6,162 matches
-
tăiase gâtul căpitanului sub nasul lui, îl purtase prin deșert dintr-o parte în alta ca pe un tont și, în cele din urmă, îl făcuse să aștepte cinci zile, fără să știe exact ce așteaptă. Oamenii săi murmurau în barbă, iar el o știa. La întoarcerea la Adoras aveau să spună că un targuí analfabet își bătuse joc de temutul sergent major, și nu era ușor să stăpânești trupa aceea. Fără teroarea pe care reușise s-o instaureze, mulți ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
aproape râncedă, dar tare și gustoasă, și pentru curmalele zemoase pe care le mâncă bând un ceai unsuros, dulce, cu foarte mult zahăr, ce-i încălzi trupul, alungând frigul dimineții din deșert. Cel care părea conducătorul grupului, un beduin cu barbă rară și ochi șireți ce priveau fix, îl întrebă fără nici o intonație în glas: — Tu ești Gacel? Gacel Sayah, din neamul Kel-Talgimus? Și, văzându-l că încuviințează în tăcere, adăugă: — Te caută. — Știu. — L-ai omorât pe guvernator? — Nu. îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de piele roșie de la gât ceasul și inelul și le arătă: — O să plătesc cu asta. Un bătrân costeliv, cu mâini lungi și delicate de „zlătar“, luă inelul și îl cercetă cu expresia celui care își cunoaște meseria, în timp ce bărbatul cu barbă rară studia, la rândul lui, ceasul greu. „Zlătarul“ îi înapoie, în sfârșit, bijuteria șefului său: — Valorează cel puțin zece cămile, îl asigură. Piatra e bună. Celălalt încuviință, păstră inelul și întinse mâna, înapoindu-i ceasul. Ia tot ce ai nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
părăsi încăperea, străbătu galeria înaltă, urmat de Anuhar-el-Mojkri sub privirile speriate ale funcționarilor locali, și intră în spațiosul birou al guvernatorului, cufundat în penumbră, lăsându-l afară pe secretar care, practic, se izbise cu nasul de ușa masivă. Cu o barbă de zece zile, murdar, slăbit și încercănat, guvernatorul Hassan-ben-Koufra era o umbră a bărbatului orgolios, semeț și sigur pe el ce părăsise într-o seară același birou, îndreptându-se spre moschee. Prăvălit într-unul din fotoliile greoaie, privea fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și dădu la o parte vălul ce acoperea fața omului care zăcea inconștient. Privește-l în față! Ești în stare să-l omori? Deși nu voia, grăsanul Mohamed Kader observă chipul plin de spuzeală, gălbejit și zbârcit, pe care o barbă aspră și albă îl îmbătrânea vizibil. Vru să-și îndepărteze imediat privirea, dar ceva îi atrase atenția și strigă deodată: — Tipul ăsta nu poate fi targuí-ul! E Abdul-el-Kebir! Ca și când descoperirea l-ar fi avertizat de vreun pericol, puse mâna pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
curând, "omul fără valori" sau, pur și simplu, "omul fără repere". Altfel, toate-s vechi și nouă toate. Numai despre mine nu știu ce să mai cred. A. 13 Îmi amintesc și acum de primul și minunatul meu concediu. Altora le crește barba, așteptând acest binecuvântat timp de repaus, pentru refacerea ființei. Eu l-am obținut la vârsta când juram a doua oară că voi învăța așa cum se cuvine legământul de pionier, pentru că altfel eram în mare pericol de a rămâne fără cravată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
spate, probabil pentru Pepinster sau Verviers, la douăzeci de kilometri distanță. Myatt era obosit. Noaptea trecută stătuse treaz până la unu, discutase cu tatăl lui, Jacob Myatt, afacerea cu Stein și Își dădu seama, ca niciodată până atunci, privind cum tremura barba albă a părintelui său, că afacerile scapă printre degetele lui bătrâne, pline de inele și Încleștate În jurul paharului cu lapte cald. „Nu scot niciodată pielița“, se plânse Jacob Myatt, permițându-i fiului său să ia lingurița și să o Îndepărteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
casei pitice. În cele din urmă, am bătut în poartă. După clipe lungi de așteptare, ușa căsuței s-a deschis și în prag a apărt bătrânul călugăr. În timp ce se apropie de poartă să-mi deschidă, privesc la el cu atenție. Barba nu mai este în neorânduială ca altădată, ba a și rotunjit-o puțin. Rasa e ca nouă. Toată ființa lui pare stăpânită de o bucurie abia ascunsă. ― Bine ai venit, dragule - m-a întâmpinat el, deschizând portița. ― Sărut dreapta, sfințite
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
