10,108 matches
-
loc dumnezeiesc unde nu te cunoaște nimeni... și-o să luăm viața de la capăt. CAPITOLUL DOUĂZECI ȘI OPT ȚINTA... M-am dus să-l văd pe George Kraft acolo, în subsolul lui Jones. L-am găsit în picioare la capătul unui lung coridor al cărui capăt opus era plin până sus cu saci de nisip. Fixată de saci era o țintă în formă de om. Ținta era caricatura unui evreu cu un trabuc în gură. Evreul stătea în picioare pe niște cruci rupte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
ușa cămării. Pe peretele din fund, dincolo de mături și cutii, se crăpase un dreptunghi luminos. Am intrat și l-am pipăit. Era mobil, putea fi împins. L-am mișcat atât cât să pot trece, și m-am pomenit într-un coridor ce cobora în spirală la subsol. O lampă chioară lumina cam trei trepte, după care totul se cufunda în beznă. Inima a început să-mi bată puternic. Un fior mi-a străbătut trupul până în creștetul capului, și de acolo, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
aproape imposibil de oprit. - Vreau să dați 110%, le cere Carol Humphrey luptătoarelor sale. Vreau să le smulgeți inima din piept și să-i nimiciți cu totul, mă auziți? Nu se va termina aici! Vom învinge! Vocea îi hălăduiește prin coridoarele peșterii unde au găsit refugiu din calea lui Mallami. Apoi ea arată spre mormanul de femei împușcate și târâte înăuntru: Au murit ca niște amazoane. Nu le vom uita. Răzbunarea va fi a noastră. În lumina bolnavă a lanternelor, luptătoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
fiecare. Mai vrei să-ți iei un om? Foarte bine. Dar și eu am nevoie de încă un om. Cred că ești mulțumit. Așa că șeful și tânărul aspirant porniră să exploreze galeriile în fruntea a doi oameni fiecare. Lăsară în coridorul principal femeia. Ea îi așteptă răbdătoare, fredonând o melodie. Când cele două grupuri se întoarseră, aproape simultan, femeia îi găsi cuprinși de agitație. Primul grup vorbi prin reprezentantul său, bărbatul mai vârstnic. - Am mers mult și am descoperit trei galerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
de-al doilea grup, inclusiv aspirantul, votară favorabil. Trei contra trei. Toate privirile se fixară asupra femeii, care fusese lăsată să aștepte la intrare și încă nu votase. — Votează. Pe unde vrei s-o luăm? Femeia votă. * În timp ce înaintau prin coridorul strâmt și alunecos, cei doi șefi se gândiră că doar femeia decisese totul și se întrebară ce fel de șefi sunt cei care pot să decidă doar câți oameni să ia cu ei. AHILE Cărăbușii lui Hector mă deranjează. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
cu lanterna. Toate astea le-am văzut în câteva imagini și nu pot spune dacă a durat mult sau puțin. Dar până m-am ridicat eu din pat, până am ajuns împleticindu-mă la ușă și m-am uitat pe coridor, mi se pare că a durat o veșnicie. Când am văzut că nu e nici Carmen, nici scrumieră, nici om în negru m-am gândit că poate am visat sau am halucinat. Am ieșit din cameră luptându-mă cu impresiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
în fâșiile de lumină palidă. Toate bune? ne întrebă cu prietenie în timp ce eu mă avântam afară din mașină. Să vă ajut? Sally dispăru invocând o scuză subțire, în timp ce eu și Bez înfundarăm gențile prin intrarea îngustă, de-a lungul unor coridoare aglomerate, și în jos, pe scările acoperite cu linoleum, până la subsol. Când trecusem pe acolo cu o zi înainte, avusesem o confruntare macho, tipică, de la distanță, ca să vadă dacă am habar în ce mă băgasem: ne pusesem mâinile în sân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cursul cercetărilor sale, să nu afle că eu chiar omorâsem pe cineva la un moment dat. Nu știu de ce, dar simțeam că asta ar fi făcut-o să redevină suspicioasă în ceea ce mă privea. Capitolul șaptetc "Capitolul șapte" Linoleumul de pe coridor și vopseaua jegoasă care se cojea de pe pereți erau un adevărat șoc cultural după cuibușorul confortabil al lui Margery. Reflectând la cât de repede ne obișnuim cu confortul burghez, am pornit-o în jos pe scări ca să mă obișnuiesc din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
