6,739 matches
-
cuvinte, ea nu este de vânt sau de apă și nu este prevăzută cu o roată de piatră imensă cu care macină boabele de grâu, frecându-le pe o altă roată, imobilă, ci are o roșeață a sfiiciunii stropită de comorile astrale! Iar de măcinat macină altceva decât boabe de grâu și anume destinul lumii însetat de soare în mările absentelor soroace! Autorul crede că această scandare a unor enormități este poezie. Nu este. Putem vorbi mai curând de o retorică
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
asemenea deschizături? Domnul Sammler chiar Încercă să se concentreze pe umorul acestei situații, imaginându-și-o pe Shula În Încălțări spațiale, dezordonat purpurie la gură, ivindu-se ca un mic trup de demon din Poveștile Fraților Grimm, ștergând-o cu comoara unui Înțelept hindus. Sammler Însuși era tratat ca un fel de vrăjitor de către Shula. Ea credea că e Prospero. El putea face cultură frumoasă. Putea compune niște memorii de cea mai Înaltă distincție, atât de magice Încât lumea și-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
fotografiat. — Căuta bani. Asta nu e nebunie, nu? De unde știi de banii ăștia? — Mi-a spus el. Crede că e o avere aici. Tu ce crezi? — Habar n-am. Dar Wallace e genul care să aibă asemenea fantezii - povești cu comori ca cele cu Ali Baba, căpitanul Kidd sau Tom Sawyer. — Dar spune, și nu glumesc, că este o avere În bani În casă. Nu o să se lase până nu o găsește. N-ar fi o dovadă de răutate din partea vărului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
dacă... — Dacă ar muri fără să spună unde este? — Da. Shula păru puțin rușinată, acum că spusese lucrurilor pe nume. — E alegerea lui. Elya o să facă așa cum dorește. Presupun că Wallace te-a rugat să Îl ajuți să găsească această comoară secretă. — Da. — Și ce-a făcut, ți-a promis o recompensă? — Da. — Nu vreau să te amesteci În asta, Shula. Nu te băga. — Să-ți aduc o felie de pâine prăjită, tată? Nu Îi răspunse. Shula plecă, luând cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
stil subiectiv și practicile prin care era cunoscut. Astfel, Wallace, În ziua care marca destinul tatălui său, vuia și huruia În avionul Cessna, făcând fotografii. Astfel, Shula, ascunzându-se de Sammler, avea, fără Îndoială, să pornească la vânătoare În căutarea comorii, a presupușilor dolari din avorturi. Astfel, Angela, făcând și mai multe experimente În senzualitate, În sexologie, mânjind totul cu fluidele sale femeiești. Astfel, Eisen cu arta lui, negrul cu penisul lui. Și În această serie, dar nu ultimul, el Însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
și Angela. Râdeau atât de mult. Dragi semeni, haideți să fim umani Împreună. Haideți să fim toți În marele parc de distracții și să dansăm mortalitatea asta hâtră unul cu altul. Să fim animatorii celor dragi și apropiați. Căutări de comori, circuri zburătoare, furtișaguri amuzante, medalioane, peruci și sari, bărbi. Filantropie, totul, pură filantropie, când te gândești la starea lucrurilor, la orbirea celor vii. Înspăimântător! Inacceptabil! De netolerat! Să ne distrăm unii pe alții cât suntem În viață! — Parchez aici și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
copii, iar banii aștia provin din Împiedicarea nașterii unor copii și cred că e corect să Îi iau eu. Și pentru tine, tată. — Mă tem că nu, Shula. E posibil ca Elya să-i fi povestit deja domnului Widick despre comoară. Îmi pare rău. Dar nu suntem hoți. Nu sunt banii noștri. Spune-mi cât era acolo? — De fiecare dată când număr Îmi iese altceva. — Cât ai numărat ultima oară? — Șase sau opt mii. I-am Înșirat pe toți pe podea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
emoționată ca să Îi număr corect. Presupun că sunt mult, mult mai mulți și nu te pot lăsa să păstrezi nimic din ei. N-o să fac asta. Firește că urma să păstreze din ei, era sigur. Colecționară de gunoi, vânător de comori cum era, nu va putea să Îi predea pe toți. — Trebuie să Îi dai lui Widick până la ultimul cent. — Da, tată. Mă doare să fac asta, dar o s-o fac. Îi predau lui Widick. Cred că faci o greșeală. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
citit-o cu foarte mare plăcere. Am descoperit acolo - și încet-încet, în scrierile lui Eminescu - un om viu, total diferit de cel din nesfârșitele tirade ale profesorilor de română din școală despre „templul culturii române“, despre „mântuitorul neamului românesc“, despre „comoara sublimă a limbii noastre strămoșești“ etc. Din păcate, tiradele au continuat la fel și în facultate. Ba chiar am asistat la idioțenii și mai mari, cum ar fi o teză de doctorat despre motivele florale în poezia eminesciană. Mi-e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
