KorAP: Find »[drukola/base=antic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...226 227 228 ...519 >

12,966 matches

Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687

în scurt timp va publica primul volum de versuri Ape și pământuri) și, ulterior, ca traducător al unor autori greci, al lui Vergiliu, al lui Shakespeare și al contemporanilor.420 De-a lungul evoluției intelectuale a lui Leopardi, cunoașterea limbilor antice și studiile filologice au precedat și influențat creația originală în versuri. Dimpotrivă, Salvatore Quasimodo a început prin a scrie versuri, a continuat traducând însă nu a ajuns niciodată filolog. La origine, condeiul sau nu s-a modelat, asemenea celui leopardian

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
acestea: niciunul nu a considerat că posedă o sumă de informații imobile, enciclopedice, o literă moartă pe care s-a așternut praful vremurilor. Cunoscându-i pe Homer, Cicero, Pindar, Anacreon, Lucrețiu, Horațiu, Xenofon și Vergiliu poetul romantic a îmbrățișat valorile antice reflectate în opera lor și, odată cu notarea primelor cugetări în Zibaldone, a lăsat să se întrevadă influența lor asupra formației sale de filolog, lingvist și literat, asupra concepțiilor sale filosofice și, nu în ultimul rând, asupra versurilor.421 Pentru Leopardi

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
este corect să îi fim recunoscători) și, firește, al poeziei. În data de 19 septembrie 1821 el a descris felul în care poezia greacă avusese asupra lui o înrâurire hotărâtoare: Întâmplarea a făcut să mă dedic studiului limbilor și filologiei antice. Ele erau întreaga mea plăcere: prin urmare disprețuiam poezia. Sigur că nu eram lipsit de imaginație, dar nu am crezut că sunt poet decât după ce am citit mai mulți poeți greci.422 Întâlnirea sa cu liricii a avut caracterul unei

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
tânărul Giacomo nu renunță la cercetarea și la traducerea textelor din vechime. Că și în cazul lui Quasimodo poetul și traducătorul lucrează alternativ. Astfel, în 1823 a început o a doua perioadă în care Leopardi a tradus frecvent din limbile antice, întrerupând pentru un timp și nu în totalitate, compunerea de poezii (dolci studi). După Către Angelo Mai (1820), poezie al carei titlu aduce un omagiu filologului care descoperise recent manuscrisul Republicii lui Cicero, după Brutus cel tânăr (1821), după Primăverii

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
timp și nu în totalitate, compunerea de poezii (dolci studi). După Către Angelo Mai (1820), poezie al carei titlu aduce un omagiu filologului care descoperise recent manuscrisul Republicii lui Cicero, după Brutus cel tânăr (1821), după Primăverii sau despre legendele antice (1822) sau după Ultimul cânt al lui Safo (1822), toate compoziții originale ce amintesc de antichitatea greacă sau latină, a scris, în 1823, o variantă a Satirei lui Simonide din Amorgos despre femei. Au urmat Micile opere morale, dialoguri filosofice

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
1822), toate compoziții originale ce amintesc de antichitatea greacă sau latină, a scris, în 1823, o variantă a Satirei lui Simonide din Amorgos despre femei. Au urmat Micile opere morale, dialoguri filosofice dintre care o parte sunt animate de gânditori antici transformați în personaje (precum Plotin sau Porfir). Interesat de istorie a redactat, în 1829, Comparație între civilizația anticilor (greci și români) și cea a modernilor. Un an mai tarziu, pe când era găzduit la Florența, l-a cunoscut pe filologul elvețian

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
Satirei lui Simonide din Amorgos despre femei. Au urmat Micile opere morale, dialoguri filosofice dintre care o parte sunt animate de gânditori antici transformați în personaje (precum Plotin sau Porfir). Interesat de istorie a redactat, în 1829, Comparație între civilizația anticilor (greci și români) și cea a modernilor. Un an mai tarziu, pe când era găzduit la Florența, l-a cunoscut pe filologul elvețian Louis De Sinner căruia i-a încredințat tot materialul filologic elaborat. În 1831 a început să lucreze la

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
firesc, uneori copleșită, de valul inovator ce se impusese încă din vremea avangardelor de la începutul secolului. În repetatele invitații adresate poeților de a se întoarce la valorile trecutului, la versurile lui Leopardi, Tasso, Petrarca și chiar la cele scrise de antici, se ascundea opoziția lumii literare față de dominația lui D'Annunzio, pe care numeroși autori din anii treizeci o percepeau că apăsătoare. Într-un articol dedicat traducerilor lui Quasimodo din limba latină, scris în 1946, Antonio la Penna a surprins opțiunile

