6,839 matches
-
credibilitate publică, cu conștiință și fără părtinire atribuțiile ce-mi revin și să păstrez secretul profesional. Așa să-mi ajute Dumnezeu!" ... (4) Referirea la divinitate din formula jurământului se schimbă potrivit credinței religioase a notarului public. ... (5) Notarul public fără confesiune va depune jurământul fără formulă religioasă, pe conștiință și onoare. ... Articolul 39 (1) Notarul public care, după numire, își va desfășura activitatea într-un birou individual notarial este obligat, în termen de 3 luni de la emiterea ordinului de numire în
LEGE nr. 36 din 12 mai 1995 (**republicată**)(*actualizată*) notarilor publici şi a activităţii notariale*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/111994_a_113323]
-
război, traume psihice indelebile, accidente biografice, copii-problemă, dar mai ales sentimentul de insecuritate a vieții de zi cu zi, penalizând viitorul tinerilor (Transmisie în direct). De aceea, personajele Taniei Lovinescu se întâlnesc ca și cum ar fi pentru ultima oară, dialogul și confesiunea spontană fiind rețetele epice preferate. Focalizate mai abitir sunt personajele imigrate din România în diverse etape, care mai suferă de o oarecare scindare sufletească, s-au integrat sau se află în curs de asimilare, alături de alte sute de mii de
Portrete în mișcare by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12532_a_13857]
-
și mai captivantă din însemnările cuprinse în volumul Prizonier al provizoratului, în mare măsură dependent de roman: ,o dată cu apariția lui Matei Iliescu trebuie să închei Jurnalul" (p. 420). Nu se va întâmpla totuși astfel, pentru că scriitorul se confundă cu textul confesiunilor sale: ,eu sunt chiar rândurile acestea, imaginile acestea" etc. (p. 50), iar ,jurnalul este operă de creație" (p. 51). Orgoliul său de creator este însă imens, depășind cu mult obișnuitul simț al propriei valori. La 1 iulie 1964, cu mult
Pariu cu posteritatea by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12540_a_13865]
-
Nu pentru că noul cadru, viața underground a capitalei japoneze, ar fi lipsit de interes - dimpotrivă! - ci pentru că autoarea a mizat totul pe cartea literaturii de consum. Acțiunea noii cărți nu este altceva decît o nesfîrșită înșiruire de orgii sexualo-bahico-narcotice. Tonul confesiunii coboară uneori la cote inadmisibile ca în descrierea foarte naturalistă a felației pe care naratoarea i-o face unuia dintre oacheșii asistenți ai spitalului bucureștean în care a fost internată pentru dezintoxicare și care se încheie sublim cu voma femeii
Biruit-au sexul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12531_a_13856]
-
dacă aș spune că am sărit paginile de sexualitate explicită din acest roman. Ele trebuie dublate însă și de altceva. De o tehnică narativă în ton cu vremea (aspect deloc preocupant pentru scriitoare care repetă la infinit același tip de confesiune nudă, pe alocuri spasmodică, de multe ori la limita incoerenței ), de reflexivitate și problematizare, de conturarea unor personaje vizibile. Așa cum arată, acest roman seamănă cu jurnalul mascat al unui scriitor debusolat, incapabil să ierarhizeze oamenii și faptele din jurul său. Claudia
Biruit-au sexul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12531_a_13856]
-
zisul conflict dintre ficțiune și memorialistică. S-a recurs la sofisme și la explicații de tot fanteziste în încercarea de a se demonstra de ce, imediat după 1989, românul a întors spatele ficțiunii pentru a plonja voluptuos în apele limpezi ale confesiunii directe și de ce acum, rușinat parcă de gestul său, s-ar întoarce pocăit, spre tradiționalele zone fictive de evadare din imediata noastră realitate. Culmea este că partizanii ficțiunii în acest război cu săbii de hîrtie sînt cei care deplîng mai
Stuff and Whatever by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12554_a_13879]
-