și goală, dar În lumea lui de acum existau pești de toate formele și de toate culorile, arici de mare vineții, stele de mare care pulsau; iar dincolo de bariera de coral se afla promisiunea vreunei epave cu cala plină de comori din vremuri demult apuse. Cu vremea, Karl avea să-i povestească istoria tuturor acelor epave. Una transportase opiu spre China, alta fusese dezafectată de englezi. Cea mai mare dintre ele conținea sute de butelii cu vin de preț de Porto
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
meșterul tâmplar, fumau cu hărnicie în folosul meu. Albumele pline de spații goale între texte doct explicative trebuie să fi fost cadouri de Crăciun sau de ziua mea de naștere. Până la urmă, pe toate trei le păzeam ca pe o comoară: albumul albastru, în care lipisem pictura gotică și din Renașterea timpurie; cel roșu, care îmi aducea înaintea ochilor pictura Renașterii; cel galben-auriu, în care erau adunate picturile barocului, cu destule lacune. Spre mâhnirea mea, în spațiile revendicate de Rubens și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
al Jungvolk-ului în uniformă, care se străduia să mărșăluiască în pas cu ceilalți și în același timp să cânte „Ne poartă steagul nostru înainte“, ci și un băiat căruia îi plăcea să șadă în casă, care-și gospodărea cu grijă comorile din nișa lui. Chiar și aliniat în formație rămâneam un solitar, dar care nu sărea în ochi din cale-afară; unul care merge cu turma, dar ale cărui gânduri vagabondau întotdeauna în altă parte. În plus, mutarea de la școala primară la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de Goethe, cuiva care era înnebunit după cărți din motive cu totul altfel stratificate, pentru ca, pe baza unei asemenea mixturi explozive, să-și însușească micul și marele alfabet. Toate astea și altele încă îmi potoleau foamea de lectură. Oare din comoara ascunsă după perdeluțe făceau parte și Coliba unchiului Tom sau Portretul lui Dorian Gray? Ce anume aveam la îndemână din Dickens, ce anume din Mark Twain? Sunt sigur că mama, care, pe măsură ce grijile prăvăliei sporeau, găsea tot mai puțin timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
plin cu nisip. Dar ce anume citeam eu sub geamul lucarnei? Probabil Portretul lui Dorian Gray, o hrană rumegată de fiecare dată din nou a lecturilor mele și care, legată în pânză și cu cotor de piele, făcea parte din comoara de cărți a mamei mele. Oferta abundentă de păcate a lui Dorian Gray, care se supralicitau vicios unul pe celălalt, era potrivită pentru oglindirea de sine. La vremea asta voi fi împrumutat probabil de la cine știe cine și Leonardo da Vinci a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
să ne instalăm în barăci împrejmuite cu garduri. Acolo, împărțiți în coloane de muncă, intram în contact cu cei ce ne păzeau. Ori de câte ori se făceau auzite indicațiile lor, mă prezentam drept tălmaci, care pe deasupra mai avea de oferit o micuță comoară de articole de schimb. În felul acesta, precara mea engleză din școală putea fi pusă în mod repetat la încercare, în așa fel încât, cu totul în spiritul mamei mele de la care furasem câte ceva din practica afacerilor, fiul ei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
țigări, ca și când boldurile s-ar afla acum sub ochii mei, așteptând să le număr. În rest, prin sertare nu se găsea mai nimic, dar oricum am reușit să pun mâna pe câteva creioane, două caiete goale in octavo, deja lăudata comoară de argint și hârtie de scris din cea mai fină, dar - ceea ce căutam de fapt - nici un stilou marca Pelikan. Nu mai e sigur dacă nu zăceau cumva pe-acolo și o gumă și o ascuțitoare. Alții au găsit lingurițe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cu zahăr. Fiecare arăta ca scos din cutie. Călugărul nostru cufundat în reculegere își lăsa mâinile să-i dispară în mânecile rasei și se uita în urma grupului cu o atitudine împietrită, de îndată ce, plini de euforie, de parcă mergeam să scoatem o comoară, porneam spre petrecerile dansante ale sfârșitului de săptămână. Mie îmi era ușor. Încă de timpuriu am fost un bun dansator. La festivitățile burgheze pe Zinglers Höhe ori în salonul pavoazat cu ghirlande al