7,752 matches
-
oamenilor și nu m-ar fi deranjat să mă las purtată de valul petrecăreților, asemenea algelor purtate de valuri. Nu mi-ar fi păsat că persoana cu care ar fi trebuit să stau de vorbă era la mai mulți metri depărtare de mine și că majoritatea berii îmi ateriza pe încheietura mâinii. Laura a vrut să afle totul despre Kate. Iar eu am fost mai mult decât încântată să-i povestesc. Când eram mai tânără, mi-am promis că niciodată n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
beneficiar al farmecelor Laurei era un student la arte în vârstă de nouăsprezece ani. —Nouășpe ani! am strigat la o intensitate decibelică atât de ridicată încât de sperietură le-au tremurat mâinile băutorilor dintr-un bar aflat la vreun kilometru depărtare. Nouășpe ani! Vorbești serios? Da, a râs Laura. Dar e un dezastru. Băiatu’ n-are niciodată nici o lețcaie, așa că nu ne permitem decât să facem sex. — Dar nu poți să plătești tu pentru amândoi ca să mai ieșiți prin oraș? am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
aveam numărul lui de telefon, așa că nu puteam să-l sun. Probabil că totul se terminase. Totul, adică aventura care nici nu avusese loc. Aventura pasională care nu fusese consumată. Sufletele pereche despărțite de circumstanțe. Iubiții care se iubeau de la depărtare. Pe de altă parte, nu era nici măcar ora prânzului. Să-i dăm băiatului o șansă. Dar Adam n-a sunat. Toată după-amiaza am tândălit-o plictisită și nesatisfăcută. Nu voiam să fac nimic. N-aveam nici un chef să citesc. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
vorbesc cu el. Londra mi se părea la milioane de kilometri distanță. Că era la fel de departe ca o altă planetă. N-ai fi zis c-o vedeam în fiecare seară la știri. Recepționera suna de parcă ar fi fost la mare depărtare și de parc-ar fi fost străină. Așa simțeam eu. Viața mea cu James devenise foarte îndepărtată și străină. Sau poate că aveam această senzație fiindcă recepționera era grecoaică. În orice caz, așteptând să vorbesc cu James, eram perfect calmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Claire, ce faci aici? a gâfâit el sărind de pe canapea. James arăta de parc-ar fi văzut o stafie. Acum, sincer vorbind, trebuie să fi fost un șoc de proporții. Din câte știa James, eu eram la sute de kilometri depărtare, într-un alt oraș. Dar, în același timp, în condiții normale, James ar fi trebuit să fie și un pic fericit să mă vadă. Ar fi trebuit să fie surprins și încântat, nu șocat și îngrozit. Dacă mă iubea cu-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
varul și agitată și-am simțit cum urcă un val de furie în mine. Îmi venea să-l mușc. Voiam să fiu furioasă. Voiam ca furia să-mi curgă prin vine. Furia e bună, mi-am spus. Furia ține la depărtare durerea. Furia mă face puternică. M-am uitat prin sufragerie. I-am zâmbit grațios lui James, cu toate că tremuram. Apartamentul arată drăguț, i-am spus amabilă. Eram surprinsă că vocea nu-mi tremura. — Văd că ți-ai mutat înapoi cărțile, discurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
să distrugă tot ce-a fost făcut cu trudă de producătorii de bunuri materiale și spirituale?” Sălbăticiunile cele primitive au scos așadar capu’ din tufănișuri, dar „Președintele rămîne același om care electrizează prin verb masele”. Electrificați de președinte, luminăm până-n depărtări ca să-i vedem pe „lupii cei bătrîni ce-s apărați de poporul cel numeros care l-a ales și pe Președinte”. Când scrie președinte, lui Neacșu i să ridică peana și apare majusculă. Spre sfîrșit vine cu propunerea ca generalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ciupercă, această Încîlcită Încrengătură de talofite heterotrofe care au ca aparat digestiv un tal, ajungem la intelectualii românești de mare adîncime, care-au devenit dintr-odată războinici, vor sînge, luptă cu toată ființa lor delicată Împotriva comunismului, a dictatorului din depărtare, din altă țară, sînt oameni cărora le urez plin de compasiune medicală o viață plină de Înfăptuiri uranice, un sarcom, ceva, În semn de prețuire și recunoaștere a meritelor și sacrificiului lor pe cîmpul de luptă străin, unde-au susținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
