11,066 matches
-
de soare și nu de ploaie, figurile lor sunt ca nilte rotocoale negre ieșind din gulerele apretate. Profesorul hoinărește, împungând lăzile cu bastonul, stând în drumul hamalilor. Morgan, cu sudoarea curgându-i în ochi de sub casca nouă de plută, se apleacă să-i vorbească lui Gittens. — Uită-te la Bridgeman. Gittens se uită la Bridgeman. Acesta umblă prin biroul vămii, ursuz și abătut. Parcă nu mai e el. — Am văzut asta, dar au trecut câteva săptămâni de acum. N-ar trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Marchant. George Marchant. Se fac prezentările. Gittens îl încurajează pe profesor să le explice „cum se prezintă situația“ când apare o altă figură pe terasă. Toți se întorc spre el. Nu sunt izbiți de înălțimea lui, deși trebuie să se aplece ca să intre pe ușă. Este cu totul altceva, acel ceva care le ucide conversația. — Bună seara, domnilor, zice omul. Are o voce fără inflexiuni, egală. Marchant întinde mâna cu un gest larg, de maestru de manej. — Vi-l prezint pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și fumează țigară după țigară, adăpostindu-le în mâna făcută căuș, ca o santinelă în noapte. — Nu prea vorbește, nu? observă Gittens în cea de a cincea zi, scoțându-și bărbia prin acoperiș și făcând semne spre Gregg. Marchant se apleacă spre el cu un aer confidențial. — Jumătate din timp nu te aude. Este tare de urechi, din război, când i-au spart timpanele. Odată, la Beaumont Hamel a trebuit să tragem salve cu tunurile de 20, timp de treizeci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
îl apasă. O vreme se gândește să-și zboare creierii cu pușca de vânătoare. Astfel ar muri fiind cunoscut ca Bridgeman. Ar fi o rezolvare elegantă, englezească, cu toate că ar însemna că trebuie să-și scoată pantofii și șosetele. Când se apleacă să-și dezlege șireturile, descoperă că puterea de a se sinucide era una din calitățile lui Bridgeman, nu a sa. În disperare, își vâră degetele în buzunarul de la pieptul cămășii sale safari și scoate inelul de logodnă cu Star din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
un loc unde aude ceva troznind sub picioare, iar tavanul are formă de cupolă. Flăcările focului îl ajută să vadă că peștera este decorată cu mii de amprente roșii, o boltă de mâini roșii, brusc umbrită de capetele care se apleacă asupra lui, unul care poartă șapcă roșie, bătrânul care agită cu mișcări spasmodice niște inele de os cu figuri de păianjen și îi cântă ceva la ureche. Se simte ridicat de niște mâini, apoi, încet, este dezbrăcat, simte degete străine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
discută despre durata acestor flori și mărimea recoltei de mei din anotimpul care vine. Ploile se termină și vântul puternic suflă asupra ținutului. Bărbații Fotse scrâșnesc din dinții din cauza prafului, iar pe femeile lor le doare spatele de cât se apleacă să măture praful din colibe. Mai jos de complexul lui Daou câmpul vrăjitorilor este doar o amintire, o pată a fostului cămin lăsată pe pământ. Aproape tot ce le aparținuse albilor a fost ars, a mai rămas doar un craniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și de verde. Ne-am așezat pe canapeaua moale, de culoarea porumbului, fermecate de atmosfera obiectelor din jur a căror armonie făcea încăperea să cânte. Un motan roșcat se mlădia la picioarele Ioanei, torcând. — El e Petrușka, îl prezentă ea, aplecându-se să-l dezmierde. Sergiu mi l-a trimis. Uneori mă face să cred că e reîncarnarea spiritului lui. O prietenă care m-a invitat la masă a insistat să vin după aceea cu ea să văd pisicile din cartier
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
zgomotos nu era de dorit, ni se tolera cel mult un surâs. N-aveam voie să punem coa tele pe masă, de altfel aveam coatele legate cu o sforicică în spate. Trebuia să stăm cu capul drept, să nu ne aplecăm niciodată peste farfurie. Îți mai aduci aminte câte ceva despre casa părin tească din București? — Era pe strada Gogu Cantacuzino la numărul 50. În veci nătate, pe strada Batiștei, la numărul 25, locuia bunicul meu patern, Ion Procopie Dumitrescu. Era înalt
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
