5,700 matches
-
alătură, teama de a fi respins ori disprețuit, riscul de a rămâne neînțeles. Acestea se traduc în atmosfera de coșmar pe care uneori o construiesc acești autori (v. Kazuo Ishiguro în The Unconsoled, Salman Rushdie în Midnight's Children), un coșmar al înstrăinării. Eroii își fabrică insule de familiar, vise, iubiri, căldură umană, dar viața lor se petrece în cea mai mare parte într-un univers ostil. Autorii Desperado dislocați trăiesc o subtilă și nevindecabilă frustrare. Ironia și tragedia se împletesc
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
De cele mai multe ori e vorba de o lume aparent normală. Distopia începe cu defamiliarizarea familiarului. Prezentul cunoscut, exagerat și bine înnegrit, e proiectat într-un viitor nedeterminat. Mână în mână cu defamiliarizarea merge spaima maximalizată. Se conturează o lume de coșmar, și totuși foarte reală, în care eroii există firesc. Gray chiar mărturisește că intenția lui a fost să vadă până unde merge, cât ține raționalitatea eroului, plasându-l în acest scop în împrejurări anormale, și atribuindu-i reacții absolut firești
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
e posibilă. Distopiile contemporane etalează o bogată inventivitate a ne-trăitului. Autorii Desperado imaginează șiruri de detalii, lumi de toate culorile și mărimile. Distopiile Desperado sunt: politice (cel mai accesibile și evidente câtă vreme a existat Cortina de Fier), științifico-fantastice (coșmarul tehnicii, spre deosebire de idealul SF), moral-filozofice (natura umană, violența adolescenților), apocaliptice (apocalipsa atomică), îmbătrânirea, criza civilizației (moartea viitorului). Teroarea imaginată de distopiile Desperado are și un rol pozitiv: ea reabilitează hidosul într-o manieră mai concretă decât o făcea T.S. Eliot
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
oprește, romanul se încheie; o încheiere provizorie, fiindcă Alex se oprește pentru a-și găsi o pereche, cu care să producă un fiu, care fiu să continue sfârtecarea. Prezentul lui Ishiguro e un incident banal, după care se ascunde un coșmar afectiv. Lanark străbate bezna aventurilor lui fără să simtă nimic. Romanele Desperado sunt romane de oameni bătrâni. Tinerețea romanțioasă a pierdut demult partida, a ieșit din recuzită. Eroul Desperado e dependent de trecut. Hawksmoor nici n-ar exista dacă n-
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
rânduite. Nice Work (David Lodge) e salvat de ironie. The Fifth Child (Doris Lessing) oscilează între nevoia de afecțiune și cea de mit. The Magus (John Fowles) derutează lectorul și nu izbutește să-l lămurească. Lanark (Alasdair Gray) e un coșmar seducător (distopie). Julian Barnes își îndulcește uscăciunea afectivă cu inteligență (cu excepția lui Staring at the Sun). Rădăcinile complicatei strategii Desperado cresc din confruntarea a două tehnici narative: pe de o parte avem tehnica prezentului în așteptare (care stă la baza
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
trezit în bibliografie cu Brave New World de Huxley și Areopagitica lui Milton, texte cum nu se poate mai anticomuniste, chiar dacă era vorba, în cazul lui Milton, de un comunism avant la lettre. Am avut atunci certitudinea că dacă acest coșmar al nostru comun se putea regăsi în cuvinte pe hârtie, atunci dreptatea exista cândva, undeva, era totuși doar o chestiune de timp s-o aflăm. Vestul percepea coșmarul estului ca pe o tragedie și îl descria în distopii. Amenințarea politică
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
un comunism avant la lettre. Am avut atunci certitudinea că dacă acest coșmar al nostru comun se putea regăsi în cuvinte pe hârtie, atunci dreptatea exista cândva, undeva, era totuși doar o chestiune de timp s-o aflăm. Vestul percepea coșmarul estului ca pe o tragedie și îl descria în distopii. Amenințarea politică a comunismului este sursa dispoziției distopice a autorilor Desperado. Puține distopii sunt independente de spectrul comunismului, dar sunt unele care se sprijină pe science fiction, cum ar fi
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Se tem că ar putea fi înghițiți și ei. Frica e reacția occidentală majoră în fața cortinei de fier. Supușii comunismului, pe de altă parte, sunt sătui de utopie și tânjesc după jungla occidentală. Vesticul fuge de est ca de un coșmar, iar esticii, deprinși să trăiască coșmarul, văd în occidentali îngeri coborâți din raiul non-comunismului și non-utopiei. Esticii nu-și dau seama, dar de fapt tânjesc după distopie. Dacă occidentul identifică distopia cu comunismul, aceasta poate veni dintr-o proastă înțelegere
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
