89,637 matches
-
înfățișa decât ca absentă, ca acel ens imaginarium în care ea se proiectează, care i se potrivește, care apare ca viață dar care nu este niciodată, în această apariție sub care ni se oferă și în conținutul manifest al acestei apariții, apariția proprie a vieții înseși, adică autorevelarea sa în sfera de interioritate radicală a subiectivității absolute. Irealitatea artei este așadar de principiu, ea este legată de faptul că viața care se afirmă pe sine în mod indefinit, neavând nici o legătură
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
decât ca absentă, ca acel ens imaginarium în care ea se proiectează, care i se potrivește, care apare ca viață dar care nu este niciodată, în această apariție sub care ni se oferă și în conținutul manifest al acestei apariții, apariția proprie a vieții înseși, adică autorevelarea sa în sfera de interioritate radicală a subiectivității absolute. Irealitatea artei este așadar de principiu, ea este legată de faptul că viața care se afirmă pe sine în mod indefinit, neavând nici o legătură cu
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
în ultimă instanță în subiectivitatea acestuia. Priceperea originară este praxisul, și astfel viața însăși, de vreme ce în viață se cunoaște praxisul, în ea el este priceperea originară care constituie esența originară a tehnicii. Cum putem înțelege atunci, pornind de la viața însăși, apariția procesului din care ea va fi izgonită și care, sub înfățișarea unei rețele de dispozitive și de procedee obiective, săvârșește sub ochii noștri devastarea lumii care îi aparține ca lume-a-vieții? Esența originară a tekhne nu este o esență ideală ce
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
astfel de lume ar trebui să fie serios perturbată de irupția unei finalități care nu are nici o legătură cu ceea ce este ea în sine și dintotdeauna -, adică producerea unei abstracțiuni, producerea banilor. O atare perturbare consistă mai cu seamă în apariția și dezvoltarea pentru sine a unei dimensiuni ontologice noi, realitatea economică, care nu aparține în mod primordial nici naturii corporale, nici Corpului însuși. Pe de altă parte, de cum devine cea a banilor și nu mai este cea a valorilor de
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
din acest moment a fi diferențiată din punct de vedere calitativ pentru a deveni cantitativă, "infinită", precum banii pe care se pune problema a-i produce. Or această "revoluție economică" nu o revoluție în interiorul unei univers economic dat dinainte în apariția acestuia și a instalării sale în ființă nu este singura sau hotărâtoarea revoluție venită să submineze Corproprierea care definește condiția originară a oamenilor pe pământ și astfel istoria acestora; ea doar a pregătit-o, acționând drept cauză a sa, iar
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
din sine, în ceea ce încearcă, legea acțiunii sale și a dezvoltării sale, tehnica a devenit o transcendență absolută, fără rațiune și fără lumină, fără chip și fără privire, o "transcendență întunecată". Presupunând că, în interiorul acestei dezvoltări monstruoase a tehnicii moderne, apariția unui procedeu nou fisiunea atomului, o manipulare genetică etc. ar face să se ivească o problemă în conștiința unui savant, această problemă va fi măturată ca fiind anacronică deoarece, în unica realitate care există pentru știință, nu există nici problemă
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
le caracterizează pe acestea din urmă, în opoziție cu simplele fenomene naturale, este faptul că, în ciuda acestei diferențieri tematice, ele nu pot fi nici definite, nici concepute independent de o umanitate și de comportamentele sale esențiale. Nu regăsim oare în apariția științelor umane trăsătura caracteristică a culturii moderne? Doar omul a constituit dintotdeauna tema principală a propriei sale reflecții, și astfel un obiect de studiu sistematic și constant. Irupția științelor umane în secolul XX și extraordinara lor dezvoltare pot oare din
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
proprie. Intentio științifică, identificându-se o dată în plus cu intentio galileeană, are prin urmare drept consecință imediată, în ceea ce privește aceste din urmă științe, dispariția obiectului lor. Devine astfel posibil să înțelegem a priori trăsăturile pe care le prezintă acestea încă de la apariția lor în cultura modernă. Aspectul principal al acestor trăsături constă așadar în faptul de a le retrage conținutul lor specific, prin intermediul înlăturării subiectivității. În drept, totuși, orice cercetare se definește prin obiectul său, de care depinde ca efect al acestuia
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
