8,749 matches
-
niveluri de realitate diferite, după cum am văzut. Ceea ce la un nivel de realitate apare drept dezbinat și contradictoriu este unit într-o stare T la un nivel de realitate diferit, care, la rândul ei, este legată de un cuplu de contradictorii aflat la propriul său nivel, care este unificat într-o altă stare T de la un nivel diferit și așa mai departe. Basarab Nicolescu vede structura ansamblului nivelurilor de Realitate, așa cum este descrisă prin logica terțului inclus, ca una deschisă, de
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
implică imposibilitatea unei teorii complete, închisă în ea însăși"657. Nu vom putea niciodată să spunem că o teorie ce unifică contradicțiile de la un nivel de Realitate este definitivă, deoarece, prin logica sistemului, va duce la descoperirea de noi cupluri contradictorii, situate la un alt nivel de realitate, ce va trebui să fie unificate printr-o altă teorie, mai puternic unificatoare, și așa mai departe. Astfel, cunoașterea va rămâne pentru totdeauna deschisă. Acest lucru, susține fizicianul și filozoful român, este în
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
acord cu unul dintre cele mai importante rezultate științifice din secolul al XX-lea, teorema lui Gödel, demonstrată în 1931, care spune, pentru cazul aritmeticii, că un sistem de axiome suficient de bogat duce inevitabil la rezultate fie indecidabile, fie contradictorii 658. Ea înseamnă, din punct de vedere epistemologic, că o teorie științifică completă este iluzorie. Aplicând acest rezultat la discuția sa, Basarab Nicolescu conchide că este imposibilă o teorie completă care să descrie ansamblul nivelurilor de realitate, cunoașterea aceasta trebuind
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Blaga gândirii contemporane prin această orientare a filosofiei sale, care sunt deschiderile tematizării sale asupra antinomicului? La o primă evaluare, luând în considerație numai ideea antinomiei transfigurate putem descoperi: a) o modalitate de asociere a unor idei eterogene, divergente sau contradictorii; b) o metodă specială de cunoaștere, menită să înfrunte anumite situații de limită, în care rațiunea își epuizează resursele; c) o formulă de integrare a paradoxurilor sau antinomiilor ce apar în câmpul cunoașterii, un tip de soluție a acestora și
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
antinomiilor transfigurate. La o evaluare de ordin secund a tematizării blagiene, mai nuanțată și mai profundă, putem sesiza deschideri cu consecințe reformatoare: a) depășirea ideii clasice de raționalitate în direcția uneia deschise, mai suple, mai nuanțate, mai complexe, care integrează contradictoriul, care permite asocierea de conținuturi raționale opuse 720; b) depășirea logicii aristotelice în sensul uneia mai tolerante față de contradictoriu (desigur, Blaga nu intră în zona cercetărilor logice, însă gândirea sa antinomică implică o logică diferită, non-aristotelică721); c) depășirea ideii clasice
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
cu consecințe reformatoare: a) depășirea ideii clasice de raționalitate în direcția uneia deschise, mai suple, mai nuanțate, mai complexe, care integrează contradictoriul, care permite asocierea de conținuturi raționale opuse 720; b) depășirea logicii aristotelice în sensul uneia mai tolerante față de contradictoriu (desigur, Blaga nu intră în zona cercetărilor logice, însă gândirea sa antinomică implică o logică diferită, non-aristotelică721); c) depășirea ideii clasice a cunoașterii în sensul unei lărgiri care să admită și promovarea unei forme de cunoaștere imposibil de recunoscut după
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
implică o logică diferită, non-aristotelică721); c) depășirea ideii clasice a cunoașterii în sensul unei lărgiri care să admită și promovarea unei forme de cunoaștere imposibil de recunoscut după canoanele general admise, una care se sprijină pe sinteze antinomice, pe construcții contradictorii; d) depășirea monismului metodologic în direcția toleranței metodologice, a pluralismului metodologic. Aceste deschideri lărgesc și mai mult frontul prin care tematizarea blagiană a antinomicului întâmpină gândirea contemporană. Cum bine observă un comentator, Blaga venea în direcția unui curent de gândire
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
unor noi perspective logice, gnoseologice, metodologice și ontologice, în care presupozițiile clasice ale gândirii sunt puse în discuție. În interiorul acestei mișcări, resemnificarea și integrarea contradicției, a antinomiei, a paradoxului, sintezele ori asocierile dintre concepte, idei sau teorii divergente, opuse sau contradictorii, încep să devină variante metodologice, căi alternative ale gândirii. În cele ce urmează, voi încerca să aduc în discuție câteva dintre ideile ce compun această mișcare. Astfel vom putea judeca mai bine semnificația și valoarea tematizării blagiene. Pot spune de pe
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
