5,988 matches
-
analitice. Vrem doar să înțelegem. Atitudinea față de istorie a lui Noica constituie, după noi, dovada supremă nu numai a unui irealism și iluzionism integral, dar totodată și explicația unui anume amoralism, care oferă credem încă o cheie a multor atitudini. Disprețul pentru oamenii politici și istoria politică este desăvârșit. Pe aceasta din urmă, Constantin Noica pur și simplu scuipă. O disprețuiește total. O desconsideră. Nu-i recunoaște realitatea. Nu poate deci citi cartea lui Orwell, 1984, care nu-l interesează, deoarece
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
imediate. Unele, din cele mai paradoxale, ca să nu spunem catastrofale. Dacă istoria și oamenii politici, de fapt, nu există, atunci ne este indiferent cine ne conduce, cine formează guvernul, cine eventual ne arestează, ne aruncă în închisoare etc. etc. Același dispreț acoperă și aceste acte, și pe agenții săi. Și cauzele, și efectele. în consecință, într-o astfel de istorie, căreia de fapt nici nu merită să-i dăm atenție, putem să ne comportăm oricum. Să stabilim deci orice fel de
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
se proclame arbitrul suprem al societății civile? Exprimăm unele rezerve față de această concepție, răspândită în conștiințele literare moderne. Trebuie, totuși, făcută o distincție netă între două atitudini tipice. Una este individualismul ireductibil al scriitorului, dublat de un anumit snobism și dispreț afectat față de viața politică sub orice formă, fie ea democratică sau totalitară. Citesc revista de bun nivel cultural Vatra și găsesc traduse fragmente dintr-un text de Paul Valăry (Partidele, nr. 7, iulie/90) tipic pentru această atitudine superior-distantă. Deschid
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
text de Paul Valăry (Partidele, nr. 7, iulie/90) tipic pentru această atitudine superior-distantă. Deschid ediția de Oeuvres (Paris, 1960, II, pp. 946-950: Des Partis, din Regards sur le monde actuel ) și mă conving încă o dată: afectarea și snobismul acestui dispreț pentru partide sunt mai mult decât evidente. Faptul că apare, tocmai acum, o astfel de traducere este și el semnificativ. Iar dacă este vorba să ne facem o adevărată cultură politică despre partide noi am fi consultat (și tradus) alte
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
specifică întregii vechi administrații de stat. Invocând într-un oraș oarecare de provincie existența unei cărți de telefoane, alta decât cea oficială ieșită de mult din circulație și deci total inutilizabilă o telefonistă de serviciu m-a repezit cu un dispreț suveran și pe un ton obraznic. Inflexiunea vocii nu poate fi uitată: Dar este o carte de telefon particulară !. Pentru această funcționară, dovadă supremă de erezie, aberație și non-existență. Cuvântul particular îi provoca o repulsie spontană, sinceră și definitivă. O
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
i-a tratat întotdeauna drept reprezentanți minori ai culturii române este cel politic, și anume, naționalismul. Prin această ideologie ei combăteau atât sentimentele lor de inferioritate, cât și cel al unei părți a clasei politice și a populației, își afirmau disprețul și neatârnarea față de valorile europene, unde nu aveau acces 10. Este practic imposibil să demonstrezi acestor spirite că nu au de fapt nici o legitimare de a fi purtători oficiali de cuvânt ai niciunei structuri, că nu pot fi deținătorii unui
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
fi altfel, decât o eternă colonie. Un critic român măcar egal și nu mai mult cu unul occidental? Dar este o aberație totală ! A te compara cu o celebritate de la Seuil, o megalomanie nepermisă, insuportabilă ! O infatuare egolatră, demnă de dispreț și caricatură ! O enormitate ! Și cu câtă suficiență jalnică privesc anumiți compilatori qui puent la mădiocrită unele eforturi locale de a propune malgră tout și soluții și sisteme proprii. în sfera ideilor literare, de pildă. La polul opus, complexul de
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
la acuzele emise de Nichifor Crainic în Cuvântul, conform cărora intelectualul din provincii întreține nemulțumirile față de Vechiul Regat și că după război, beneficiile acordate acestora, precum accesul în universități sau Academie, au dezavantajat pe regățeni 45. Într-o notă de dispreț, Crainic reclama câțiva ani mai târziu lipsa activității culturale în Bucovina, dar și a unei literaturi a provinciei, în ciuda grupărilor culturale destul de prolifice, precum Iconarul. Replica bucovinenilor a survenit în același cotidian, înfierând literatura decadentă a capitalei și accentuând asupra
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
revista de îndelungă tradiție, Junimea literară. Editată încă din 1904 de Ion Nistor și George Tofan, publicația se înscria pe linia sămănătorismului și promova cultura românească și trezirea conștiinței naționale în fața "duhului negru-galben" ce "stăpânia pretutindeni, cultivând sistematic ura și disprețul față de tot ce venia de dincolo de Molna"32. Încă de la început, prin această revistă s-a urmărit crearea unei adevărate mișcări literare la care au aderat literați consacrați, precum I. G. Sbiera, Simion Florea Marian, T. V. Stefanelli, Sextil Pușcariu