prin urmare specific; nu se mai pune problema de a vedea în ea ceea ce, odată cu perceperea unor forme noi, permite sporirea sensibilității, ci, de vreme ce caracterul său estetic nu mai este luat în considerare, est vorba de a da seama de apariția sa pornind de la un anumit număr de date istorice, sociale, economice, lingvistice, însă în orice caz obiective. În ceea ce privește etica, situația sa este și mai specială. Un obiectivism pur confiscă moralității orice loc care i-ar putea fi atribuit, deoarece viața
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ivi și de a dispărea, iar această mișcare este cea prin care viața se deturnează în mod constant de la ea însăși, este mișcarea unei curiozități mereu dezamăgite și astfel mereu renăscânde mișcarea însăși a televiziunii: "Televiziunea trebuie să se miște". Apariția imaginii luate în considerare ca atare, adică în mod concret, reproducându-se fără contenire, este schița unui loc conturat și deschis pentru ca să vină să-l ocupe ceva în care te poți pierde; dispariția este dispariția acestui ceva, adică eliberarea locului
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
fără contenire, este schița unui loc conturat și deschis pentru ca să vină să-l ocupe ceva în care te poți pierde; dispariția este dispariția acestui ceva, adică eliberarea locului pentru ca un alt altceva să se poată la rândul său strecura aici apariția și dispariția nefiind astfel decât actul mereu reluat al vieții de a se desprinde de ea însăși. Numai în lumina unui asemenea act dispariția devine pe deplin inteligibilă. Ea presupune ca conținutul imaginii să nu prezinte în sine nici un interes
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
vedere aceste proprietăți, adică viața transcendentală însăși ca atare. Istoria, literatura, limbile clasice și moderne, filozofia pot foarte bine să vorbească despre una sau despre alta, dar nu o fac niciodată fără o referire implicită însă principială la modul de apariție a "uneia" sau a "alteia", adică la o subiectivitate care nu mai este aici un personaj inutil și stingheritor, ci "lucrul însuși" și acel ceva despre care este vorba la urma urmei. Când istoria pune în balanță iernile bune și
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
cel puțin "psihologia filozofică" tradițională, de a se înfățișa drept o cunoaștere științifică a omului în locul și pe locul vechilor vise metafizice toate acestea demonstrează în mod frapant progresul continuu al principiului galilean în interiorul Universității și al disciplinelor literare înseși. Apariția, alături de această psihologie, a unei sociologii care se subordonează acelorași supoziții și revendică același titlu de scientificitate are același sens. Este vorba în realitate de o sociologie foarte aparte. Ca și în cazul psihologiei, o sociologie care ar trata umanitatea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
perspectiva teoriilor politice, nu voi ajunge cumva la constatarea evidențiată încă de feminismul american, cunoscut sub numele de „feminism al valului II”, după care tot ceea ce este personal este politic? Această etapă de analiză a situației femeilor fusese marcată de apariția cărții Simonei de Beauvoir, Al doilea sex, în 1949. Autoarea se întreba cum este posibilă egalitatea reală între femei și bărbați, în condițiile în care egalitatea formală, deși necesară, nu este suficientă?2 Problema de fond rezulta din faptul că
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
creștere a ponderii nașterilor în afara căsătoriei legale. Scade rata natalității și a numărului mediu de copii. În acest context, în a doua jumătate a secolului trecut, numărul familiilor monoparentale a început să crească, pe fondul destructurării modelului tradițional și al apariției formelor alternative de familie. Se acreditează chiar posibilitatea unei crize a familiei 15. În România postcomunistă, problemele familiei monoparentale și protecția ei socială intră coerent pe agenda publică abia în anul 2003. O întrebare legitimă ar fi aceea în legătură cu temeiul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
Familia monoparentală întâmpină deci, în primul rând, dificultăți de ordin material, apoi disfuncționalități de factură biologică (probleme legate de sexualitate și restrângerea descendenței) și nu în ultimul rând deficiențe afective, implicate de absența partenerului adult, a dragostei conjugale și de apariția unor frustrări legate de rolurile extinse în neconcordanță cu resursele, inclusiv cele sufletești (M. Voinea, 1996, p. 79). Specificitatea dificultăților diferă de la o familie la alta, întrucât fiecare - părinți și copii - reprezintă personalități unice, iar relațiile dintre ei au configurații
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
viața noastră, n-are altă bucurie decât bucuria noastră, nici altă fericire decât fericirea noastră”24 (Nicolae Bălcescu, „Scrieri istorice, politice, economice”, în Opere, vol. I, 1940, p. 203). Sfera publică rămâne clar delimitată de cea privată. Singurul sens al aparițiilor publice ale femeilor se poate justifica numai dacă este un gest simbolic de susținere a idealurilor politice ale soților. Un bun exemplu este, în acest sens, cazul Mariei Rosetti care, purtând pe fiica lor în brațe (prima funcție este cea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