complementarității a lui Niels Bohr, neoraționalismul lui Gaston Bachelard, anumite proiecte de logică non-aristotelică, în special cel al logicii paraconsistente, raționalismul transversal al lui Calvin O. Schrag, ideea paradigmei complexității a lui Edgar Morin și, în arealul acesteia, ideea rațiunii contradictorii, a lui Jean-Jacques Wunenburger. 5.3.1. Ideea complementarității Această idee a fost pusă în circulație de către Niels Bohr, în deceniul al treilea al secolului trecut, cam în aceeași perioadă în care Lucian Blaga inaugura metoda antinomiei transfigurate. Ea era
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
determinări esențiale opuse. Altfel spus, nu înseamnă angajarea în contradicție, în antinomie. Ea s-a născut tocmai pentru a evita o astfel de situație, care ar fi pus serios în dificultate rațiunea științifică. De aceea, în raportul de complementaritate, determinările contradictorii nu sunt asociate simultan. În speță, conform postulatului lui Bohr, aspectul de undă și cel de corpuscul de la nivelul experienței microfizice nu pot fi înțelese în cadrul unei singure reprezentări 757. Ioan Biriș, un interpret atent, a surprins statutul logic al
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
când pe unul, când pe celălalt, succesiv, în reprezentări complementare"758. Deci, "complementaritatea, ca principiu epistemologic (...), nu face drumul până la contradicție, ci se centrează pe principiul contrarietății", lucru cuprins în interpretarea dată mai târziu de către Bohr postulatului său: contraria non contradictoria sed complementa sunt759. Cei doi termeni ce formează dualitatea, unda și corpusculul, coexistă doar în succesiune. "Ei nu pot ființa simultan, nu sunt adevărați în același timp. Logic, principiul noncontradicției este respectat. Caracterele ondulatorii și corpusculare ale obiectului cuantic sunt
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
dacă "istoria științei dă la iveală un ritm alternativ de atomism și energetism, de realism și pozitivism, de discontinuu și continuu, de raționalism și empirism", știința nouă pare preocupată de o adevărată sinteză a unor astfel de tendințe și idei contradictorii 764. Rațiunea de reînnoire" a spiritului științific al secolului al XX-lea nu mai merge spre contrazicere și negație, ci mai degrabă spre complementaritate și totalizare 765. Pentru înțelegerea noilor teorii științifice, este necesară o "pedagogie a ambiguității", ori o
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
tipul celei hegeliene 777. La Hegel, dialectica funcționează prin opoziția dintre teză și antiteză și fuziunea lor într-o noțiune superioară. Noul spirit științific privește antitezele mai curând drept complementare, într-o unitate în care ele sunt opuse, dar nu contradictorii. Este o "dialectică neclasică", nehegeliană, în care negarea de tip anti este înlocuită cu negarea de tip non sau complementară, ceea ce înseamnă trecerea de la contradicția opuselor la complementaritatea lor778. Laturile opuse nu mai sunt supuse unei discriminări binare de tipul
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
784, așa cum face raționalismul ecstatic al lui Blaga. Bachelard însuși, după cum am văzut, se așeza sub semnul complementarității, care se construiește pe disjuncția inclusivă. Raționalismul ecstatic blagian nu stă, însă, sub semnul disjuncție inclusive, specifice principiului complementarității, ci al conjuncției contradictorii. De aceea, raționalismul ecstatic poate fi interpretat drept un supraraționalism, dar nu de tip bachelardian, ci alături de acesta. Fac parte ambele din încercările de deschidere a raționalismului, provocate de transformările majore ale gândirii din prima jumătate a secolului al XX
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
încercăm a o organiza și utiliza"803. S-ar putea spune că proiectul logico-filosofic pe care îl derulează Ștefan Lupașcu începând cu teza de doctorat din 1935 reprezintă o împlinire a îndemnului ultim al lui Fr. Paulhan. Logica dinamică a contradictoriului reprezenta exact o încercare de organizare și utilizare a contradicției, dusă, însă, până la dimensiunile unei reforme radicale a logicii. Despre acest lucru am vorbit în capitolul anterior, astfel încât nu voi mai reveni aici. Ideea unei logici a contradicției se va
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
din care fac parte. Pentru a avea o teorie paraconsistentă, contradicția care este cuprinsă în interiorul ei trebuie să se construiască pe o negație care să aibă anumite proprietăți aparte: "să nu fie prea tare, pentru a evita trivializarea anumitor teorii contradictorii, dar care să nu fie nici prea slabă, pentru ca respectivele contradicții să nu fie pur iluzorii"808. Scopul logicii paraconsistente "este acela de a stăpâni contradicția", de a ne permite ceea ce logica clasică nu ne permite, anume "să raționăm direct
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
metoda antinomiei transfigurate, pare să deschidă către o nouă logică. Chiar dacă este doar prefigurată, aceasta este o logică non-aristotelică. Metoda antinomiei transfigurate scoate intelectul din canoanele logicii aristotelice. Însă, structura metodei însăși pare să comporte o logică din categoria logicii contradictoriului sau a terțului inclus, exersată de Ștefan Lupașcu. De asemenea, metoda lui Blaga poate fi asociată într-o anumită măsură cu ideea logicilor paraconsistente, prin anumite trăsături ce le așează în același orizont epistemologic mai larg822. În ambele cazuri este