că scriitoarele sunt mai oameni decât scriitorii - părere mai veche, fără supărare! Prin 2005 lumea s-a întunecat prima dată pentru mine. Atunci a murit Prietenia, atunci s-a clătinat încrederea în ceea ce numeam solidaritate, onestitate, recunoștință. Atunci a început depărtarea mea de așa-zisa lume literară, ba chiar față de literatura produsă de unii breslași - dacă era produsul unora atât de cinici. Nu citim cinici, avem o singură viață! Țin minte că, în întunecimea aia, care a durat ceva timp, Danda
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
strădui să o vadă aievea pe Inez - o Inez fără vînătăi și fără halat de spital. GÎnduri amețitoare, căldură amețitoare... Era jegos pînă la Dumnezeu, era epuizat... Dar se simțea atît de bine. Au mai trecut cîteva ceasuri. Strigăte din depărtare. O mînă pe umăr. Ray Pinker, cu două cartușe de pușcă goale și o fotografie cu frontul de impact al unui alt cartuș. Adînciturilor făcute de cocoș erau absolut identice. CAPITOLUL 25 La două zile după captura de la Fleur-de-Lis tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
perpetua reputația (exagerată?). Patru la mînă: Căpitanul Ed Exley (băiat bogat, cu o rentă serioasă lăsată de răposata lui mamă) a ajuns În scurt timp foarte apropiat de Inez Soto și i-a cumpărat acesteia o casă la un cvartal depărtare de apartamentul lui. Cinci la mînă: noi, cei de la Whisper, avem dovezi sigure că Raymond Coates, Leroy Fontaine, Tyrone Jones și omul care Îi adăpostea - Roland Navarette - erau neînarmați atunci cînd eroul Ed Exley i-a Împușcat. Iar acum, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
aproape că atingea cote patologice. Pe scurt: l-a mințit pe Dudley ca să-l pîrlească pe Exley. După cinci ani omul Îl propune un armistițiu: minciunile sînt uitate, iar ei - doi polițiști cu un țel unic. San Francisco strălucea În depărtare. Glasul lui Dudley Smith: „Edmund Jennings Exley“. Îl lua cu fiori numai cînd rostea numele acela. După ce traversa podul, opri la un telefon public. Interurban: numărul lui Lynn. Lăsă să sune de zece ori. Nici un răspuns. 9.10 seara. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
obiectele care le erau aduse În bîrlog nu erau verificate cu exces de zel, așa că plantarea unui microfon era posibilă. Crezi că Goldman l-a tras În piept pe Mickey? — Cam așa ceva. — E posibil. Celulele lor erau la două uși depărtare, la etajul dorit de Mickey, pentru că jumătate din celule aveau instalațiile sanitare distruse și nu puteai să bagi deținuți În ele. O să vezi: tot șirul de celule e pustiu și Închis. Puncte de verificare, blocurile de detenție, grupe pe șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
doar Lui durerea pot să-I spun. Cuprind cu privirea văzduhul și luna ce-mi zâmbește-acum, sfielnică, tandră și albă, mă leagănă prin nori de fum. Împletitură dantelată, aromă și cu dalb de flori, îmi poartă gândurile triste spre minunate depărtări.
Arome de salc?m by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83288_a_84613]
-
în zilele pustii. Și doar speranța-mi pâlpâie în suflet, Că într-o dimineață-ai să revii. Când razele m-or săruta pe gene Și visul va fugi spre zări mirat, Voi lăcrima gândindu-mă la tine, Copile drag în depărtări plecat. Am să te-aștept sub vișin în tăcere, Cu gândul răvășit de dorul greu. Îmbrățișez în taină cu durere Cămașa ce o port de dorul tău. Rămân cu gândul dus în depărtare, Adun din nouri flori de liliac Și
Am s? te-a?tept sub vi?in by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83302_a_84627]
-
gândindu-mă la tine, Copile drag în depărtări plecat. Am să te-aștept sub vișin în tăcere, Cu gândul răvășit de dorul greu. Îmbrățișez în taină cu durere Cămașa ce o port de dorul tău. Rămân cu gândul dus în depărtare, Adun din nouri flori de liliac Și ți-le aștern de-a lungu' pe cărare, Să le miroși la umbră în hamac. Așa trec zile, nopți, în așteptare Și parcă văd un chip pe curcubeu, Cum își întinde mâna iubitoare
Am s? te-a?tept sub vi?in by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83302_a_84627]
-
