6,141 matches
-
fluturînd drapelul Înfipt de Amundsen cu cîteva zile Înainte, Robert Scott a murit Înghețat În zăpadă scriind pe ultima pagină a jurnalului său: E Îngrozitor să trăiești Într-o lume În care numai cel dintîi contează... Acest strigăt spune singur destul despre imoralitatea obișnuinței de a judeca totul ca la cursele de automobile... Pe de altă parte, dacă se instalează Între ruine, un creator autentic o face doar pentru a clădi cu ele altceva decît a fost edificiul inițial. Ar trebui
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
nor, pădurea se umple de amintiri și de sînge ca o fiară lovită de un zeu pentru care o rană e un spectacol ca și amurgul... Ca titan, eu n-ar trebui să simt ca un olimpian, Însă a trecut destul timp ca ura să fie uitată. Pandora mi-a adus cutia ei În dar de nuntă și mi-aduc aminte că atunci mi-am zis: Nu putem spera decît ceea ce putem atinge. Și dacă este așa, fericirea trebuie construită pe
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
un atribut omenesc. Numai oamenii știu cît au sîngerat ca să-i facă pe zei să zîmbească și să poată clădi Parthenonul! Dar gîndul că același destin i-a așteptat și pe judecătorii lui Socrate și pe Socrate Însuși nu e destul pentru a da o certitudine. E ca și cum m-aș amuza recitind din Sofocle cum Aiax, căruia Atena i-a tulburat mințile ca să nu se răzbune, masacrează o turmă de vite crezînd că masacrează căpeteniile ahee; rîde demențial acoperind cu invective
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
e decăderea din ceea ce orgoliul unui om izbutește să suporte. Însă orgoliul, ca și deșertul, ne poate scoate În cale o piramidă sau o Fata Morgana. Important este ce aleg din toate acestea. Visez că Într-o zi voi avea destul curaj ca să Înfrunt orice Întrebare, dar dacă buzele se vor deschide numai pentru a surîde? Privesc poteca pe care nu mai coboară acum aproape nimeni. Și mă Întreb ce ne face deodată prudenți față de această mare pe care am Îndrăgit
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
bărbat pentru mine, nu să mă ajute în meserie. Nu vreau să fiu un vierme oarecare. Știu că faci totul din iubire pentru mine, dar mă faci să mă simt vinovată. Eu cred că este un suflet bun. A suferit destul. E alegerea mea. Gândește-te mamă un pic. Când o să vadă cât de mult îl iubesc pe micuțul Nicky, nu crezi că va face și el la fel cu mine? - Te rog, fata mea! Parcă ți-ai cumpăra această dragoste
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
pe spate, atingându-i urechile într-un mod plăcut. Înfofoli copilul întrun scutec și îl vârî în două pungi din PVC, una într-alta. Luându-l în brațe se strecura normal pe poarta spitalului. Își mărturisea în gând că avusese destul curaj, simțind că parcă și cerul voia să se limpezească în jurul ei, lăsându-i drum liber. Râse în sinea ei și își presă fruntea cu palma ca și cum ar fi pipăit niște răni dureroase și invizibile. Își strânse copilul la piept
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
nouă acum? Eu trebuie să plec într-un loc. Ți-am spus că pun la cale plecarea mea dincolo. Poate diseară...când vin acasă o să mai vorbim. Nu îi plăcea să îi răscolească cineva viața, nici chiar maică-sa. Trecuse destul timp așteptând un prilej să îi vorbească. Când venea acasă intra direct în dormitor, iar dimineața renunța la micul-dejun plecând în grabă, cu aceeași placă: „Am o treabă, o să revin mai târziu”. De fiecare dată lăsa să se înțeleagă că
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
a le transfigura. - Chiar mă face fericit să aud toate astea. Și cum zici că se numește cartea? - E un volum de poezii. Se intitulează „Regăsirea”. - Sună foarte bine, e perfect! - Sunt bucuroasă că mă reprezintă. Hai că am vorbit destul despre mine. Spune-mi tu ce mai faci. - Am rămas același. Viața mea nu s-a schimbat deloc. - De ce nu te-ai recăsătorit? N-ai încercat să te cuplezi cu cineva? - Am avut o tentație. Dar nu a mers. Cine
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
