7,054 matches
-
Nu mi-a vorbit nimic despre el. S-a interesat dacă Messerschmidt, ambasadorul Statelor Unite, mai este la Buenos Aires. M-a rugat să-i transmit salutările lui. Vorbirea lui era monotonă, fără vlagă, cu greu încerca să-și ascundă demoralizarea. La despărțire, în anticameră, nu mai era nimeni; m-a condus el, pînă la ușa dinspre coridorul hotelului. Trista lui privire din tot timpul întrevederii m-a impresionat adînc. Era privirea unui om sfîrșit. Nu puteam uita că mi-a fost rege
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
avut nuntă o soră de-a ei!), dar tare dulce! Știu că-i pare rău și ei. Dar nu-i nimic de aranjat. Totul e de... povestit. Dac-ai fi venit la P. Neamț, la "Pescărușul" lui Cehov (în duminica despărțirii), ți-aș fi prezentat-o pe Maria. Poate că ți-ar fi plăcut. Le-a plăcut la toți, era cea mai frumoasă de acolo! Pînă cînd?! Săptămîna viitoare voi pleca la București! Săptămîna viitoare voi ști clar dacă provizoratul meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
iubire din partea ei față de Mihăiță. Și el bietul băiat își făcea iluzii”. Seara, cinema. Miercuri, 19 iulie. Yvonica revine la Duduia. Răspunsul a fost „va pleca, dar că refuză să scrie lui Mihăiță o scrisoare de adio”, pentru a justifica „despărțirea” și neparticiparea ei la croaziera cu „Luceafărul”. Duduia a cerut să-i restituie scrisorile pe care îndrăgostitul Mihai i le trimisese în decursul relației lor. Seara, Carol discută cu Nicolae Malaxa să-l lase pe fiul său, Costache, „să meargă
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
cu farmecul ei și se întrevede tinerețea, frumoasă, dar cu preocupări mai trudnice. Mihai a obținut diploma prin muncă, la fel ca ceilalți școlari. Profesorii au fost onorați că au contribuit la educația lui, iar colegii poartă în suflet melancolia despărțirii. Profesorii și colegii vor urmării cu suflet cald, dezvoltarea continuă a lui Mihai. Președintele comisiei a exprimat recunoștință lui Carol al II-lea pentru îndrumările date școlii, în general, și pentru educarea lui Mihai, ceea ce reflectă dragostea de neam a
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
Nu se puteau desprinde de puișori galeși (unii cu gâtul gol, alții cu cârpă) care arătau ca niște ghemotoace de puf galben. Mama a venit cu un lighean mare cu mere ionatane și toți au mâncat cu mare poftă. La despărțire, domnii învățători au mulțumit pentru acest minunat prilej oferit de-a studia pe viu din avuția unei gospodării model și au promis că vor veni cu elevii la culesul fructelor, să dea o mână de ajutor. După plecarea lor, mama
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
de plecare s-au făcut în grabă, sub imperiul agitației generale. Oameni de bună credință, colegi ai mamei mele, ne-au venit în ajutor. Căruțele, șase la număr, s-au prezentat fără a fi apelate. S-a încărcat la întâmplare. Despărțirea, cu plânsete și pocnete de bice. Am plecat! Noi, familia în trăsură, urmați de căruțași. Am gonit nebunește până la Prut. Ne-am oprit, după cum mi s-a spus mai târziu, în satul Braniște. Podul era deja ocupat de trupe sovietice
POVESTEA REFUGIULUI MEU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Elena Codreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1674]
-
tragă și de funia clopotului ce se află în pridvorul lui. După rugăciune am plecat către hotel, dar n-am putut dormi toată noaptea pentru că... prin fața ochilor minții mi-au defilat toate amintirile legate de creșterea lui Dimi. E grea despărțirea! Narita 2002 Suntem în aeroport și ne pregătim pentru plecare. Înainte de a face (cekin-ul) bem o cafea de bun rămas... Fiecare își ascunde emoțiile cum poate...Ne luăm la revedere și, cu lacrimi în ochi, ne îndreptăm spre poarta ce
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
rezervări la un restaurant la care n-am mai fost. Dacă ar fi să traducem, „mot-a-mot”, înțelesul acestui cuvânt, „sayonara”, aș zice că are și ceva trist în el. Spun asta, deoarece... el marchează un „la revedere”, dar și o despărțire, un „adio”, care... poate fi pentru totdeauna. Sayonara, Japan ! Capitolul III Japonia, tărâm de vis A treia călătorie a fost în 2007-vară-toamnă, când eu, Mariana, Alex și Alexia am zburat spre cei dragi. Cu ocazia escalei făcute la Paris, Mariana
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