trăiește într-o curățenie impecabilă, în care nimic rău n-ar îndrăzni să se întâmple. Ar fi trebuit s-o fac atunci când am câștigat subvenția aceea la loterie... — Mergem la cârciumă, îi sugerai eu lui Sally, când ne aflam pe coridor. Așa aș bea ceva. Ceva mai mult. Dădu din cap cu indiferență. Înainte să ieșim în stradă, a trebuit să-l pun rapid la curent pe tipul de la ușa ce dădea spre scenă, care era extrem de agitat. — Hai să mergem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
am ieșit din biroul lui Margery, n-am luat-o în jos, pe scări, așa cum ar fi trebuit - mai aveam de făcut trei mobile în două săptămâni, un termen foarte strâns, chiar și cu ajutorul lui Lurch - ci prin labirintul de coridoare care dădeau în gaura neagră a aripilor scenei. Mai era o oră până la matineu și lumea era ocupată; asistentele directorului de scenă instalau suporturi, Steve mătura scena (era clar că n-avea încredere s-o lase pe vreuna dintre ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
toți actorii fuseseră luați pe sus de extratereștri. Am început să mă gândesc cum ar arăta decorul în câteva săptămâni, cu mobilele mele atârnate, și imaginea din mintea mea mă prinse atât de mult încât, atunci când am auzit voci pe coridor m-am băgat la loc în biroul directorului de scenă, pentru că nu aveam chef să vorbesc cu nimeni, dacă nu era absolut necesar. Cred că în seara asta ar trebui să notez câte ceva, îl auzii pe Ben zicând. Nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de pluș pentru bijuterii, vopsit într-un roșu intens și un roz-portocaliu închis, cu accesorii de un auriu șters, decorat bogat cu ghirlande și rozete complicate din gips pe tavanul boltit și pe fețele boxelor. În total contrast, în spatele scenei, coridoarele erau din cărămidă goală: țevile și cablurile la vedere, cu becuri de neon pe mijlocul tavanului jos. Era cam frig și peste tot numai scrumiere. Când am dat colțul, către biroul directorului de scenă, mă năpădi dintr-odată mirosul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mine de parcă nu aș fi fost nimic mai mult decât mașina de cafea. Desigur, acest lucru mi-a trezit curiozitatea, ca să nu mai vorbesc de orgoliu. M-am luat imediat după el. N-a luat-o spre scenă, ci pe coridorul care ducea la birouri. La capătul celălalt se afla biroul lui Philip Cantely și, după cât de pornit era Hugo, aceea părea să-i fie ținta. M-am ținut câțiva pași în spatele lui, asemenea unei neveste din Arabia Saudită, care a primit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
oră până ce haosul emoțional care urmă ajunse să se potolească. Deci crezi că s-a sinucis? zise Hawkins. — N-am nici cea mai vagă idee, zisei eu. Abia dacă-l cunoșteam. Uneori își arăta colții către mine când treceam pe coridor, dar cam la atât se reducea interacțiunea noastră. Făcea asta cu toată lumea; nu doar cu mine. În ultima vreme, de când cu găsirea corpului lui Shirley Lowell, era foarte arțăgos. Și uite că acum știm și de ce. Nu e decât o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
se poate mai bine. M-am dus țintă către ușă, trecând pe lângă Vi, care clipi când mă văzu - trecuse ceva vreme de când mă văzuse îmbrăcată în ceva care chiar stătea pe mine - și apoi am luat-o prin labirintul de coridoare, până pe scenă, fredonând ușurel o melodie veselă. Era minunat să am dreptul să trec prin locul ăsta cum voiam, fără să trebuiască să lucrez ceva pentru a-mi justifica prezența acolo. Capitolul șaisprezecetc "Capitolul șaisprezece" Actorii intrară în culise într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
care-și preumbla trupul mic și uscat prin cameră, salutând, cu un tril, pe cei mai mulți dintre cei pe lângă care treceam. Ne-am strecurat la etaj, încercând să nu călcăm cine știe ce picioare cu încălțări scumpe pe drum, luând-o pe un coridor cu mochetă bej, trecând printr-un dormitor deosebit de impresionant, cu un paravan japonez pe peretele din spate și nenumărate dulapuri lăcuite, apoi printr-o baie la fel de elegantă, cu pereții acoperiți cu faianță neagră și o cadă cu hidromasaj. —Drăguț, zisei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pe mine, în zgomotul tâmpeniilor bizare, pline de energie ale emisiunilor TV din toiul nopții pâlpâind prin cameră și împletindu-se incomod în țesătura viselor mele. Pesemne că se transmitea vreun film de groază, pentru că Hugo mă urmărea pe un coridor, cu un cuțit de vânătoare; purta o glugă mare, care-i acoperea fața, gâtul și umerii, dar știam că e el. M-am ascuns într-o nișă și, când a trecut pe lângă mine, l-am lovit în cap cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
