Vest cu Nigeria, la Sud-Vest cu Nigeria
Ciad () [Corola-website/Science/298087_a_299416]
-
regate Bantu în special cele ale Kongo, Loango și Teke au construit drumuri comerciale în bazinul fluviului Congo. Locuitorii din delta fluviului Congo au intrat în contact cu europenii în secolul al 15-lea cu expediționiștii portughezi, care trasau coasta africană. Congo-Brazzaville a avut un sistem multipartid politic încă de la începutul anilor 1990, deși sistemul este puternic dominat de președintele Denis Sassou Nguesso, el a lipsit de concurență serioasă în alegerile prezidențiale desfășurate sub conducerea lui. Sassou Nguesso este susținut de
Republica Congo () [Corola-website/Science/298089_a_299418]
-
în toate clădirile publice, în majoritatea întreprinderilor, pe panouri). În 1984 se pare că Mobutu avea 4 miliarde de dolari în conturi personale din bănci elvețiene, o sumă aproape egală cu datoria țării. Într-un efort de a crește conștiința africană națională, Mobutu a redenumit orașele țării: Léopoldville a devenit Kinshasa, Stanleyville a devenit Kisangani și Elisabethville a devenit Lubumbashi. În 1971 el a redenumit țara care se numea acum Republica Zair, acesta fiind a patra schimbare a numelui în 11
Republica Democrată Congo () [Corola-website/Science/298088_a_299417]
-
sclavi, iar afro-argentinienii de astăzi sunt descendenți ai sclavilor liberi si ai sclavilor care au scăpat din Bolivia, Paraguay și Brazilia. Ca parte a programului de europenizare de la sfârșitul anilor 1980, afro-argentinienii au fost constrânși să-ți părăsească pământurile. Identitatea africană a fost definită ca fiind inferioară, iar războiul, bolile și căsătoriile interetnice au redus numărul acestora. Chiar dacă ignorați pe scară largă și retrogradați spre slujbe inferioare, afro-argentinienii continuă să existe ca o comunitate distinctă în Buenos Aires.” Recensământul național de stat
Argentina () [Corola-website/Science/298072_a_299401]
-
au fie origini spaniole fie origini indigene. În plus, mai există și un numar destul de mare de costaricani de origine italiană, germană, evreiască, sau poloneză. Împreună, descendenții europeni și metiși alcătuiesc 94% din populație. 3% din populație este de origine africană, cunoscuți drept afro-latino americani, și puțini descendenți jamaicani negri, vorbitori de engleză, aduși în secolul 19. Restul de 1% este format din etnici chinezi. În zilele noastre, populația indigena numără mai puțin de 1%, sau aproximativ 29 000 de indivizi
Costa Rica () [Corola-website/Science/298092_a_299421]
-
și sudică au avut parte de influențe Chibcha. Totuși, indigenii au influențat într-o măsură foarte mica cultură modernă cost ricana, pentru că majoritatea indienilor au murit din cauza bolilor și tratamentului aspru al spaniolilor. Coasta atlantică a fost populată cu sclavi africani în secolele 17 și 18, dar majoritatea descendenților costă ricanilor caraibieni de origine africană provin din muncitorii jamaicani aduși în secolul 19, pentru a lucra la construcția căilor ferate care uneau populația urbană a platoului central cu portul Limon de pe
Costa Rica () [Corola-website/Science/298092_a_299421]
-
măsură foarte mica cultură modernă cost ricana, pentru că majoritatea indienilor au murit din cauza bolilor și tratamentului aspru al spaniolilor. Coasta atlantică a fost populată cu sclavi africani în secolele 17 și 18, dar majoritatea descendenților costă ricanilor caraibieni de origine africană provin din muncitorii jamaicani aduși în secolul 19, pentru a lucra la construcția căilor ferate care uneau populația urbană a platoului central cu portul Limon de pe coasta caraibiană. În secolul 19 imigranți italieni și chinezi au venit de asemenea să
Costa Rica () [Corola-website/Science/298092_a_299421]
-
de URSS și Cuba, care este împotriva mișcărilor naționale secesioniste. În 1991, se instituie un guvern provizoriu pentru a organiza un referendum asupra independenței, sub supravegherea ONU. Eritreea este declarată stat independent în mai 1993. Eritreea este membră a Uniunii Africane, ONU, și observatoare a Ligii Arabe. Eritreea este așezată în NE Africii, cu ieșire la Marea Roșie. Limite: Sudanul (V și NV), Marea Roșie (E), Etiopia (S). Geografie fizică: are un teritoriu înalt: Masivul Etiopian (peste 3.000 m) de natură bazaltică
Eritreea () [Corola-website/Science/298098_a_299427]
-