grădinii-restaurant Kleinhammerpark, atât de îndrăgit în Langfuhr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Mircea Eliade spunea încă din deceniul șapte al secolului trecut că omul de azi are o nevoie imperioasă de poveste; cărțile de gen ale lui Dumitru Vacariu " Dincolo de poveste" (1979), "Bărzăunul și restul lumii" (1984), "Vornicul Țării de Sus" (1984), "Comoara" (1988). "Aventuri de dincolo de timp" (1990), " În căutarea Scufiței Roșii" (2005) se adresează, însă, și celor pentru care patriotismul, despovărat de retorica găunoasă, contează, apropiindu-se de spusa unui cărturar ardelean: nu poți învia la Judecata de Apoi, scria acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
poposit Dragoș Vodă -, un grup de copii aflați în vacanță pleacă, într-o zi de duminică, pe cînd părinții "erau duși în oraș, după unele cumpărături", la Dealul Ursului pentru a săpa între ruinele cetății de acolo, în căutarea unei comori de pe vremea lui Dragoș Vodă, despre care circulă prin sat diverse legende; în echipa condusă de Virgil Năsturel, protagonist e, în fapt, Ticu, "un prichindel pistruiat din clasa a III-a", poreclit Bărzăunul, care nu găsește comoara rîvnită, dar descoperă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
în căutarea unei comori de pe vremea lui Dragoș Vodă, despre care circulă prin sat diverse legende; în echipa condusă de Virgil Năsturel, protagonist e, în fapt, Ticu, "un prichindel pistruiat din clasa a III-a", poreclit Bărzăunul, care nu găsește comoara rîvnită, dar descoperă trei tăblițe purtînd "inscripții pe ele de la zidirea cetății, de aproape o mie de ani, mai de preț decît dacă ar fi din aur". Peste cîțiva ani Bărzăunul e deja în clasa a VII-a -, echipa face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
de la zidirea cetății, de aproape o mie de ani, mai de preț decît dacă ar fi din aur". Peste cîțiva ani Bărzăunul e deja în clasa a VII-a -, echipa face o nouă expediție, la Peștera Liliecilor, în căutarea altei comori; pe drum, ca în basmele cu "încercările" eroilor, traversează o misterioasă (și periculoasă) pădure scufundată într-o mlaștină, trece pe lîngă Stînca Domniței căreia Bărzăunul îi inventează pe loc o legendă de pe vremea năvălirii turcilor în Moldova și ajunge la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
și periculoasă) pădure scufundată într-o mlaștină, trece pe lîngă Stînca Domniței căreia Bărzăunul îi inventează pe loc o legendă de pe vremea năvălirii turcilor în Moldova și ajunge la intrarea în peșteră, în pustiu și sălbăticie: și de această dată comoara rămîne a fi descoperită altădată, în "porțile de întuneric din inima Pietrei Domniței", dar în Peștera Liliecilor, Bărzăunul și ai săi găsesc oasele și craniul unui mamut, vestigii ale unor vremuri demult trecute, puse, apoi, în valoare de arheologii veniți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
este nu doar un roman cu totul remarcabil, dar, alături de celelalte titluri de pe "Ulița copilăriei" de la "Junimea" din Iași, poate fi un argument pentru a reformula, sub flamura maioresciană a valorii estetice, literatura zisă "pentru copii și tineret". Ioan HOLBAN Comoara din Dealul Ursului V irgil Năsturel nu-și mai aduce bine aminte cînd s-a petrecut marea aventură. Știe doar că nu era duminică. Era o zi oarecare de vară, cu cer senin și cald, grozav de cald. Și, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
și cald, grozav de cald. Și, pentru că era în vacanță, iar părinții lui erau duși în oraș după unele cumpărături, s-a hotărît să folosească toate mijloacele de convingere, pentru a-i face și pe ceilalți să termine odată cu povestea comorii. Că erau sătui cu toții să tot asculte fel de fel de minciuni scornite pe seama ruinelor de pe dealul de lîngă sat. Dar, culmea-culmilor era că toți din grup le credeau. Absolut toți. Adică ce credeau și ce știau de fapt? Că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
de lîngă sat. Dar, culmea-culmilor era că toți din grup le credeau. Absolut toți. Adică ce credeau și ce știau de fapt? Că, undeva, nimeni nu cunoștea exact locul, în ruinele unei vechi cetăți de pe Dealul Ursului, se află o comoară din vremea lui Dragoș-vodă, ori poate mai de demult. Pe cuvînt că este, a spus chiar Vlad, cel mai mare dintre toți; și Vlad nu avea nici un interes să mintă. Ei, aș! s-a trezit așa, netam-nesam, să se îndoiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]