clădirea care adăpostea morga, Brunetti simți brusca scădere de temperatură. Doctorul Peters o simți și ea, pentru că Își Încrucișă brațele la piept și coborî fruntea. Un Îngrijitor În uniformă albă ședea la o masă simplă de lemn de la capătul unui coridor lung. Se ridică În picioare când ei se apropiară, având grijă să-și așeze cartea cu fața În jos Înaintea sa. — Commissario Brunetti? Întrebă el. Brunetti Încuviință din cap. — Dânsa e doctorul de la baza americană, adăugă el, Înclinând din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
făcuse temele de casă. Dacă era Raffaele acasă, nici nu se punea problema să doarmă, iar Întrebarea sa ar fi inutilă. — Ciao, papà, strigă Chiara din camera de zi. El Își puse jacheta În șifonier și merse de-a lungul coridorului spre camera de zi. Chiara stătea tolănită Într-un fotoliu, ridicându-și ochii dintr-o carte ce-i stătea deschisă În poală. Când intră În cameră, aprinse imediat becul veiozei de deasupra ei. — Vrei să orbești? Întrebă el, probabil pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
noapte, Îi putea stinge el lumina. Paola veni În camera de zi. Se aplecă și stinse lumina de lângă fotoliu, luă cotoarele de măr și pachetul de biscuiți și se Întoarse În bucătărie. Brunetti stinse lumina și merse de-a lungul coridorului spre dormitor. 6 Brunetti ajunse la Questura la opt În dimineața următoare, oprindu-se În drum să ia ziarele. Crima ajunsese În pagina unsprezece a lui Corriere, care-i alocase doar două paragrafe, nu ajunsese În La Republica, destul de logic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
cum intrați. Înăuntrul clădirii, Brunetti luă liftul, simțindu-se Încorsetat și stânjenit În Îngrădirea lui. Ușa apartamentului 3B era exact În fața liftului și se deschise ușor cu cheia. O Împinse și observă obișnuitele podele de marmură. Ușile se deschideau din coridorul central la capătul căruia se găsea o altă ușă Întredeschisă. Încăperea din dreapta era o baie, cea de pe stânga o bucătărie mică. Amândouă erau curate, obiectele din ele bine ordonate. Observă Însă că-n bucătărie erau un frigider enorm și-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
locuiau. În schimb, intrând, simți doar mirosul de cafea proaspăt făcută, nici pe departe lucrul după care tânjea un om care tocmai Își petrecuse toată ziua lucrând În - da - America. — Paola! strigă el și aruncă o privire de-a lungul coridorului spre bucătărie. Vocea ei Îi răspunse din cealaltă direcție, dinspre baie și el simți mirosul dulce a sărurilor de baie ce fu adusă spre el de-a lungul holului de-o mare de aer jilav și cald. Aproape opt seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
și strică momentul. — Dar atunci am fi Întârziat la cină. Cât se poate de adevărat. Cât se poate de adevărat. Dar Își blestemă timpul pe care-l pierduse oprindu-se pentru un pahar de vin. Ieși din baie și străbătu coridorul spre bucătărie și așeză florile În chiuvetă, puse dopul și lăsă să curgă destulă apă cât să le acopere cozile. În dormitor, văzu că Paola Întinsese pe pat o rochie lungă și roșie. N-o ținea minte, deși rareori și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Într-un loc de parcare pentru handicapați și oprind motorul. Înăuntru, se trezi În fața unui birou de recepție rotunjit, scund. O femeie tânără ridică privirea, zâmbi și Întrebă: — Da, domnule, vă pot ajuta? Caut Biroul de Sănătate Publică. — Mergeți pe coridorul din spatele meu, Întoarceți la dreapta, apoi e-a treia ușă pe stânga, zise ea, după care se Întoarse spre o femeie gravidă În uniformă care intrase și stătea lângă el. Brunetti se Îndepărtă de birou pe direcția primită și, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
așeză În scaunul evident pregătit pentru vizitatori. Unul dintre telefoane - pe fiecare birou era câte unul - sună și continuă să sune de șapte ori, apoi se opri. Brunetti așteptă câteva minute, apoi se duse la ușă și păși Înapoi pe coridor. O asistentă tocmai trecea pe acolo și Brunetti o Întrebă dacă știa unde erau oamenii din acel birou. — Trebuie să se Întoarcă imediat, domnule, răspunse ea În codul recunoscut internațional prin care colegii de serviciu se acoperă reciproc În fața străinilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]