și curbele la dreapta și la stânga, din câmpurile alăturate răsăreau sate pe care n-ar fi fost în stare să le descrie mai târziu. Coșuri subțiri și case țipător colorate se ghemuiau între vălătuci moi și alburii de ceață în depărtările umede, copăcei rahitici adăposteau păsări, pâlcuri anemice de arbori se alăturau drumului și doar după un timp orizontul se întuneca de pădurile viguroase ca niște armate înstăpânite pe un pământ străin de oraș. Nu le arunca decât o privire. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și de aerul sărat, dându-și seama că se îndepărta nu urmărind înșiruirea de arbori, coline cu struguri necopți, câmpuri secerate, sate ce coborau în întunericul nopții, între care trenul își deschidea drum în mare viteză, nici măcar urmărind cu mintea depărtarea de țărm, ci în măsura în care dopurile de liniște ce-i astupaseră urechile în ultimele trei zile pocneau pe rând și deslușea dintr-odată zgomote ce fuseseră și până atunci prezente, fără ca el să le audă, până când lumea a fost iarăși ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și stai naibii într-un loc!“ - îmi coboram din nou privirea în registru, când i-au dat cuvântul lui Meme. „Și nu se întorsese Patriciu.“ Nu. Cred că nici n-ai fost prea atentă. Mihai Marinescu stătea la un scaun depărtare de tine, îți dăduseși puțin capul pe spate să-i vezi fața, după ce se deșirase cât e de înalt, te uitai la el cum își potrivește cu buricul arătătorului rama abia vizibilă a ochelarilor, înainte de a începe să vorbească ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nimeni nu va intra și nici măcar nu te mai interesează dacă va mai intra careva și nici măcar nu vei mai ști dacă se va mai ivi vreodată un om care să privească, pentru că vei fi la atât de multe leghe depărtare, făurindu-ți sau pe cale de a-ți făuri o altă viață, încât nici măcar nu pot fi măsurate cu gândul; și în urma ta vor fi rămas ură, invidii, prejudecăți, neînțelegeri, chicoteli, vinovăție și nevinovăție, împietrite într-un timp al tău, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mlaștinii, departe de cel mai apropiat sat. Negăsind nici un taxi, au acceptat să fie duși cu un dric, care i-a abandonat în mlaștină, în mijlocul unei cețe dese. Când au ajuns în cele din urmă la conac, au auzit în depărtare urlete de câini. Sidney spuse: „Nu e prea vesel aici, nu?“. Kenneth spuse: „Locul ăsta are ceva straniu“. Celorlalți spectatori li se părea amuzant, dar mie mi se făcuse deja frică. Nu mai fusesem dus niciodată să văd așa ceva; deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
obraz, apoi m-a condus în parcare. — Nu mergem direct acasă, a spus ea. Vreau să-ți arăt puțin orașul. Prin naștere aparțin Midlandului și prin adopție, sudului Angliei. Pentru că nu locuisem niciodată în nordul țării, îl privisem întotdeauna din depărtare, cu un amestec de teamă și fascinație. Mi se părea, de pildă, extraordinar că după o călătorie de numai două ore și jumătate cu trenul, coborând, mă pomenisem într-un oraș total proaspăt, atât de evident deosebit de Londra. Nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
au urmărit dintr-un bunker săpat adânc în nisip, în timp ce aria-țintă, amenajată astfel pentru a semăna cu convoaiele de tancuri iraniene, a explodat cu un zgomot asurzitor produs de CGT-urile de 155 mm, plasate la peste douăzeci de kilometri depărtare. Tunurile erau mai precise chiar și decât ar fi crezut Mark că e posibil și văzu cum se luminau ochii generalului de entuziasm, știind că le va vinde ușor. Erau amândoi bine dispuși când i-a dus șoferul înapoi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
se aștepta acum din partea noastră să luăm acest război drept ceva de la sine înțeles: de unde se trăgea această străvezie presupunere de inevitabilitate? În orice caz, probabil nu avea nici o legătură cu mine - ceva care se întâmpla la mii de kilometri depărtare, în cealaltă parte a lumii:ân cealaltă parte (care era și mai departe) a unui ecran de televizor. Deci cum aș putea eu accepta dintr-o dată că era acum una dintre forțele care conspirau împotriva Fionei - că se furișaseră deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
acoperișul și pereții începură să se închidă, îngreunând înaintarea. Un timp, a fost nevoit aproape să se ghemuiască pe mâini și genunchi și vedea cum podeaua începea să coboare brusc. O dată sau de două ori, două puncte de lumină în depărtare trădau prezența unui șobolan vigilent care fugea la apropierea lui. Tunelul rămânea însă uscat și mortarul se fărâmița uneori când se freca de el, de aceea a fost surprins când a început să audă un picurat distinct, neregulat, dar insitent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]