exprim astfel. Este cald peste tot, inclusiv pe holuri și la restaurant. În camera în care suntem cazate este un puzzle pus la dispoziția noastră. Doar uitându-mă la bucățile din lemn, mă apucă amețeala. De câte ori m-am gândit la despărțire...mi-am simțit inima ca pe un puzzle, iar acest „joc” îmi adâncește tristețea. Fac referire la copiii și nepoții mei aflați pe meridiane diferite. Când sunt cu unii, sunt departe de alții, iar inima mea este bucățele...Se apropie
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
al acestora. Dimi gândește ca un japonez și se comportă ca atare în primele momente ale întâlnirii. După câteva zile de stat cu el, redevine același Dimi crescut de mine, dar tot nu ne îmbrățișăm în public, de pupat, la despărțire, nici nu se pune problema. Din dragoste pentru el, mă conformez regulilor de comportament, japoneze... Întâlnirea dintre Alexia și Dimi a fost frumoasă. Copiii comunică altfel... Mâine vom pleca la Kyoto și ne vom caza la un ryokan. Ne pregătim
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
pitarul Neculai Cogălniceanu și stolnicul Vasile Costachi este atestat și de cartea domnească din 20 iunie 1758 a lui Scarlat Grigore Ghica (februarie 1757 august 1758) . În 1761 este dată mărturia lui Nica și a lui Ilei Moșneag privitoare la despărțirea dintre Frenciugi și Șendreni . Pitarul Neculai Cogălniceanu vinde lui Ioanichie, episcopul Romanului (15 septembrie 1747 †15 ianuarie 1769), la 10 ianuarie 1768, satul Frenciugi . La 20 martie 1768 episcopul Ioanichie acordă danie moșia Frenciugi și a treia parte din jumătate
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
Întâlnit niciodată, pitic mincinos și mârșav! Ai noroc că nu sunt un bărbat, să te iau În vârful sabiei, ca să te Învăț să mai minți. Spune-mi cine te-a trimis la mine, trădătorule. Abia acum Înțelegea Adelheid cuvintele de despărțire ale pustnicului: — Copila mea, poate te vor mira vorbele pe care le auzi acum din gura unui om care crede În Domnul și În creaturile Sale. Nu te Încrede În nimeni. Ești Înconjurată de trădare și ticăloșie. Fii Înțeleaptă ca
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
intensitate cu care o retrăia ceas de ceas, clipă de clipă. După această Întâlnire urmară doar puține momente de fericire fără speranță. Își mărturisiseră că nu puteau trăi unul fără celălalt și că ar fi ales mai degrabă moartea decât despărțirea. Între timp, se iveau tot felul de noutăți amenințătoare. Ducele Bertold voia s-o căsătorească cu un prinț francez, la Curtea regelui se găseau câțiva prinți de sânge necăsătoriți. Nici nepotul ducelui de Brabant nu era o partidă rea. Venise
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
și molecule, monade cu funcționalitate zero, populând spațiul interstelar și universul infinit: "Înmormântat în astă stea În nopți voi lumina cu ea." (L. Blaga) Adolescenții își debitau acum primele gogoși privind iubirea eternă, precum și iminenta catastrofă cosmică în eventualitatea unei despărțiri, în ciuda asemănării perfecte dintre ei. "...Încă de mic Te cunoșteam pe tine, Și guraliv și de nimic, Te-ai potrivi cu mine..." (M. Eminescu) Cei mici jucau șotron, fără să-și pună nicio problemă, considerând viața din unghiul de vedere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
mai putea lovi o dată. Așa au trecut trei zile, timp în care sufletele celor ce pleacă mai sunt încă printre noi, deși nu le vedem. Așa se zice... A venit și ziua a treia, zi de rămas bun și de despărțire. Lume multă, în special femei bătrâne în haine cernite. Preotul ți-a făcut apariția odată cu doamna dirigintă, care venise cu toată clasa din care făcuse parte, până mai ieri, și sora mea. Se făcuse cald. Era lume multă, înghesuială, un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
miracol. Atenția noastră era încordată al maximum pentru a nu rata cel mai mic semnal venit de undeva. De unde? Încă mai speram, încă mai nădăjduiam. Ce? Nu era decât o frământare surdă, inutilă, care ne arăta cât de grea este despărțirea de cei dragi: cât de mult suferim. Cât de slabi și neputincioși suntem în fața destinului. Suntem niște marionete, niște păpuși care acționează după scenariul și regia Celui care ne-a creat. Am fost programați să executăm anumite mișcări, să emitem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
orizontului îndepărtat, peste miriștea țepoasă și pustie, pe deasupra bordeielor care se ridicau asemenea mușuroaielor noi de cârtiță. Moș Butu ieșea din bordei. Dumnezeu s-o ierte, moș Butu, pe mama dumneavoastră și să vă dea tăria să suportați această dureroasă despărțire. Vreau să vă spun că sunt alături de suferința întregii dumneavoastră familii. Dumnezeu s-o odihnească! Mulțumesc, măi fimeai, mulțumesc. Iată că ai venit să-ți iei rămas bun de la mama mea. Ești tare cumsecade, măi fimeai, și văd că ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