de mine depind peste treizeci de vieți, observă căpitanul Mararei. Însă atunci când sunt acasă, îi dedic tot timpul meu. Trebuie să înțelegi că, atunci când navighezi, esti căsătorit doar cu marea, căci altfel riști să te trădeze. Schița un semn cu barbă, arătându-i apele liniștite. Acum, de pildă, pare calmă și inofensiva, dar mă tem că încearcă să ne joace o festă. Tapú Tetuanúi cerceta îndelung oceanul, care părea o oglindă, si cerul, care nu se diferenția cu nimic de cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
marș grăbit spre tabără. Îl urmă sub privirile curioase ale muncitorilor și soldaților, care s-au întrerupt din lucru, uimiți de prezența ciudatului bărbat pe jumătate gol, zdrențăros și ars de soare, cu ochelari cu sticle groase, păr lung și barbă de o săptămână. Privirea lui rămase agățată de cutiile goale de bere împrăștiate prin tabără, de hârtiile aruncate peste tot, de hainele puse la uscat atârnând de ramurile cedrilor și de bidoanele de gunoi de lângă mașina grosolană de gătit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Cîte 9000, ca să nu bată la ochi. Din toate conturile. A doua zi sosește încărcat ca bondarul cu polen. Vă las aici ce trebuie. Bine. Nimeni nu numără. Pierdere de timp și risc de amprente. Șeful Y își rîde în barbă: Chiar pentru postul ăsta nu se prezentase nimeni. (Se uită la euroi și rîde.) Cînd te gîndești că l-aș fi dat unui tînăr foarte activ în campanie! Timpul trece și Ionel este în alertă. Se amînă numirea sa, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cuvinte dezarticulate, suspine, de parcă ar fi supus unor cazne, Încordată Îi pîndesc reacțiile, mă rog pentru el. CÎnd se destinde și respirația Își reia cursul normal, Îi privesc un timp profilul eliberat acum de orice emoție. Ovalul prelung, alungit de barba căruntă, fruntea boltită și netedă, mișcarea imperceptibilă a globilor oculari sub pleoapele subțiri, nasul ușor coroiat nu sever, nu vulturesc, mai degrabă Înțelept, ascet. Vreau să vorbesc despre el. De fiecare dată cînd Încep să scriu Întîlnesc o rezistență inexplicabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
e frică să stai În casă, ți-e frică să ieși. N-ai cum să te aperi, nici În țara ta, nici aiurea, nicăieri. Pe cine a supărat neamțul ăsta roșcovan cu fața lui veselă de băutor de bere, cu barba lui creață, cu burtica lui de bărbat căruia Îi place să trăiască. Parcă-l aud recitind la Festivalul de poezie de la Sighișoara: „...Polonia e o țară frumoasă cu peisaje Încîntătoare, cu hoteluri confortabile, cu catedrale, cu munți și România e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
paharul de vodcă alături. Dar cel mai rău Îl chinuiește pe domnul D. apăsarea din creștetul capului ca o călcătură de gheață pe care i-a lăsat-o mîngîierea lui Niki Bârsan. Domnul Algazi și-a tras taburetul lîngă Wanda. Barba lui aspră, căruntă, se atinge de lobul delicat al urechii scăpat ca prin minune din vîlvătaia de păr roșu. Fața femeii se colorează ușor. Buzele se destind Într-un zîmbet, apoi se depărtează una de cealaltă dezvelind un șir de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
lupul cu ursul, ursul cu vînătorul, sau mai exact, necalificatul cu calificatul, calificatul cu șeful, șeful cu directorul, directorul cu ministrul, ministrul cu președintele și președintele cu bunul dumnezeu - de aici Înainte totul e În funcție de dispoziție. Azi ne dăm jos barba mîine ne-o punem la loc, azi ieșim la vînătoare, mîine nu mai ieșim. Mai sînt și gloanțe care nu nimeresc ținta și gloanțe oarbe. Și Dumnezeu se distrează uneori, ne Învață să ne apărăm, o dată, de două ori... pac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de gimnastică al liceului S.H. unde am făcut practică În ultimul an de facultate. Deodată am observat că eram doar În furou. Elevii treceau pe lîngă mine, mă salutau, Își continuau drumul. Atunci l-am văzut pe Rudolf B. cu barba lui roșie. Îl priveam cum vine spre mine și din el s-a decupat un alt Rudolf B. femeie fără barbă și cu sînii foarte mari. R.B. bărbatul a trîntit-o pe R.B. femeia În mijlocul curții pe asfalt și a Început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
furou. Elevii treceau pe lîngă mine, mă salutau, Își continuau drumul. Atunci l-am văzut pe Rudolf B. cu barba lui roșie. Îl priveam cum vine spre mine și din el s-a decupat un alt Rudolf B. femeie fără barbă și cu sînii foarte mari. R.B. bărbatul a trîntit-o pe R.B. femeia În mijlocul curții pe asfalt și a Început să-i sugă sînii. Mai la o parte pe iarbă ședea Gerda și legăna un copil. Atunci din spatele școlii a apărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