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
antinomie transfigurată, ce aparține lui Lucian Blaga"831. Într-adevăr, putem vorbi doar de o asemănare de familie între cele două concepte. Schrag, ca toți filosofii beyond-iști, urmărește depășirea opozițiilor prin atenuare. Blaga, în schimb, asumă un drum al identității contradictorii, în care afirmarea radical-antinomică a unității ideilor opuse scoate rațiunea din cadrele logice obișnuite. Din acest punct de vedere, este destul de dificil să asimilăm rațiunea transversală a lui Schrag cu intelectul ecstatic blagian. Dincolo de acest lucru, considerarea valorii metodei lui
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Schrag cu intelectul ecstatic blagian. Dincolo de acest lucru, considerarea valorii metodei lui Blaga la această trecere dintre secole este deosebit de importantă. Filosoful român prognoza o epocă în care colaborarea dintre doctrine opuse va înlocui discordia acestora, întrerupând succesiunea de sisteme contradictorii. Chiar dacă, deocamdată, filosofii nu au urmat calea antinomiilor transfigurate, preocuparea pentru depășirea opozițiilor pare să meargă în direcția prognozei sale. 5.3.5. Paradigma complexității Urmând drumul raționalismului deschis al lui Ferdinand Gonseth și Gaston Bachelard, continuând ideea acestora despre
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
sau noțiuni care se exclud, dar care sunt indisociabile în aceeași realitate, adică în același timp complementare și antagoniste. De exemplu ordine/dezordine, cuplu aparent imposibil, dar care duce la organizare. În felul acesta, putem asuma rațional inseparabilitatea unor noțiuni contradictorii pentru a concepe un fenomen complex, așa cum a făcut Niels Bohr cu noțiunile de particulă și undă. Un capitol important în discuția asupra acestei paradigme a complexității este dedicat problemei raționalității și logicii. Aici vom întâlni mult mai limpede ceea ce
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
lui Edgar Morin. Chiar categoria "misterului", care este centrul filosofiei lui Blaga, apare, după cum am văzut, printre obiectele noii raționalități. Procedeul transfigurării antinomiei ar putea fi considerat un procedeu de conceptualizare complexă, în sensul lui Morin. 5.3.6. Rațiunea contradictorie În arealul acestei concepții a lui Morin cu privire la gândirea occidentală și raționalitatea ei, Jean-Jacques Wunenburger, profesor de filosofie la Universitatea "Jean Moulin", Lyon III, publică în 1990 o lucrare intitulată La Raison contradictoire 884, în care încercă să arate că
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
identitar", dominantă, gândirea occidentală a produs, "cu jumătăți de măsură, în filigran, în marginea discursului filosofic", elementele unei "gândiri alternative" capabilă a înțelege organizarea complexă a realității 885. Această gândire alternativă se subsumează unui alt tip de raționalitate, o "raționalitate contradictorie", pusă tot mai mult în evidență de evoluția științelor, începând cu secolul al XX-lea. Parcurgând unele momente din istoria ideilor, Wunenburger identifică anumite scheme și figuri ale acestei raționalități alternative, ce apar risipite în diferitele situații în care s-
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
paradox etc. Asociate sau operând în sinergie, acestea ar putea compune un nou model de reprezentare și înțelegere a realului, pe care profesorul francez îl numește modelul "dualitudinii contradictoriale"886. Structura sa logică generală este dată de logica dinamică a contradictoriului a lui Ștefan Lupașcu 887. Acest model este, în opinia lui Wunenburger, specific pentru reprezentarea complexității. Gândirea identitară acționează în virtutea unui postulat de simplitate și de substanțialitate a formelor, nereușind să-l depășească chiar atunci când angajează dualitatea, conflictul sau contradicția
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
acesta, Aristotel refuză să gândească "devenirea complexă a fenomenelor" sau o "logică a stărilor dinamice", rămânând în cadrele unei gândiri bivalente, ce "condamnă orice stare intermediară, mixtă, complexă", terță, prin care ar putea fi permisă luarea în considerare a coexistenței contradictoriilor 903. Forțând gândirea să se înscrie într-o idealitate formală, logica aristotelică a favorizat "dezvoltarea tendințelor analitice ale spiritului", legitimând, în același timp, "o vânătoare nemiloasă a contradicției"904. Contradictoriul a ajuns, astfel, să fie considerat o subversiune a raționalului
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
care ar putea fi permisă luarea în considerare a coexistenței contradictoriilor 903. Forțând gândirea să se înscrie într-o idealitate formală, logica aristotelică a favorizat "dezvoltarea tendințelor analitice ale spiritului", legitimând, în același timp, "o vânătoare nemiloasă a contradicției"904. Contradictoriul a ajuns, astfel, să fie considerat o subversiune a raționalului, o experiență marginală ce ține de zona misticii și a poeticii, sau chiar una patologică. Wunenburger încearcă să arate că această determinare logică identitară a gândirii nu este absolută și
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]