ce desființa exploatarea de clasă. Aceasta transforma relațiile de producție prin dispariția proprietății private. Familia burgheză este o formă de prostituție în favoarea unui singur bărbat. Friedrich Engels, în Originea familiei, a proprietății private și a statului (1884), arăta că, odată cu apariția familiei patriarhale, a familiei nucleare (numită de el „familie monogamă separată”), conducerea gospodăriei, administrarea acesteia îi privea exclusiv pe cei implicați în familie, constituiau aspecte ale vieții lor private. Astfel, ...soția a devenit prima servitoare, fiind înlăturată de la participarea la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
suport din partea celorlalți (atitudini conforme cu sex-rolurile din familia patriarhală, în care mama este receptată ca fiind datoare să se dedice exclusiv îngrijirii copiilor ei), descurajarea deschiderilor către nou (din teama unor situații critice, după cele care au condus la apariția familiei monoparentale), lipsa de încredere în resursele personale (în multe cazuri, singurătatea părintelui, faptul că nu are pereche, este receptată ca o formă de vinovăție)78. • Informația și rezonabilitatea alegerii (alegerea în cunoștință de cauză) Pentru a alege în cunoștință
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
veche și de bine statornicită, încât se remarcă și în situațiile cumva la limită, unde unul din parteneri nu mai este nemijlocit prezent, ca în familia monoparentală. Aici se observă o stare prin care se combină exploatarea sexuală inițială (prin apariția unei sarcini neplanificate, în multe cazuri) cu subordonarea ulterioară a forței de muncă a femeilor, care vor desfășura activități de îngrijire și educare în favoarea copiilor, pe tot parcursul anilor în care îi vor crește fără sprijin. În societatea tradițională, rolurile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
bunul rege Filip al IV-lea, stăpânul nostru, și favoritul lui, contele de Olivares, Îi apreciau, ca tot Madridul, versurile izbutite, nu-i mai puțin adevărat că nu le plăcea să fie ținta lor. Așa că din când În când, după apariția vreunui sonet sau a unor strofe quintillas anonime În care toată lumea recunoștea mâna poetului, gărzile alguazili și poterașii prim-magistratului corregidor dădeau o raită pe la taverna, sau la domiciliul, sau la locurile de sporovăială pe care le frecventa, ca să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
-i văd apărând dintr-un moment În altul pe poterașii prim-magistratului corregidor cu un nou ordin de Întemnițare ca răspuns la orgolioasa lui imprudență. Atunci am văzut careta. Ar fi o minciună din partea mea să neg că Îi așteptam apariția, care avea loc pe strada Toledo cam la aceeași oră, de două sau de trei ori pe săptămână. Era neagră, tapisată cu piele și catifea roșie, iar vizitiul nu stătea pe capră, mânând cele două catârce, ci călare pe una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
apa din țevile fântânii din preajmă. Blondă. Palidă. Extrem de frumoasă. Ce să vă mai spun! Nici măcar nu zâmbea, mulțumindu-se să mă privească atent, plină de curiozitate. Era clar că gestul meu nu trecuse neobservat. Cât despre mine, privirea aceea, apariția aceea Îmi depășeau cu mult așteptările. Am făcut un gest cu mâna spre o pălărie imaginară și m-am Înclinat. — Íñigo Balboa, slujitorul dumneavoastră, m-am bâlbâit, reușind totuși să dau cuvintelor mele o Întorsătură pe care am socotit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Înțelegea să tragă din ea un consistent folos pentru Biserică. Astfel că, sătul de toate tărăgănelile acelea, prințul de Wales, secondat de Buckingham, hotărâse să scurteze demersurile. Așadar, plănuiseră amândoi aventura aceea plină de neprevăzut și de primejdii, convinși că apariția ca prin minune a prințului În Spania, fără anunț prealabil, fără protocol, Însemna cucerirea infantei și aducerea ei În Anglia sub ochii stupefiați ai Întregii Europe și În aplauzele și binecuvântările celor două popoare, spaniol și englez. Cam ăsta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Quevedo și pe Diego Alatriste. Episodul acela era din cele ce rămân Înscrise În anale; Încât nu e de mirare că odăile de sus, rândurile de bănci, locul rezervat femeilor, patio-ul Întreg, după primele clipe de năuceală prilejuită de apariția lui Charles și Buckingham cu fiarele În mâini, se zguduiră imediat de aplauze asurzitoare și de urale entuziaste. Abia atunci regele stăpânul nostru reacționă În sfârșit și, ridicându-se În picioare, se Întoarse spre gentilomii lui, ordonând să Înceteze numaidecât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]