căzîndu-i dezordonat pe ochi, peste urechi, și rîsul ei răgușit, gîdilat, spărgînd ritmul egal al locului ca Într-o compoziție de Pink Floyd. O nimfă de cincizeci de ani alergînd În jurul unui faun de șaizeci cu șapcă de marinar, cu barbă, cu pipă și ochelari. Romeo și Julieta - Întîlnirile lor scurte, conspirative, vreme de douăzeci de ani numai pe această plajă ocolită de timp și de vîrstă; pe unde vor rătăci acum scheletele lor? Unde se vor mai Întîlni ei În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cincizeci de ani frumoasă ca un star de cinema, o fată de nouăsprezece cu un picior de lemn, un copil cu ochi albaștri care visează să-și spînzure pisica, două cumetre așezate alături visînd fiecare gospodăria celeilalte, un bărbat cu barbă Înghiontit de trei proaspăt bărbieriți, o femeie borțoasă care vorbește ungurește și cei de pe scaune se fac că nu o văd... fețe indiferente, absente, acoperind o frică ce se zbate ca o maimuță turbată În cușcă, oameni urmăriți alergînd Înlăuntrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
unduiri rostogolitoare. — O, Doamne. Nimeni se prinse cu o mână de piciorul lămpii și-i dădu ocol încet, privind întunericul. Mark Richardson, m-am concentrat cu toată ființa. Mark Richardson Mark Richardson Mark Richardson. — Atât de departe, spunea Nimeni în barbă și-i auzeam pașii mișcându-se în jurul lămpii. Atât de departe. Cât e de frumos, câtă simplitate. Ce mare și ce adânc. Peste profunzimi atât de mari. Lucrurile pe care le-am. Lucrurile pe care le-am... Scoase un strigăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de obicei e De ce să-ți faci un tatuaj acolo unde nu-l vede nimeni? Nu, asta am priceput, am zis, mijind ochii. E pentru eticheta pe care ți-o leagă de degetul mare la morgă, nu? Ea zâmbi în barbă, punându-și una peste alta hainele rulate. — Ai vreo plasă sau ceva de genul ăsta? I-am spus că erau două în rucsac și, în vreme ce scotocea, mă întrebă de ce mă interesa asta. Nu știam sincer cum să-i răspund. — Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mă dureau din cauză că dormisem pe punte și genunchii păreau să mi se fi înțepenit. O amorțeală caldă îmi cuprindea brațul drept, căci Scout dormea încovrigată pe umărul meu. Câteva șuvițe din părul ei negru și frumos se lipiseră de țepii bărbii mele și am tras capul în spate ca să ne desprindem unul de altul. — Hmmm? făcu ea cu capul în pieptul meu. — Hei, e dimineață. — Au, bâiguit. Cineva mi-a lipit încheieturile cu superglue. Eram acoperiți cu hainele noastre și, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
care le-ar fi unit sub forma unui nou ordin denumit Ordinul Catolic al Trandafirului și Crucii. Ca o ilustrare a parodiei mistice, Nordau relatează cum acest personaj se ”deghiza” cu o robă din satin neagru ori albastru, își tundea barba și părul, negre și dese, în forma tunsorilor vechilor babilonieni, uza în scrierile sale de caracterele gotice și folosea cerneală galbenă sau roșie și desena ca blazon distinctiv al personalității sale ”marcante” o coroană regală asiriană. Recuzita sa mai era
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
jiletcă ruptă În coate, cu buzunarele pline cu sendvișuri, răsfoia atent un volum gros despre arta grădinăritului. Ceva mai Încolo, un episcop - sau poate că era doar decan - cerceta o ediție completă a romanelor din ciclul Waverley, În vreme ce o imensă barbă albă mătura pozele licențioase ale unei ediții ilustrate a operei lui Brantôme. Era o adunătură de oameni foarte pestriță, pentru că, spre deosebire de cafenele și de teatre care atrag o clientelă croită pe măsura mediului respectiv, această sală de licitații oferea lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
folosind o comparație ce nu-i aparținea. Developarea se face Încet, dezvăluind treptat imaginea. — Depinde de calitatea soluției, Johns, spuse Digby, surîzÎnd afabil - și se Întinse În fotoliu. Era un bărbat Între două vîrste, slab, cu fața Încadrată de o barbă neîngrijită. Cuta adîncă ce-i brăzda fruntea părea nelalocul ei, ca o cicatrice de floretă pe fruntea unui profesor. — Nici vorbă! zise Johns, folosind una din expresiile lui favorite. Va să zică, te-ai ocupat cu fotografia? — Crezi cumva că aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]