înghițiți și ei. Frica e reacția occidentală majoră în fața cortinei de fier. Supușii comunismului, pe de altă parte, sunt sătui de utopie și tânjesc după jungla occidentală. Vesticul fuge de est ca de un coșmar, iar esticii, deprinși să trăiască coșmarul, văd în occidentali îngeri coborâți din raiul non-comunismului și non-utopiei. Esticii nu-și dau seama, dar de fapt tânjesc după distopie. Dacă occidentul identifică distopia cu comunismul, aceasta poate veni dintr-o proastă înțelegere a istoriei. Orwell a fost singurul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
-și dau seama, dar de fapt tânjesc după distopie. Dacă occidentul identifică distopia cu comunismul, aceasta poate veni dintr-o proastă înțelegere a istoriei. Orwell a fost singurul care a arătat că nimic nu e distopic decât dacă privitorul percepe coșmarul. Distopia a fost creată de vest, plasată uneori în est. Autorii occidentali n-ar fi scris o distopie plasată în vest, decât dacă era vorba de o criză generală a civilizației. Cortina de Fier percepută din ambele direcții este o
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
capăt că nu a înțeles nimic din riturile comuniste pe când era acolo. Lumea distopică, indiferent că în jurul ei Cortina de Fier e politică sau de altă natură, tânjește după eliberare, evadare. Cortina de Fier e capcana, lipsirea de libertate, robia coșmarului, spulberarea nădejdii de evadare. * Vizitatorul occidental e uluit de pervertirea limbajului, gândirii, libertății, omeniei în comunism: nu-i vine să creadă că minciuna e atotputernică. Cel puțin aici occidentalii merg la esență. Comunismul e o uriașă minciună și, spre deosebire de cei
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cea mai izbutită dintre toate, biserica Little St. Hugh lângă mlaștini.... A murit la Londra în iarna lui 1715, se crede că de gută, deși s-a pierdut orice dovadă a morții și înmormântării lui. Trecutul și prezentul, realitatea și coșmarul se amestecă. Hawksmoor găsește cadavre de copii în fața tuturor acestor biserici, toți strangulați, dar fără urme de degete, amprente ori alte indicii. Polițistul descoperă și aleargă după un misterios vagabond poreclit "Arhitectul". Capitolul lui Dyer se termină cu un cuvânt
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
incitantă prin tehnica ei. Romanul este construit pe tehnica derulării inverse. Începe cu bătrânețea ununui erou paralizat pe un pat de spital și se încheie cu momentul când acesta revine în pântecele mamei, pentru a se naște (din nou? Atenție, coșmarul se poate repeta.). Intriga este un film derulat invers, toate gesturile curg de la coadă la cap, întâmplările se încheie cu sfârșitul, pe care protagonistul scindat în Eu și El îl cântărește cu ochii celui ce vine din viitor și consideră
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Umorul îl ferește de melodramă. În loc să-și impresioneze lectorul cu sentimente sumbre (v. Orwell), Huxley inspectează psihologia unei lumi de roboți, o viitoare existență lipsită de gândire. El ne învață să evadăm din tragedie în comedie. Râdem, ne desolidarizăm de coșmar și lăsăm în urmă o cale spre dezastru. Cu Orwell suferim, cu Huxley zâmbim și ne retragem. Destinul strivește personajele lui Orwell. Eroii lui Huxley nu simt că ar fi pierdut ceva din umanitatea lor (v. Marx, Lenina, Linda). Huxley
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Lectura Desperado este extrem de invazivă și se bazează tocmai pe această mândrie a lectorului de a supraviețui. Conflictul text-lector-autor se repetă la infinit și din el se naște noutatea Desperado. Din punct de vedere al tehnicii narative, Huxley alege tiparul coșmarului SF, iar autorul este omniscient. Povestirea e un semnal de alarmă pentru lector că își va pierde tot ce are omenesc în el. Starea de spirit e deznădejdea. Povestirea însăși este fără speranță și prin urmare dezarmant de directă, lipsită
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
viitoare i-a preocupate pe Lessing, Gray, Golding. Ea implică mai mult decât pierderea de valori materiale. Natura umană poate deveni un infern, ca în romanul The Unconsoled de Ishiguro. Oricum ar sta lucrurile, autorul Desperado luptă permanent cu un coșmar. Visele frumoase au apus. Ape and Essence este un scenariu inclus într-o povestire. Intertextualitatea începe cu Joyce și Eliot. Noutatea pentru autorii Desperado este că ei nu se hrănesc din alte texte, alte cuvinte, ci alte tehnici. Iată ce
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
1979 în împrejurări neclare, în momentul când devenise un personaj foarte important în Germania Democrată. Probabil că pentru o (scurtă) vreme cei doi au avut același vis. Pentru acest "vis" (care în sud-estul Europei s-ar traduce mai mult cu "coșmar"), Doris Lessing lasă în urmă doi copii mici: Le-am explicat că are să vină vremea ca ei să înțeleagă de ce plec. Aveam să schimb lumea aceea hidoasă, aveam să le dau o lume frumoasă, o lume perfectă, din care vor