un interes real, nu o curiozitate de circumstanță (un domn mai în vârstă a venit să vadă toate filmele, deși pe unele le mai văzuse : Filantropica și Marele jaf...). Cred că nu e cazul să analizez la rece Panorama ; e destul să spun că și-a atins pe deplin scopul : să trezească pasiunea pentru cinematograful românesc, în condițiile unei producții de austeritate. Prefer să vorbesc despre lucrurile care m-au tușat cel mai mult uman, nu doar profesional la acest eveniment
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
fiecare ceașcă esență de rom, apoi va străbate sufrageria ca să se oprească în dormitor, lîngă pat, să-mi amintească iar, de data asta pe un ton mai hotărît, că e vremea să mă trezesc. Oricum, pînă atunci mai e timp destul, numai bine să mă las din nou pradă visului întrerupt... Mihai! strigă din bucătărie Livia. Doamne, ce n-aș da să fiu acasă la mine! Să dorm de unul singur în patul meu de fier, ca o covată, să fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Îmi vine în minte acum ceea ce a pățit Graur cu fostul director-general: trebuia să fie avansat inginer-principal-doi și să i se mărească salariul corespunzător, dar directorul a anulat în fața lui propunerea de avansare: "Ce-ți trebuie ție "principal-doi"?! Tu cîștigi destul cu invențiile și articolele publicate..." În mintea directorului, Graur făcea invenții și publica articole științifice ca să mai cîștige un ban sărmanul "fost director"!, atît înțelegea el din pasiunea pentru știință și tehnică a lui Graur... Cînd a fost mătrășit din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
care, după cum îi povestea într-o scrisoare ginerelui ei, Virgil Ierunca, a trebuit să poarte adevărate „negocieri“ („mi a trebuit, ca s-o am pe ea, o tenacitate afurisită, de «olteancă», și amânări, da, exact, parlamentări: 1. când am câștigat [destul] pentru a avea, pentru copil, camera lui și guvernanta; 2. când am avut o casă a noastră etc.“) (Doina Jela, op. cit., p. 115). Fetița, frumoasă, delicată, scăpărător de inteligentă și veselă, a însemnat pentru mama ei „splendida compensație a celor
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
c[artea] p[oștală]; nu avea nicio grije: totul e bine cumpănit și simplu. Pe aici, acalmie; sper să găsesc pe Pauline gata de plecare și pe Vlad plecat în absența mea. Pentru astăzi, draga mea Mouetta neagră, am scris destul și sunt cam prea elegiacă, ca să pot continua. În astă seară am luat masa la Comino, iar raci, cu Irène, Ina, Alecu, Liana Slăvescu de la Studio 42 (vara Martei Grecianu) și Giurgea Negrilești. La un moment dat, violonistul care cânta
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
și disperarea ta să nu amplifice lucrurile - „mai rău decât adevărul, decât realitatea“. Mi-am pierdut capul; acum, în clipa asta, îngrozită ca o oaie înconjurată de-o haită de lupi, nu-mi mai este capul întreg. Dar am încă destul discernământ încât să-mi dau seama că ar fi fost și mai rău dacă erai tu în locul meu. M-au întrebat ce faci acolo, unde lucrezi și mai ales cu cine lucrezi. Le-am spus, ceea ce e, în fond, adevărul
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
să ți-o scriu, dar mă îngrozește gândul că ai fi putut afla întâmplător despre catastrofa asta. Așa ai să poți ști adevărul grav, gol și dureros. Dar Dumnezeu îi pedepsește pe cei pe care îi iubește, și a făcut destul pentru noi dăruindu-ne una alteia. Tot restul are mai puțină importanță pentru noi: suferințe, încercări, strigăte de furie sau de disperare. Poate că pentru tine ar fi mai bine să nu mai privești înapoi, să trăiești cu amintirea perfectei
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mă puteau exclude doar pentru cele două motive de care, logic, nu pu team fi făcută răspunzătoare): că am fost numită inspector de regimul Antonescu - ceea ce nu era adevărat, fiindcă am fost numită în 1938 - și că n-am „muncit“ destul - spre marea indignare a sălii, care, în timpul verificării, recunoscuse în unanimitate marea mea putere de muncă: sosită prima la școală, plecam întotdeauna ultima. Dar, cum ți-am spus, eram istovită de muncă și, dacă n-ar fi teama de urmări
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
am să găsesc o cameră frumoasă; am să mă apuc să refac un cuib vechi, doar pentru mine, unde să pot lucra ca să-mi fac datoria, cu atâta confort cât sunt în stare să-mi procur, cu lucruri simple. Dar destul cu asta, da? Suntem, amândouă, ființe viteze. [...] Draga mea, sunt mișcată până la lacrimi să văd ce mult ne iubim, dar te implor încearcă să-ți faci un cerc de prieteni buni și de încredere care încet-încet să mă înlocuiască întrucâtva
