6,287 matches
-
sistemul devshirme. În schimb, scriitorii balcanici naționaliști scot adesea în evidență cruzimea răpirii cu forța a copiilor din sînul familiilor lor și a convertirii acestora la o religie care, conform canoanelor creștine, nu făcea decît să le condamne sufletele la chinuri veșnice. Să nu uităm că problema religioasă avea o importanță crucială în epoca aceasta. Cu toate acestea, în ciuda faptului că separarea era fără îndoială dureroasă pentru familiile respective și că a privat poate comunitățile balcanice de talentele lor cele mai
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
a dușmanilor lor."12 Marea admirație pentru acțiunile acestora este oglindită într-o scriere istorică din Grecia modernă: Atunci cînd erau prinși, manifestau un mare stoicism în mîinile călăilor turci. Era o chestiune de onoare pentru ei să suporte toate chinurile fără să scoată o vorbă. Nu se cunoaște nici un caz în care un kleft să-și fi pierdut curajul sau să-și fi negat credința ca să nu-și dea duhul în torturi. Perspectiva unei asemenea morți încete îi făcea să
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
fără memorie. Ei n-au o educație prin care să-și însușească tradiția, trecutul. Și atunci scot tradiția, trecutul în afara legii. Dacă îi ascultați cum își descriu perioada când au studiat, ai impresia că pentru mulți studiile au fost un chin, o corvoadă. Mai ales că pe timpul cursurilor nu puteau face nici o învârteală mai de Doamne-ajută. Timpul ăla era irosit prostește. O nouă barbarie cu legile ei. Invazia de vile de nou îmbogățit aduce foarte bine cu invazia barbarilor. Barbari și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
folosind strict cuvinte din vocabularul fundamental, cine e și de unde vine, din ce zonă istorică a țării. Veterinarul Croitoru. Adică om de bază la el acolo, în fief. Câți porci n-a castrat el la Fălticeni și câte scroafe în chinurile facerii n-a consolat și nu le-a ajutat să fete fără dureri?! Avea o fată în clasa a XII-a și voia să-i găsească pe cineva să facă pregătire. Din când în când, pregăteam și io. La creativitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ales-o ca exercițiu de recompus se împlineau trei luni de când Palade se pieptănase ultima dată. Atunci, cu trei luni în urmă, îl luase diriga lui de un hartan și îl trântise în mijlocul clasei pe un scaun, țesălându-l în chinuri. Și-n timp ce eu rememorez lucrurile acestea, dumneavoastră aveți deplina libertate să vă închipuiți cum Palade îl alerga pe Bârnă. Viraje, frâne scrâșnite în jurul panoului de baschet. Nu am înțeles niciodată de ce atunci când doi sau mai mulți inși se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
inimă, însă trebuie să admitem că creația are mici imperfecțiuni. Scăpări. Nu aflăm nimic despre soarta Lenuței și nici ce-a mai făcut puradelul ăla frumos. Dacă are parte au ba de pensie alimentară. Nu pot vorbi însă despre neplăcerea, chinul de a trăi aici. Era un loc în care se putea scrie bine. Și asta era tot ce conta. Mediul nu te concura absolut deloc. Te lăsa să produci. Nu-ți dădea bătăi de cap. Carpeta pe care o adusesem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
În plină glorie și fast pe atunci, la parcul Oteteleșeanu, cu copacii săi bătrâni din spatele Palatului Telefoanelor de astăzi. Eram gravi din cale-afară și plini de importanță În Îngâmfările noastre nevârstnice, aspirând spre culmi, cu sufletele Însetate după esențe și chin tesențe substan țiale. Ajuns, cu vremea și cu vârsta, mult mai concesiv, nu pot decât să regret că, disprețuind opereta, mi-a lipsit decorului vieții mele acest aspect caracteristic al Bucureștiului nostru de acum o jumătate de veac. Aspect facil
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
zadarnic Cerut-am haosului Îndurare, Doar tu, din negrul și tăcutul palat ai coborât la mine, Îndurătoare. Cu brațe moi ai cuprins trupu-mi șubred la sânu-ți cald l-ai strâns și buzele tale fragede pe buzele-mi arse au stins chinul istovitor din mine. Slavă ție, slavă, Venus Libitina! Călătorule, de cobori În cetatea celor vii spune-le că-i dulce sărutarea morții și-i primitor și cald pământul, mama și mormântul al tuturor. FORMAȚIUNEA NOASTRĂ SUFLETEASCĂ BOEMĂ ERA, ÎN fond
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