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
acestei non-comuniste și non-feministe care s-a delectat cu ambele și apoi s-a dezis de ea însăși o fac un creator de mare forță. Eroii ei sunt mai reali decât realul. Intrigile ei ciuntite de lipsa oricărui final sunt coșmaruri de care, odată ce i-am citit romanele, nu mai scăpăm. Visele ei frumoase și urâte, greșite ori lăudabile trec definitiv în subconștientul lecturii. "Mi s-au aplicat toate etichetele posibile, de la scriitor despre omul de culoare, la comunist, feminist mistic
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
hărțuit de o motoretă ieftină care chiar explodează în final, arzând și un manuscris prețios, la care se adaugă câteva scurte excursii în absurd și ceață (Dickens și Joyce își dau mâna aici), alcătuiesc la un loc o zi de coșmar în viața unui tânăr care studiază literatura engleză. Atmosfera e apăsătoare. Umorul devine o diversiune agreabilă și cea mai comodă soluție. * * * Out of the Shelter (Afară din adăpost, 1970) pornește de la amintirile lui David Lodge din vara lui 1951, când
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
patra îl descrie chiar pe Phlebas înecatul, parcurgând înapoi toate etapele vieții lui, ceea ce a făcut și protagonistul poemului până în acest moment. Ultima parte a poemului (Spusele tunetului) începe cu ecouri din patimile lui Cristos, pentru a se extinde la coșmarul întregii istorii a omenirii. Civilizația se prăbușește, poemul a înaintat de la prea multă realitate la imaginar, la desprinderea de real. După ce eroul a descoperit Tamisa și a început un pelerinaj către ultimul râu și ultimul uscat sterp, ajungem în sfârșit
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de la înfrățirea cu șoarecii până la saltul înăuntru și afară din sertare. Având drept personaje pisicile și nu oamenii, încruntatul Eliot ne arată că știe să râdă, nu în hohote, ci, în manieră englezească, cu subînțelesuri. El uită de premonițiile și coșmarurile tărâmului pustiu, populat cu ființe ratate, deznădăjduite. Pisicile sunt cât se poate de sigure pe ele. Sunt lăsate deoparte ambiguitatea, simbolurile, citatele misterioase, muzicalitatea cu totul neobișnuită, inovatoare. Despre pisici Eliot sporovăiește cu afecțiune vesel ritmată și cu rime impecabile
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
sta în putere, nu aș sili pe nimeni să mă citească, elevi ori studenți. Prea multe minți tinere strălucite ar ajunge să mă deteste. Thaw era un adolescent nefericit, pradă unei fantazări fasciste. LV. Primul tău roman, Lanark (1981), preschimbă coșmarul într-o copleșitoare bucurie de a trăi, distopia într-o lume cât se poate de atrăgătoare. Aveai intenția să șochezi sau să încânți publicul ? Lucru extrem de rar, ți-au reușit amândouă deodată, de fapt. AG. O istorie lungă nu-l
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
către pagină. În prag e poemul... Poemul vine din negură, din noaptea în care visezi ceva ce nu e Anglia. Ce ne poate poezia dezvălui despre tine? MK. De câțiva ani încoace îmi tot visez copiii când erau mici. Adevărate coșmaruri. Amândoi au fost tare bolnavi la douăzeci și ceva de ani și, în vis, revăd vina și neputința de atunci. Visez urât și despre bărbații din viața mea. Din felurite motive. De fapt și acolo e vorba, în fond, tot
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
e esențial pentru mine să-mi pătrez scepticismul. Pot deci să fac remarci generale despre mine ori despre masca din poem, însă disprețuiesc aceste generalizări. Alcătuitorul de cuvinte cel de teapa lui Porter, Auden, Pope supraveghează pe romanticul bântuit de coșmare și pe îndrăgostitul sentimental. Cam atât conștientizez din ceea ce numești "tehnica de convingere mascată". Faptul că sunt ori nu sunt conștient nu influențează procesul de creație. Asemenea opreliști și puncte de echilibru operează la nivelul semi-conștientului, iar scrisul doar acolo
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
deși nu scrii despre asta în mod explicit, tragedia evreului rătăcitor e o temă centrală a sensibilității tale. Un vers spune, " Crematoriul așteaptă, cuptorul arde". Spaimele tale depășesc pogromurile pictate de Chagall. Dacă pictorul rus zbura peste un sat de coșmar, tu ai un întreg Holocaust peste care dai roată și nu e ușor. Concluzia ta este: "Duhoarea cruntă, cunoscută / A pierderii". Ce simți în fața unei istorii care a întunecat viața familiei tale, ca și pe a ta, amintirile tale? GS
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]