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
urmă, poeților greci cu fragmentele lor senine și pline de prospețime.423 Reînnoirea se înfăptuia așadar prin întoarcerea la Leopardi și la antichitate, ce dăduseră omenirii versuri de o puritate către care Quasimodo tindea instinctiv. 4.2. Traducerile din literatura antică Rămânând în sfera activității de traducere, care poate oferi indicii mai exacte cu privire la elementele preluate de cei doi autori din textele vechi, se observă că în vreme ce Quasimodo a debutat cu tălmăciri din poezia greacă, tânărul Giacomo și-a încercat mai

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
care o acumulase anterior compunând rime de sine stătătoare i-a permis să trateze mai liber textul de pornire, si, procedând astfel, să scrie poate involuntar una dintre cele mai importante pagini din istoria traducerii. Cu privire la tălmăcirile lui Leopardi din antici se constată că cele din limba greacă sunt ulterioare celor din latină: în anul 1815 a scris Batrahomiomahia pseudohomerică (cu variantele succesive din 1821, respectiv 1826), Idilele lui Moschos și alte versuri străvechi pe care autorul nostru le-a inclus

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
greacă sunt ulterioare celor din latină: în anul 1815 a scris Batrahomiomahia pseudohomerică (cu variantele succesive din 1821, respectiv 1826), Idilele lui Moschos și alte versuri străvechi pe care autorul nostru le-a inclus în Studiu despre erorile populare ale anticilor.424 Probabil că deja cu un an înainte publicase un opuscul cu mici fragmente traduse din greacă, similare celor compuse cu ocazia ceremoniilor matrimoniale. Conținea epigrame umoristice, un fragment din Platon, o serie de ode anacreontice, o oda de Safo

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
trag la răspundere, atâta vreme cât recunoașteți că nu există pe lume comoara care să se măsoare cu acea necioplire.431 Simplitatea și naturalețea poeților melici greci l-au fascinat și pe sicilian. Traducând din Safo, Alcman, Anacreon, Simonide și din ceilalți antici, el nu a făcut altceva decât să răspundă unei chemări adânc înrădăcinate în propria-i ființă. Avea o afinitate spirituală cu poeții greci, izvorâta dintr-un sentiment elegiac al existenței, din impresia că firul vieții este scurt, ca limită ultima

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
a fost publicată în 1957), Quasimodo a justificat-o prin aceea că propria să sensibilitate întrezărea trăsături comune cu condiția existențiala a acelui Vergiliu mansuetus, alături de care vibră latura străveche a sufletului sau: în vocea lui ne putem recunoaște latura antică, în acel sentiment de singurătate ce reflectă pedeapsă omului, durerea în sens absolut.434 Deși nu le-a tradus, autorul romantic cunoștea bine atât Georgicele: le citise atât în limba de origine, cât și în traducerea lui Cesare Arici din

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
îmbine, în mod fericit, fidelitatea față de textul inițial și fidelitatea față de sine însuși.437 Autorii noștri găseau în singurătatea și suferința latinului o asemănare cu propria condiție. Sicilianul meditează la sentimentele de solitudine și nefericire, atât de prezente în versurile anticilor, care, nuanțase Leopardi, sufereau cu mai mare intensitate, deoarece durerea ajungea la sufletele lor nefiltrată de sensibilitate și neamestecata cu vreo îngăduința mângâietoare pentru propria ființă etc., ci întrutotul disperată.438 Afinitatea dintre durerea și singurătatea pe de o parte

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
și a unei literaturi. De fapt, după Leopardi poezia italiană a trebuit să refacă totul și astăzi încă mai merge pe această cale.456 Reforma limbajului realizată și prin libertatea pe care sicilianul și-a îngăduit-o în tălmăcirea textelor antice a dat naștere poate celei mai înverșunate polemici din întreaga istorie a literelor italiene referitoare la arta de a traduce. Această libertate este, în opinia noastră, tributara teoriei leopardiene a imitației. 4.3. Artă traducerii Una din zonele în care

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
459 După domolirea furtunii, variantele laureatului Nobel au rămas în istoria literelor italiene că o specie aparte, aflată la granița dintre tălmăcire și creație originală. În ciuda contestărilor sau chiar grație publicității făcute de acestea, la mijlocul secolului trecut ele au oferit anticilor o nouă viață. Leopardi, care îmbinase din adolescență studiul asupra scrierilor vechi cu făurirea versurilor, admitea, la rândul său, în prefață la traducerea Eneidei că o calitate sine qua non a traducătorului de rime este cea de poet: Dacă nu

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
de care trebuie să mă dezbar?461 Pentru Leopardi acest exercițiu nu are funcția nociva pe care i-o atribuie celălalt romantic. Ea nu îl despoaie pe autor de propria personalitate, ci dimpotrivă, poate sa revigoreze inspirația creatoare, așa cum și anticii credeau că traducerile reprezintă o etapă necesară în dobândirea celei mai rafinate ars oratoria: cred că mi-am dat seama că traducerea că exercițiu trebuie să preceadă compunerea versurilor și că este, nu numai benefică, ci chiar necesară pentru a