dacă formidabila și dezolanta incultură și nepăsare a cititorului român n-ar fi așa cum i le cunoaștem de mult și cum i le-am verificat din nou, deunăzi, când am văzut această Divină Comedie - dată pe românește cu eforturile și chinurile marelui nostru poet, cu erudiția co mentatorului și cu sacrificiul editorului, toți nerăsplătiți -, rămasă nevândută Încă de la apariție (1924-1932) și zvârlită astăzi spre desfacere la tarabele din stradă ale Anticariatului General cu prețul de 120 de lei volumul. Cât un
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
până la bijuteria rară a degetului ei mic de la picior, singură ea ar fi putut fi gratificată cu un omagiu deplin și exultant al prietenului nostru, eveniment care l-ar fi salvat, sunt sigur, din tot zbuciumul complexelor lui, de toate chinurile Îndoielilor și ezitărilor lui, l-ar fi Împăcat până la urmă cu sine Însuși și cu natura lui rebarbativă, l ar fi Îmbunat cu lumea, cu prietenii și cu dușmanii - și ni l-ar fi păstrat, teafăr și lucid, cu toate
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și co mune mai tuturora care s-au trezit pe această lume cu o minte În continuă și dureroasă gestație, cu un condei mai totdeauna Îndărătnic la treabă și cu foaie de hârtie albă dinainte, albă de toate frigurile și chinurile creației (Caragiale nu scria nici el cu plăcere, spune fiul său Luca În Ideea Europeană din ianuarie 1920) [...]. Păstrez și azi originalul acestor Scrisori bănățene, cum le-am intitulat publicându-le treptat În Ideea Europeană din vara lui 1922, aceste
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
parazit, o ciupercă pe obrazul pur al dragos tei, un cancer pe inimă. Gelozia, spune Anatole France, este ca sarea presărată pe gheață: lucrează și topește toată ființa noastră. și, la fel ca gheața, te topești până În noroi. E un chin și este o rușine. Ești condamnat să știi tot și să vezi tot. Da! Da! Să vezi tot! Fiindcă a-ți Închipui ceva este ca și cum l-ai vedea; ca și cum l-ai vedea fără să ai măcar putința să-ți Întorci
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
le pricepeam, deși eu sunt atras de neologisme, cuvinte care sunau în urechile mele misterios, încifrat, păreau un fel de temple închise acele cuvinte, de exemplu, „metafizică“ și „aletheia“, sau nume străine, Dostoievski, Aristotel, Beethoven, Socrate, Pitagora, uf, era un chin pentru mine să particip la aceste dispute verbale ale tatălui meu desfășurate de obicei la restaurantul Carpați, din centru, sau, vara, la grădina de pe malul Dunării, mă plictiseam de moarte (chiar dacă, insist, aveam și am un vocabular bogat, chiar dacă mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
cum rezolvăm? -Să trăiți, nu știu, dar vedem noi, îi belim, toarășu Gârmoci, tre să-i belim, plecăm după ei, băga-i-aș în pizda mamii lor de bandiți... În același timp, în orașul Serenite, Gabi Papadopol trecea prin niște chinuri de neîndurat. Imediat după trocul cu Stan, Gabi Papadopol fusese tare încântat de sine însuși: dându-i amicului său pistolul, contribuia și el la o treabă tare de tot, ca-n filme, periculoasă - Stan pleca la luptă și pleca înarmat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
fac rău. Am ajuns să-mi fie teamă să mai adorm, să refuz să închid ochii: tot ce visez că se petrece pe pământ, și acum m-am convins că asta se petrece, nu reprezintă vise, ci coșmaruri. Asist la chinul, la moartea alor mei și eu sunt total neputincios, nu sunt în stare să împiedic răul, nu sunt în stare să le dau nici o mână de ajutor. Ce fel de lume e asta și cum o suportă, cum o ține
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
fratele meu Vlad era un ins fericit, un ins care-și trăia visul. Uitase, ștersese din creierul său (așa cum ai șterge, cu buretele umed, de pe tabla neagră o propoziție greșită, care nu-ți convine) episodul sinistru cu arestarea lui, cu chinurile fizice la care fusese supus acolo, cu declarația incriminantă despre mama, cu angajamentul semnat. Astfel funcționa fratele meu Vlad: ștergea, uita, lepăda peste bord ceea ce nu făcea parte din proiectul pe care și-l făurise el pentru sine. Această funcție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
de la televizor și din emisiunile transmise la radio Chișinău, pășind pe aceste locuri fascinante din stânga Prutului am avut prilejul să constat pe viu drama acestui pământ și drama românilor, a fraților noștri aflați aici, care au avut de înfruntat groaznice chinuri, masacre, deportări, deznaționalizări, toate acestea făcute de către ocupanții ruși, în speranța lor nebunească de a nimici tot ce înseamnă român și românism. Am trăit momente unice, de o tulburătoare durere, în anul 1991, la acțiunile numite “Podul de flori”, la