complexă formă de comunicare. Mai ales și mai întâi a omului cu sine însuși. Căci aici este esența rostului nostru în lume. În clipa ultimă, după ce se stinge mai întâi văzul, și la final auzul, sufletul se pregătește de marea despărțire prin tânguirea rugăciunii, adică prin vălurile poeziei. Nici nu se știe dacă sufletul nostru nu este cumva adevărata poezie a lumii, învelișul ei poetic, adică, din care se nasc și se hrănesc îngerii noștri păzitori. A.B.Orice carte are
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Ivasiuc", Laurențiu Ulici m-a prezentat și recomandat cu căldură în calitate de "cronicar literar" poetului Marin Sorescu, redactor-șef la revista Ramuri. Am rămas bun prieten și companion lui Laurențiu Ulici până la sfârșit. În ziua care a precedat noaptea tragicei sale despărțiri de această lume, am stat de vorba de mai multe ori la telefon, neavând niciunul vreun presentiment funest. Urma a doua zi să îl însoțesc la Fieni, Pucioasa și Găești, în județul Dâmbovița, unde îi aranjasem o serie de întâlniri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
sonete, al șaptelea, care a și fost premiat de Uniunea Scriitorilor. Uneori m-am întrebat: sonetul m-a ales pe mine sau eu am ales sonetul? Răspunsul este că formăm un cuplu inseparabil. Mai pot face câte o pauză, dar despărțirea nu se mai poate produce. Mai este ceva: am vrut să merg pe o cale insuficient bătătorită, pe care să mă simt confortabil. În formă obișnuită de poezie scriu mii de creatori. Mi-e greu să-i deosebesc pe unii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
cel puțin segmentul ei literar în afara unei epoci faste: primul deceniu de existență, când a strâns colaborări de marcă din toată țara și impunea prin ținuta sa, a alunecat într-un fel de semianonimat care se perpetuează. Au fost și despărțiri și pierderi dureroase, precum aceea a prozatorului Eugen Lumezianu dispărut în plină putere de creație. Cât privește rolul meu în "impunerea" cum ziceți a unora dintre numele amintite și poate și altora, îmi dau seama că el nu putea fi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
transhumanță cu oile În regiunea grâului de toamnă, unde le țin la păscut pe grâu. În statul Kansas, sistemul e răspândit, fermierii constatând că grâul nu suferea și În orice caz plata primită pentru pășunat le convenea. Interlocutorul meu, la despărțire, Îmi oferă un miel pe care Îl avea sub haină. E plăpând și nu l-a lăsat pe câmp. L-am primit, fără să-mi dau seama ce Înseamnă a avea un miel sugător În mașină. Abia ne-am despărțit
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
capii coloniei cu emoție. Le vorbesc despre ilustrul meu profesor. Constant cu plăcere că ei urmăresc de aproape activitatea Uniunii plugarilor elvețieni de la Brugg. Venind aici, ei au dovedit Încă o dată vechea și Înțeleapta zicătoare că „omul sfințește locul”. La despărțire un vivat puternic pentru Elveția și pentru Laur. Din nou În Iowa. Un polițist extrem de amabil. Expoziția agricolă din Ames La 16 Mai intrăm În Iowa. Călătorie lungă dar instructivă și frumoasă. Aici la granița Iowei avem impresia că intrăm
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
coacere cât mai uniformă. Mașina culege totul. Ea nu poate face alegerea pe care o face omul. În plus, sunt cazuri când o parte din capsule trebuie uscate artificial. Deocamdată, cuvântul principal Îl are sfânta mână, cum spun chinezii. La despărțire ni se comunică că În rândul personalului stațiunii e și o româncă dar care azi 8 iunie n-a venit la serviciu. În cursul după amiezii continuăm drumul spre vest și ajungem din nou la Mississippi. Aci construirea unui pod
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
conserve, sunt scoase treptat la consum. În anul În care eram acolo situația era bună. În ce privește măsurile luate și rezultatele obținute, le-am arătat mai Înainte. Am vrut să fac o vizită domnului Wallace dar era plecat. Mister Black la despărțire mi-a spus următoarele cuvinte de permanentă actualitate: „Avem funcționari buni, bine 30.000 km prin SUA. 1935-1936 Prof. Nicolae Cornățeanu 143 pregătiți, conștiincioși și bine plătiți. Tineretul nostru se poate plasa bine la stat și În multele Întreprinderi particulare
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]