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
fi compus și să fii, mai întâi, un scriitor bun.462 La Quasimodo reapare aproape intactă ideea leopardiană că numai un artist și un filolog, prin munca asidua, pot face să renască mesajul versurilor, în special al celor scrise de antici: în O poetica (1950), el subliniază că trebuie să ținem seama de muncă de reflecție poetica ce se strecoară în intervalele de tăcere a creației: mă refer la traducerile din poeții antici și moderni. Poeții greci, Vergiliu, Homer, Eschil, Ovidiu

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
mesajul versurilor, în special al celor scrise de antici: în O poetica (1950), el subliniază că trebuie să ținem seama de muncă de reflecție poetica ce se strecoară în intervalele de tăcere a creației: mă refer la traducerile din poeții antici și moderni. Poeții greci, Vergiliu, Homer, Eschil, Ovidiu, Evanghelia după Ioan, Shakespeare au fost interlocutorii întâlnirilor poetice din mulți ani de muncă. Ani de lecturi lente, ca să ajung să frâng tăria filologiei prin filologie; adică să trec de la prima aproximare

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
proparoxitone și a ales pentru transpuneri versul tradițional al poeziei italiene, endecasilabul, procedeu care, în opinia unora, distorsiona mesajul originar, dar care, în opinia altora, era binevenit.466 Numărându-se printre cei din a doua categorie Luciano Anceschi consideră că anticii stau înaintea noastră nu pentru că noi să îi copiem sau să îi preluăm servil, ci pentru emulație.467 Imitându-i, iar nu copiindu-i, Leopardi și Quasimodo și-au arătat admirația față de operă lor. Mare parte din dificultatea de a

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
preluăm servil, ci pentru emulație.467 Imitându-i, iar nu copiindu-i, Leopardi și Quasimodo și-au arătat admirația față de operă lor. Mare parte din dificultatea de a traduce texte străvechi, afirmă scriitorul romantic, constă în diferența fundamentală dintre stilurile antic și modern. Cel din urmă este afectat și minuțios, în vreme ce primul este simplu, clar, dezinvolt, îndrăzneț, aproape degajat.468 El înțelesese că una dintre problemele majore ale literelor moderne se află în faptul că textul clasic pierdea în traducere simplitatea

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
în vreme ce primul este simplu, clar, dezinvolt, îndrăzneț, aproape degajat.468 El înțelesese că una dintre problemele majore ale literelor moderne se află în faptul că textul clasic pierdea în traducere simplitatea și autenticitatea trăirilor prezentate: se știe că operele clasice antice, oricum ar fi traduse, nu numai pierd foarte mult, ci nu mai valorează nimic, nu par să mai aibă vreun miez, nu se mai află în ele nicio calitate care să le facă cât de cât respectabile, rămân doar câlții

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
mediul literar al epocii. La începutul anilor douăzeci ai secolului trecut revista română 'La Ronda' militase pentru reîntoarcerea literaturii la modelele clasice și, în acest context, repropusese opera lui Giacomo Leopardi, cu deosebire pe cea în proza, bogată în ecouri antice. Redescoperirea și studierea acestor scrieri conținea, în fapt, invitația de a regăsi puritatea cuvântului, ce prin vocea lui Benedetto Croce ajunsese să fie condiția sine qua non a unui anumit tip de poezie, cea curățata de impurități oratorice, conceptuale și

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
reflectă atât în traducerile autorilor noștri, cât și în creațiile lor originale, unde sunt reelaborate ecouri ale poeziei străvechi. La ambii poeți fluxul influentelor, dinspre traduceri către versurile originale și viceversa este bidirecțional: pe firul acestuia ei le-au împrumutat anticilor termeni proprii, preluând totodată diferite sintagme. Analiza din paginile următoare va face referire mai cu seamă la creațiile originale ale poeților noștri cu unele referiri și la traduceri și va punctă teme și motive comune cu cele din literatura antică

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
anticilor termeni proprii, preluând totodată diferite sintagme. Analiza din paginile următoare va face referire mai cu seamă la creațiile originale ale poeților noștri cu unele referiri și la traduceri și va punctă teme și motive comune cu cele din literatura antică. Cercetătorii au analizat pe larg influența lui Homer, Safo sau Simonide atât asupra Canturilor, cât și asupra volumelor sicilianului.475 Au identificat, de exemplu, o tonalitate profund leopardiană în traducerea fragmentelor din Simonide realizată de cel din urmă. Citind tălmăcirea

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]