Emil Constantinescu, Ion Iliescu etc. Autorul însuși recunoaște că lucrează deja la o addenda pentru volumul al II-lea. Rezultă de aici că principala problemă a autorului a fost aceea a selecției și a sistematizării materiei. În funcție de conținutul propriu-zis al confesiunii, cei 51 de autori recenzați în acest volum sînt arondați la una din cele patru secțiuni ale cărții: 1. Hipnoza României interbelice; 2. Metabolism literar; 3. Semințe de scandal; Eu personajul. Este limpede că în prima secțiune accentul cade pe
Stuff and Whatever by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12554_a_13879]
-
sau cronologic, în funcție de intervalul de timp aferent memorialistului. În plus, însăși noțiunea de "memorii" ar fi trebuit precizată cu strictețe; în cele ce urmează, ea se desfășoară aleatoriu și impenitent, înglobînd jurnalul, interviul, corespondența ș.a., esențială fiind doar ideea de confesiune ca atare" (p. 14). Dan C. Mihăilescu știe mai bine ca oricine riscurile pe care le presupune un asemenea demers și, de aceea, încearcă să înlăture de la început reproșurile pe care i le-ar putea aduce partizanii unei abordări strict
Stuff and Whatever by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12554_a_13879]
-
digresiunile exercitate în dauna conciziei și a preciziei. Sînt riscurile asumate ale cronicii, față de care caracterul sintetic al istoriei literare � de invidiat � asigură miezul și priza lecturii" (p. 15). Nu există o rețetă universal valabilă pentru lectura textelor confesive. Fiecare confesiune are părțile ei de interes, iar revelația pentru cititor poate țîșni din cele mai neașteptate locuri. Unele texte aduc importante dezvăluiri de ordin factual, altele impresionează stilistic, în planul moral sau în cel al judecăților generale. Dan C. Mihăilescu are
Stuff and Whatever by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12554_a_13879]
-
o modificare de perspectivă și de traseu. Exilată la Paris, sub gingașa tiranie a madeleinei proustiene, bântuită de nostalgii, Sanda Nițescu redactase 29 de scrisori adresate unei prietene mai mult sau mai puțin imaginare. Era prima ei carte, în care confesiunea, memorialistica, spiritul de observație, descrierea și notația exactă, plus savoir faire-ul culinar, erau condimentate tandru și discret cu mirodenii identitare conform principiului ,spune-mi ce mănânci ca să-ți spun cine ești". Reveneau în cea dintâi carte a Sandei Nițescu, aproape
De la firul de mărar la fasolea Bătută by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12577_a_13902]
-
în postumitatea prozatorului. Ar fi fost util un aparat critic, care să încerce, în primul rând, să decripteze inițialele desemnând anumite persoane (necunoscute), de care e plin jurnalul, creând cititorului un sentiment de frustrare. Ni se oferă spre lectură o confesiune în care tocmai dezvăluirile unor secrete sunt principala curiozitate, dar promisiunea este obstrucționată de misterioase inițiale: scriitorul X, prietenul T., iubitele M., L., F., A. sau Y. În loc să ofere o confesiune liberă, jurnalul lui Eugen Barbu creează mai degrabă impresia
Jurnalul ca impostură by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12584_a_13909]
-
sentiment de frustrare. Ni se oferă spre lectură o confesiune în care tocmai dezvăluirile unor secrete sunt principala curiozitate, dar promisiunea este obstrucționată de misterioase inițiale: scriitorul X, prietenul T., iubitele M., L., F., A. sau Y. În loc să ofere o confesiune liberă, jurnalul lui Eugen Barbu creează mai degrabă impresia unei autocenzuri. De altfel, insatisfacția lecturii acestui document tentant se extinde asupra tuturor palierelor tematice: frământările de creație ale tânărului prozator, aventurile amoroase, simpatiile politice, culisele literare, lecturile și experiențele formative
Jurnalul ca impostură by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12584_a_13909]
-