la școală, să fim bine-crescute, deoarece aveam guvernante, iar părinții își vedeau de treburile lor. Nu uit râsul lui Suzanne care, într-un grup de prietene, făcea haz de poeziile mele. Urmă o scurtă pauză, timp în care Ioana se aplecă asupra unei mape, începând să caute febril printre foile vechi. Deodată exclamă triumfătoare, scoțând o hârtie din teancul de pe genunchi: — Am găsit una dintre poezii. Pregătește-te să leșini. Se porni să declame solemn, traducându-și în româ nește versurile
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
uiți, vrei, dureri indigo. Speranța e doar adiere, Tu joci în veșmânt domino. Când ploaia e-n lacrimi oculte, Genunchiul ți-l pleci și iar cazi, Dar nimeni nu e să te-asculte; Aștepți mângâierea și rabzi... în urma ta Se-apleacă crengi îngenunchind în fața ta și lacrimile ... cad secate în urma ta. Greșeala mea-i c-am fost leală în fața ta; Răni sângerânde și adânci rămase sunt în urma ta. Sclipiri de soare și speranțe le ai acum ’naintea ta Și vise multe
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
tot ce a fost Se revarsă în unde Spre mine Inundând căni de lut Și ulcioarele vii în suspine, Dacă seceta grea Va musti, într-o zi, De iubire, Muguri vii în cuvânt Și livezi vor zâmbi Peste fire. Salcia Apleacă-te, sfioaso, șoptește în vânt Sau lasă-ți cuvântul să cadă-n prundiș. Sortirea-ți se arată în vag luminiș Ca umbrele pletelor verzi pe pământ. Schițează în arcuri de cerc tot ce vrei Pendule-ți atârnă din creștet de
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
cer senin, Când pădurea se deschide împânzind miros de pin, Când și-nalță ciocârlia clinchetele argintii, Atunci este primăvară, când-și-au zborul fluturii? Când pe lac sclipiri de aur se-oglindesc în ochi de zori, Când și munții se apleacă lăsând loc în colț, de flori, Când șiraguri de mătase își țes pături pe sub nea, Atunci este primăvară, când cerul aproape-ai vrea? Când se face primăvară între lebede pe lac? Atunci când e lună nouă și mă lași ochi dulci
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
în dans sălbatic de hermină. Izvor cu unde de cristalE liniștea dintre furtuni. E valul sfărâmat de mal Și ziditoare e de lumi. E nemurirea dintr-o clipă, E deznădejde și uitare, în zbor, e zbatere de-aripă, E cerul aplecat spre mare. Nu știu de-i vrajă sau blestem Aroma ta de orhidee!? Dar eu te chem. ..., te-alung ..., te chem.Nemuritoare odisee! Amurg!? Colb de vise risipite Pe la tâmple se așterne; Amintirile cernite Curg, în lacrimi, peste perne. A
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
aur care poartă noroc: lilieci, dragoni cu patru picioare și chee-lin - un animal pe jumătate leu, pe jumătate căprioară, simbol al magiei. Împăratul Hsien Feng nu pare interesat să ne cunoască. Se mișcă în jilț ca și cum ar fi plictisit. Se apleacă spre stânga și apoi spre dreapta. Din când în când aruncă o privire fugară spre cele două tăvi plasate între el și mama sa. Una e făcută din argint, iar cealaltă din aur. Pe tava din argint se află plăcuțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cusute diamante, jad și pietre prețioase de mărimea unui ou. Flori, rubine și giuvaiere îi atârnă de pe cap și îi acoperă jumătate din față. Colierele ei de aur și argint sunt cu siguranță grele, căci Majestatea Sa pare să se aplece în față sub greutatea lor. De la încheieturile mâinii până la coate are brățări una lângă alta, încătușindu-i ambele brațe. Marea Împărăteasă vorbește după o lungă și tăcută inspectare. Ridurile ei dansează și umerii i se trag înapoi, ca și cum ar fi legată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de necaz punând prea multe întrebări. Totuși, sunt dornic să-mi risc pierderea limbii pentru a vă face pe plac. Însă mai întâi am nevoie de absoluta dumneavoastră încredere. Îmi dați cuvântul? Ezit și apoi dau din cap. Shim se apleacă spre mine și își apropie buzele de urechea mea: — Ideea de a vă plasa acolo unde sunteți ar putea aparține fie împăratului Hsien Feng, fie Marii Împărătese. Vedeți, dacă a fost ideea Marii Împărătese... Iertați-mă, mă neliniștește că vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