făcut din prime roșu și verde, ardei iute, ceapă și roșii (sos de piper). Banku și tilapia este o combinație servită în cele mai multe restaurante din Ghana. Fufu este cel mai comun fel de mâncare Ghanez exportat intalninduse în multe țări africane. În timpul secolului al 13-lea, ghanezi dezvoltat arta lor unică de imprimare adinkra. Imprimate manual și brodate manual hainele adinkra erau utilizate exclusiv de către regalitatea din Ghana pentru ceremonii. Fiecare dintre motivele care alcătuiesc corpusul simbolistic al artei adinkra are
Ghana () [Corola-website/Science/298103_a_299432]
-
clasament ce prevedea destinațiile turistice preferate din întreaga lume. În 2011, revista Forbes, a publicat că Ghana a fost clasat pe locul unsprezece cea mai prietenoasă țară din lume. Afirmația să bazat pe un studiu din 2010. Dintre toate țările africane care au fost incluse în studiu, Ghana s-a clasat pe locul cel mai înalt. Într-un clasament Ghana este prezentată ca fiind a 61 cea mai pașnică țară din lume. Pentru a intra Ghana, este necesar să aveți o
Ghana () [Corola-website/Science/298103_a_299432]
-
recuperat rapid în urma dezastrelor, inclusiv datorită sprijinului acordat de comunitatea internațională. Până în decembrie 2005, 95% din camerele de hotel erau disponibile, iar clădirile fuseseră întărite conform noilor reglementări ale construcțiilor. Cea mai mare parte a populației (80%) este de origine africană, descendenți ai sclavilor aduși de europeni. 12% sunt indieni veniți în cadrul migrației către Santa Lucia și Granada, începute în 1855. Restul sunt un amestec de africani, indieni și europeni. Indigenii (caraibieni și arawak) au fost exterminați de francezi la Sauteurs
Grenada () [Corola-website/Science/298104_a_299433]
-
și ambientale. 42,7% din populație sunt alfabetizați. Se estimează că 4,4% din populație este infectată cu virusul HIV (SIDA). Potrivit unui nou recensământ din 1994, creștinii reprezintă 61,6% din populația țării, 32,8 % musulmani, iar religiile tradiționale africane 5,6 %. Acest lucru este în acord cu actualizarea CIA World Factbook, care consideră creștinismul drept religia care se practică cel mai mult în Etiopia. Dar în SUA, Departamentul de Stat are cifre contradictorii, așezând islamul la egalitate sau cu
Etiopia () [Corola-website/Science/298099_a_299428]
-
Guineea și Burkina Fâso. Pe 6 aprilie 2012, rebeli din Mișcarea Națională pentru Eliberarea Azawadului (MNEA) au declarat secesiunea unui nou stat, Azawad, de la . Mâli are o istorie bogată și relativ cunoscută. Acest teritoriu a fost reședința a trei imperii africane: Imperiul Ghana, Imperiul Mâli și Imperiul Songhay. Francezii au inițiat colonizarea teritoriului în 1864 și în 1895 Mâli a început să facă parte din Africa Occidentală Franceză. Republică Sudaneza și Senegal au obținut independența de Franța în 1960 sub numele
Mali () [Corola-website/Science/298123_a_299452]
-
același ani, a fost creată o a opta instituție a Republici Mâli: Înaltul Consiliu al Colectivităților Teritoriale, care asigură reprezentarea națională a colectivităților teritoriale. Scopul ei este de a răspunde problemelor dezvoltării regionale. Cea mai mare parte din această țara africană este compusă din câmpie joasă, ruptă în anumite locuri de coline stâncoase. Pe teritoriul ei se întinde deșertul Sahara și zona Sahelului. Relieful cel mai important sunt munții Hombori - care depășesc 1000 metri înălțime - la sud-est, și munții Bambouk, Manding
Mali () [Corola-website/Science/298123_a_299452]
-
Liberiei actuale. La 26 iulie 1847, americano-liberienii își declară independența într-un stat numit „Republica ”. Ei vedeau Africa, continentul de pe care fuseseră strămutați cu ani în urmă, ca un „Pământ al Făgăduinței”, chiar dacă nu intenționau să se reintegreze în societatea africană. Americano-liberienii s-au considerat americani și au fost tratați ca atare de către indigeni. Deasemenea, au fost recunoscuți ca americani de către autoritățile coloniale britanice din țara vecină, Sierra Leone. Simbolurile statului liberian (deviza, stema și drapelul) reflectă identitatea americană precum și experiența de
Liberia () [Corola-website/Science/298117_a_299446]
-
elita americano-liberiană conducătoare au crescut. La 12 aprilie 1980, o lovitură de stat militară condusă de sergentul Samuel Doe a avut succes, înlăturându-i pe americano-liberieni de la putere. S.K. Doe a condus o grupare de militari nemulțumiți de situația indigenilor africani, superior numeric americano-liberienilor, astfel, ei l-au asasinat pe William Tolbert chiar în casa sa. Doe și acoliții săi au pus stăpânire pe guvern, încheiind ceea ce ei au numit „Prima Republică”. Astfel, după 133 de ani de guvernare americano-liberiană, aceștia
Liberia () [Corola-website/Science/298117_a_299446]