De altfel, insatisfacția lecturii acestui document tentant se extinde asupra tuturor palierelor tematice: frământările de creație ale tânărului prozator, aventurile amoroase, simpatiile politice, culisele literare, lecturile și experiențele formative - totul e mai degrabă convențional decât autentic, ceea ce diminuează simțitor valoarea confesiunii. Jurnalul lui Eugen Barbu cuprinde însemnări mai detaliate din anii 1942-1949 (în 150 de pagini), mai expeditive și, probabil, selective din anii 1950-1952 (în numai 20 de pagini), la care se adaugă o secțiune finală separată (de aproape o sută
Jurnalul ca impostură by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12584_a_13909]
-
de fapt un alt fel de călătorie decît una obișnuită. De aceea cartea nici nu este un jurnal, sau o însumare de note de drum, necum o monografie sau un ghid turistic. într-un echilibru instabil, mereu schimbător, între narațiune, confesiune, memorialistică, descriere, dialog, respectînd fluxul emoțiilor dar și oralitatea discursurilor unor interlocutori, deplasînd axa sistemelor temporale de referință dinspre prezent înspre trecut și invers, cartea se încheagă totuși coerent, în pofida structurii sale "mozaicate". Deși se înrudește cu alte scrieri, cum
Limba o amantă liniștită și nemuritoare by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12564_a_13889]
-
fără dorința de a teoretiza, cartea are o structură melodică, pe voci, cu un protagonist - Rebengiuc - într-un lung interviu-confesiune - și mai mulți soliști, cei care depun mărturie despre personalitatea actorului. Partea teoretică - cronici, comentarii - se integrează firesc și cronologic confesiunii. Nu se urmărește exhaustiv acest destin. Ar fi și greu. Și apoi, ce s-ar alege de misterul fiecărei existențe? Fără să mai vorbim despre cel al teatrului. Cartea este, într-un fel, o oglindă în care se recompune, natural
Lăsata secului (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12609_a_13934]
-
țară se cifrează la cîteva zeci de mii de oameni, uneori la sute de mii (cum e cazul emigrației poloneze). Nu mai e vorba acum de grupuri restrînse și ușor delimitabile, ci de un adevărat exod, pe deasupra claselor sociale, a confesiunilor sau a partidelor. Oamenii fug ca oameni (și ca patrioți) - și nimic mai mult". în fine, emgirația actuală nu e analoagă celor anterioare, întrucît ea îndeplinește ,o funcție organică", arătîndu-se în măsură a influența cursul istoriei: ,Nici protestanții francezi, după
"Judecățile viitorimii" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11364_a_12689]
-
a ființei ultrasensibile, vulnerate de condițiile vieții brute. Așa cum Bacovia se topea într-o poză simbolistă, căreia i-a concedat dreptul de a-l reprezenta, Vinea se dizolvă într-o poză neoromantică, precum într-o iluzie salutară a existenței intrinseci. Confesiunea sa nu mai poate fi dezlipită de acest atler-ego plastic, în înfățișarea căruia operația autoscopică instituie un soi de ,filosofie" resemnată a sensibilității. Mișcarea ritualică, hieratismul atitudinilor articulează ,teatrul" pe care poetul îl joacă în forul său intim, masca antică
"Postmodernistul" Ion Vinea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11405_a_12730]
-
cinetic al lumii, inclus în lumea poetică a lui Vinea, și imobilitatea măștilor care-i acoperă chipul există o sumă de mărturii concentrate, care dau măsura cea mai exactă a dramatismului spontan ce animă creația în cauză. Un strat al confesiunii sieși suficiente: ,O tristețe întîrzie în mine/ cum zăbovește toamna pe cîmp,/ nici un sărut nu-mi trece prin suflet,/ nici o zăpadă n-a descins pe pămînt.// Cîntecul trist, cîntecul cel mai trist/ vine cu clopotul din asfințit,/ îl auzi în
"Postmodernistul" Ion Vinea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11405_a_12730]
-