are darul de a-mi anticipa nevoile. Cine e? mă întreb. Ce a făcut ca un băiat dulce și isteț ca el să ajungă eunuc? Cum era familia lui? Cum a crescut? Când termin ultima înghițitură din chec, An-te-hai se apleacă spre mine. Vocea lui e șoptită: — Doamnă, ar putea fi o idee bună să trimiteți un mesaj împăratului Hsien Feng și împărătesei Nuharoo prin care să le urați o cină plăcută. — Oare Nuharoo nu dorește ca timpul petrecut cu împăratul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mi se repetă în cap. An-te-hai apare dintre copaci, aducând pe o tavă o ceașcă cu ceai. Doamna are o zi bună? An-te-hai lasă tava în fața mea. Oftez și îi spun că nu am chef de ceai. An-te-hai zâmbește. Se apleacă și împinge ușurel țestoasele înapoi în apă. — Sunteți prea nerăbdătoare, doamnă. Nu fiți. — Viața e prea lungă în Orașul Interzis, An-te-hai. Până și secundele trec greu. Va veni ziua, spune An-te-hai. Expresia lui arată o credință sinceră. Majestatea Sa o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mult. Fata asta e prea slabă. Cum poți să te aștepți ca un păianjen să țeasă dacă nu are fund? O să mă coste foarte mulți bani doar ca să o îngraș. — A, nu-ți face griji. Fann Sora cea Mare se apleacă spre patroană, o trage de ureche și îi șoptește: Nepoata mea se află aici doar pentru o consultație. — Nu mă mai ocup de afaceri mărunte, îmi pare rău. Patroana ia o scobitoare de pe un raft din spatele tejghelei și începe să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
să mă împac cu pierderea, însă sufletul meu refuză să se supună. Fiecare nerv din trupul meu se revoltă împotriva voinței mele de a executa ceea ce am fost învățată. — Voi trimite după cineva care să te înlocuiască. Majestatea Sa se apleacă. Miroase a coajă de portocală. Am chef să fiu satisfăcut. Respirația sa îmi atinge obrazul și pare să-i placă amenințarea. Vreau un papagal. Cuu-cuu! Cuu-cuu! Cântă sau dispari! Cuu-cuu! Deznădejdea mă împresoară și eu tot nu îmi găsesc cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
întâmpinată de păuni. An-te-hai e ocupat cu hrănirea papagalului Confucius. Pasărea își încearcă noua replică, pe care tocmai a învățat-o: „Felicitări, doamnă!“. Sunt încântată. Orhideele de prin grădină sunt încă în floare. Lujerii lungi și subțiri ai florilor se apleacă elegant, iar frunzele au poza grațioasă a dansatorilor care își țin mânecile ridicate. Petale albe și albastre se întind în afară, sărutând parcă lumina soarelui. Catifelatele inimi negre ale orhideelor îmi amintesc de ochii pisicii mele, Zăpada. An-te-hai mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
că ați venit să mă eliberați. Se aruncă la picioarele împăratului: Nu mai pot îndura asta. Nu mă pot sili să poruncesc pedepsirea doamei Yehonala, câd știu că poartă copilul Majestății Voastre. Împăratul rămâne nemișcat pentru o clipă, apoi se apleacă spre ea, cu ambele brațe întinse: — Împărăteasa mea, o cheamă el încetișor. Ridică-te, te rog. Nuharoo nu vrea să se ridice: — Nu sunt o împărăteasă bună și merit să fiu pedepsită, zice ea, cu lacrimile curgându-i șiroaie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
eunuci special antrenați în ritual, mă deplasez prin mulțime. Îl întreb pe împăratul Hsien Feng dacă mama poate sta lângă mine, și el îmi îndeplinește dorința. Cei din familia mea sunt atât de fericiți, că încep să plângă. Mama se apleacă și îl atinge pe Tung Chih pentru prima oară: — Acum pot să-l întâlnesc împăcată pe tatăl tău, îmi zice. După ce ne așezăm, Rong și Kuei Hsiang îmi povestesc că au dus-o pe mama la cei mai buni doctori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Oare nu va fi atras de ticăitul acestuia? Baveta lui Tung Chih e udă toată. Când eunucii îi dau drumul, el merge de-a bușilea spre tavă. E atât de strâns în haine, că mișcările lui sunt lipsite de agilitate. Aplecându-se înainte, toată lumea privește cu nerăbdare. Simt privirea lui Nuharoo îndreptată în direcția mea și încerc să par sigură pe mine. Am răcit aseară și acum mă doare capul. Am băut pahar după pahar de apă în încercarea a a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Sigur îi e foame! Șansa ca el să aleagă sigiliul din piatră pălește. Își reia mersul târâș. De data asta, pare oarecum motivat. Eunucii își pun mâinile de jur-împrejurul mesei pentu a preveni căderea lui Tung Chih. Împăratul Hsien Feng se apleacă din jilțu-i de dragon - Își ține capul cu ambele mâini, ca și cum ar fi prea greu, și își mută greutatea de pe un cot pe celălalt. Tung Chih se oprește și își fixează ochii pe bujorul roz. Zâmbește, iar mâna lui se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]