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
acea zonă periculoasă, unde orice era posibil. A revenit fără mama sa, n-a reușit să o convingă. Lumea nu voia să-și părăsească căsuțele lor, munca lor de o viață, puțina lor avere adunată în ani și ani de chinuri sub crunta ocupație rusească. Bătrâna ne-a rugat să-i ascundem o parte din lucruri, așa cum știa că a ascuns din calea năvălitorilor ruși în timpul celui de al doilea război mondial, în anul 1944. Am făcut mai multe gropi în
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
mă însoțească pentru a duce ajutoarele. Tot atunci s-a declanșat și războiul din Iugoslavia, despre care guvernanții de la București s-au grăbit să spună că războiul “este legitim și necesar”. Categoric sunt împotriva războaielor, aducătoare de moarte și de chin. Am plecat împreună cu studentul Manole Mihăilescu în același autobuz de Bălți, la data de 27 martie 1999, ora 7,30. La Taxobeni o găsim pe măicuța Natalia distrusă moral și fizic. Aflase vestea că fiul ei Ilie fusese bătut în
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
zăcut, nu nimica. O murit sănătos. și Iura a vrut să-l ducă la spital. După aceea a venit și mi-a spus, mamă, nu avea cum să mai trăiască! și iată el a murit și eu am rămas de chin, de necaz. Eu când mă scol și văd dezordine, eu nu pot răbda. Iată vecinul vine și mă ajută. A adus răsad, el a răsădit, el le-a udat și el mi-o zis să am, să nu mă uit
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
o fugă acasă, mă îmbrac frumos. Baba se teme singurică, merg și eu.” „Du-te și îl cheamă pe Vasile, el va rămâne acasă”, se adresează măicuța către Eugenia și continuă către noi, „pe mine nu mă bucură. Pentru ce chin? Ce am făcut eu pe lumea asta? (plânge în hohote). M-am săturat de plâns, m am săturat de toate. Da!... Eu nu-l mai văd. Cum nu l-a văzut tata lui, tot așa nu-l mai văd nici
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
ca să ajung la Ilie al meu.” După ceva îndoieli, măicuța se hotărăște și plecăm. Ne oprim la biserică, intrăm în cimitir la mormântul lui ștefan Ilașcu, unde măicuța Natalia, plângând, se apleacă către mormânt și spune: „Eu am rămas de chin și de necaz. Hai, moșnege, cu mine, și te-i plimba oleacă măcar. Ieși de aicea. De când te-ai vârât aici nu mai ieși. Nu-ți trebuie nimic și nu ai nevoie de nimic.” Am trecut Prutul, am ajuns la
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
cu familia sa, din vama moldovenească. Zadarnic, se trece în mare viteză vama din dreapta Prutului. Toți voiau să facă campanie electorală, speculând drama eroului, care avea doar două zile de așa-zisă libertate. După nouă ani de detenție, de cumplite chinuri, simulări de execuții, venea de la casa părintească, venea de la mormintele părinților săi. Avea nevoie de liniște sufletească, de clipe de reculegere. Un oarecare, nu merită să-i pomenesc numele, zicea: „Trebuia, imediat ce a trecut Prutul, să sărute pământul. ”Domnilor!... Patriotul
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
trecut Prutul, să sărute pământul. ”Domnilor!... Patriotul venea din Basarabia, de pe sfântul pământ românesc înstrăinat cu voia guvernanților. Nu venea din altă parte. Pământul Basarabiei merită să fie sărutat, că a putut păstra ființa neamului românesc și a supravețuit, cumplitelor chinuri, deportări, masacre. și iată că Basarabia dă mari valori întregului neam Românesc. Nu întâmplător, marele Nichita Stănescu a sărutat pământul Basarabiei, cu ani în urmă. Coloana de mașini a intrat orașul Iași și, odată ajuns în dreptul regimentului și al grădinii
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
fost dat afară din armată − într-o fabrică de plăci aglomerate aveau să însemne și prima mare bătălie în care învingeam în lupta pe viață și pe moarte cu viața. Motivul pentru care nu realizam foloasele celor doi ani de chin și umilință era banal: în foarte multe cazuri, înțelegeai ce ai trăit abia după ce au trecut decenii. În timpul real, puțini înțeleg cum trebuie ce este pierdere și ce este câștig, ce e avans și ce-i întârziere. Ulterior, m-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]