pînă în ultimii ani ai regimului comunist (a murit în aprilie 1987), în vreme ce mama sa, Alexandrina (soția lui I.L. Caragiale, contemporană cu Eminescu!), a apucat și ea să vadă moartea lui Stalin (s-a stins în anul 1954). Într-o confesiune tîrzie Tușki dezvăluie relația copiilor cu ilustrul lor tată. În calitate de tată, I.L. Caragiale nu mai are nimic în comun cu simpaticul nenea Iancu. Deși își iubește, fără îndoială, copiii, Caragiale se poartă cu ei mai degrabă distant. Este obsedat de
Nenea Iancu and sons by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13637_a_14962]
-
a determinat anularea tuturor festivalurilor. Singurul lucru palpabil despre ediția Avignon 2003, care n-a mai avut loc, este acest număr din Alternatives théatrâles. El pune punct unei istorii, trage cortina și, privind înapoi cu melancolie, provoacă analize, discuții, comentarii, confesiuni, evaluări. Este o antologie a teatrului în evoluția lui semnificativă pentru acest interval, dar și pentru acest festival, o antologie de texte și de imagini superbe, alcătuită cu emoție de George Banu și Bernard Debroux, alături de colectivul redacțional de la Bruxelles
Visul unor nopți de vară by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13644_a_14969]
-
polemist ironic și incisiv, ale cărui opere sunt tolerate iar apoi interzise. În cele din urmă ajunge emigrant. Toate aceste momente sunt consemnate zi de zi - această poveste rivalizează cu Anii de călătorie ai lui Wilhelm Meister, ca și cu Confesiunea unui copil al secolului. Fără scrierile lui Kott, ne-ar fi mult mai greu să înțelegem gustul amar, entuziasmul și grozăviile, speranțele și angoasele acestei epoci. Kott a fost groparul vechiului regim și vestitorul celui nou.” Traista cu povești moralizatoare
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13650_a_14975]
-
lui Alexandru George și acesta sună aparent prolix, dar definește cît se poate de exact substanța volumului) este ( încă) o carte definitorie pentru eseistica și publicistica scriitorului. Autorul reia o formulă consacrată deja de cărțile sale anterioare (un amestec de confesiune și eseistică, pe alocuri justițiară, menită să clarifice definitiv anumite aspecte sau să pună punct unor schimburi de replici) pentru a-și expune punctul de vedere în chestiuni dintre cele mai diverse ( bombardamentele americane asupra Bucureștiului din vara anului 1944
Confesiuni polemice by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13682_a_15007]
-
spirituale. Victimă a holocaustului, a trăit direct infernul lagărelor naziste, scăpat ca prin minune - singurul, de altfel, din familia sa - și socotind această întîmplare drept miracolul celei de-a doua nașteri, el s-a convertit la creștinism și a îmbrățișat confesiunea catolică, a crezut, apoi, pentru o clipă, în pseudomesianismul comunismului incipient pentru ca, nu după multă vreme, dezamăgit și revoltat, să se retragă în atelier, în singura sa lume adevărată, aceea a închipuirii și a visului neîntrerupt. Între timp a făcut
Desenul ca mistică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13696_a_15021]
-
de la liceul din Manchester. Fire neliniștită, el avea să plece și în timpul unui examen de la Oxford, mai târziu, ca de peste tot. Întraga sa viață încercase să nu se atașeze de nimic. Până și căsătoria îi fusese o grea povară. În Confesiunile unui opioman englez, autorul amintește, ( ca de un simbol al hătărârii nestrămutate de a fugi), de vizitată la catedrala Sf. Paul din Londra. Descriind monumentul într-o notă la subsolul paginii, nu pomenește nimic de bazilica san Pietro de la Roma
Galeria șoaptelor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13713_a_15038]
-
fără zgomot și am închis ușa pentru totdeauna." Poate că greșesc; dar mie, această forță a obiectelor ca și a fizionomiilor de a ni se impune și de a stărui în noi îmi aduce aminte de Proust. (Thomas De Quincey, Confesiunile unui opioman englez, traducere de Corneliu Rudescu, prefață de Virgil Nemoianu).
Galeria șoaptelor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13713_a_15038]