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
să te strig pe nume. Aseară m-am uitat rând pe rând la toate fotografiile pe care le-ai lăsat aici, cele mai puțin reușite, și mi-a venit să plâng când mi-am dat seama că n-am prețuit destul fericirea de a te avea lângă mine. Dacă n-ar fi munca mea dragă, cred că aș sta toată ziua să-ți scriu. Te asigur că toate clipele mele libere îți sunt dedicate ție. Aseară, când m-am întors, am
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mă chinuie enorm și mă face să sufăr ca pentru o jignire personală. Asta este. Te rog să te gândești la asta, copila mea. [...] M. c. p. 10 octombrie [1950], marți Scumpă prietenă, copil scump, nu pot să-ți spun destul cât te iubesc și cât m-au amuzat cărțile tale poștale în care-mi vorbeai de „excursie și camping în Bretania“. Doar că mi am dat seama că ai dus mai degrabă o viață plină de privațiuni, precum amărâții care
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Tu ești cea care hotărăște. Mie să-mi spui doar unde să mă prezint - și am să mă prezint. — OK. Îi zâmbesc și eu. Promit să te înștiințez cu cel puțin patruzeci și opt de ore înainte. — Cu douăzeci și patru e destul. Mă mai sărută o dată, apoi îmi arată spre masa din colț. Apropo, ai primit asta. Un cadou de logodnă. Fac ochii mari. E o cutie culoarea oului de rață, legată cu panglică albă. Un cadou de la Tiffany! — S-o deschid
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
n-am nimic pregătit... O, Doamne... N-am văzut-o în viața mea pe Suze atât de speriată. Simt cum mă copleșește neliniștea și fac eforturi disperate să nu izbucnesc în lacrimi. Ce-am făcut? Ca și cum n-ar fi fost destul câte prostii am făcut până acum, mi-am mai făcut și cea mai bună prietenă să intre în travaliu prematur! — Suze, îmi pare foarte rău, spun, cu un nod în gât. — Nu e vina ta! Nu fi proastă! — Ba da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
lui să se plângă. Dar e imposibil să nu fi văzut și singură cât de tare se strofoacă pentru tine, pe gratis! Pentru numele lui Dumnezeu, și-a detașat un angajat să lucreze numai pentru tine! Numai asta și era destul să intre în bucluc! Aici sunt de acord, spune Elinor. — Poftim? zic, luată prin surprindere. — Nu i-am cerut eu să-mi dea pe cineva de la Brandon Communications. Sinceră să fiu, am fost chiar împotrivă. El a fost cel care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
pe aici... zic. — Vă uitați pe aici? Mă privește cu ochii mijiți destul de neprietenos. — Da! Pentru eventualitatea în care... ăă... îmi vine cheful să mă mărit. Și o șterg repede înainte să mă mai întrebe ceva. Oricum, am văzut deja destul. Nu prea știu cum să ajung înapoi în apartament și locul ăsta e atât de imens că în mod sigur am să mă rătăcesc, așa că mă duc înapoi la parter și trec cât pot de firesc de Palm Court, spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Nici un ac de la jidani”. Se pare că formula a fost preluată dintr-o poezie atribuită lui Ion Creangă, În care autorul Îi Îndemna pe oameni să cumpere „de la olteni”, și nu „de la jidani” : „Iazmele otrăvitoare,/ Duhul rău și necurat,/ Vai ! Destul ne-au supt puterea/ Și viața ne-au secat./ De pe ochii voștri rupeți/ Pânza ’ntinsă de dușmani !/ Voi cu inima creștină,/ Nici un ac de la jidani !” (Olteni la Iași) În 1937, Tit Simedrea (episcop de Hotin și viitor mitropolit al Bucovinei
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
acte abuzive, persecuții, crime asupra evreilor. În acest sens, maiorul Gheorghe Ionescu nota în jurnal impresiile avute la intrarea în Cernăuți, în iulie 1941. Nimic nu era mai ușor și mai eroic decât să omori sau să arăți jidani. Era destul să strigi cuiva pe stradă jidane! și, fără să fie întrebat, era omorât. Cred că au căzut și creștini astfel. La fel, Iuliu Maniu atrage atenția Conducătorului asupra masacrelor săvârșite contra evreilor din teritoriile basarabene și bucovinene „Zvonuri tot mai
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]