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
să-l schimbe". René Passet propu-ne ca preeminența politicului avînd ca bază un proiect social să se opună imperialismului pro-fitului: "A judeca după același criteriu al rentabilității reușita unei activități private și pe cea a unei instituții publice denotă un dispreț uimitor pentru cele mai elementare noțiuni eco-nomice. Un serviciu public are drept primă misiune aceea de a compensa lacunele inițiativei individuale și de a-i corecta dezechilibrele sau costurile sociale". Propune de asemenea ca liberului schimb neînfrînat și cursei pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
cu matură și perfect stăpînită ingeniozitate pe cele două planuri, lăsînd balanța să încline cînd într-o parte cînd în alta și afirmînd în ultimă instanță, prin această duplicitate asumată, identitatea de structură a celor două tipuri de totalitarisme, premisa disprețului pentru ireductibilul ființei individuale, cultivarea masificării, a nivelării submediocre, a sufocării discernămîntului, a neîncrederii generalizate, a spaimei pînă la dimensiuni mitice și, desigur, a unor sancțiuni menite să distrugă, dacă nu existența fizică, cel puțin pe cea spirituală. Doar că
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
romanul în special și-au conservat această forță magică de a lăsa urme de neșters în afara timpului. Limonov cel real va mai face o vreme gălăgie în jurul lui Putin, va mai mărșălui alături de Jirinovski și își va mai exprima deschis disprețul pentru Zaharov sau Rostropovici cîțiva ani, înainte ca uitarea și moartea să-l învăluie. Dar Limonov cel din romanul omonim al lui Carrère și-a început drumul în eternitate. Iar aceasta este o uriașă responsabilitate. Pe care scriitorul și-o
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
coarnele jucăușe ale unei capre bezmetice, care a "prins" din zbor un tablou cu președintele Dej și a rupt-o la fugă cu el prin sat, pînă la nefericita confruntare cu reprezentanții puterii care, desigur, au interpretat totul în cheia disprețului și batjocoririi Conducătorului suprem... Singura consolare de-a lungul celor optsprezece ani de carceră a fost gîndul la nepoata ei cu nume pur, Angelica, pe care se grăbește să o revadă, după liberare, ducîndu-i ca singur dar portocala oferită în
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
în ochii mei cel puțin, niciodată liberul schimb n-a fost o chestiune de vamă și de tarif, ci o chestiune de drept, de justiție, de ordine publică, de Proprietate. Pentru că privilegiul, sub orice formă se manifestă, implică negarea sau disprețul proprietății; pentru că intervenția statului pentru a nivela averile, pentru a crește partea unora pe cheltuiala altora, înseamnă comunism, tot așa cum o picătură de apă este apă ca și întreg Oceanul; pentru că am prevăzut că, odată pus sub îndoială principiul proprietății
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
acțiune la Banca de schimb. Deoarece blestem banii, judecați dacă trebuie să blestem și semnul înșelător! Atunci nu îmi mai rămâne decât o ipoteză. Sunteți un nou Diogene și mă veți plictisi cu o tiradă în stilul lui Seneca privind disprețul bogățiilor. Cerul mă scutește de asta! Căci, vedeți dumneavoastră, bogăția nu înseamnă un pic mai puțini sau un pic mai mulți bani. Ea înseamnă pâine pentru cei înfometați, haine pentru cei goi, lemne care încălzesc, ulei de lampă care lungește
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
drept, de echitate, de proprietate, de libertate, vom avea de rezolvat chestiunea purei utilități, chestiunea venală, ca să zic așa, și veți conveni că acesta nu este subiectul meu. Luați aminte de altfel că, prevalându-vă de utilitate pentru a justifica disprețul dreptului, este ca și cum ați spune: "Comunismul, sau spolierea, condamnat de justiție, poate fi totuși admis ca expedient". Și conveniți că o astfel de mărturisire este plină de pericole. Fără a căuta să rezolv aici problema economică, permiteți-mi o aserțiune
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
găseam în prezența școlilor zise democratice și socialiste, în care, așa cum știți, se face mare uz de cuvintele principiu, devotament, sacrificiu, fraternitate, drept, uniune. Avuția este tratată de aceste școli de sus în jos, ca un lucru, dacă nu de dispreț, cel puțin secundar, până în punctul în care noi, pentru că ținem cont de ea în mare măsură, suntem tratați de economiști reci, egoiști, individualiști, de burghezi, de oameni fără măruntaie, nerecunoscând ca Dumnezeu decât josnicul interes. Bun! îmi zic, iată inimi
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
restrictiv; căci, deoarece chiar campionii fraternității acuzau o pretinsă pierdere financiară, devenea clar că nu este suficient să fie pusă cauza Justiției la adăpost de orice îndoială, trebuia în plus să se dea satisfacție acestui mobil nedemn, abject, demn de dispreț și disprețuit, dar atotputernic, Interesul. Acest fapt a dat naștere unei mici demonstrații în două volume, pe care îmi iau libertatea să vi le trimit cu prezenta scrisoare 62, pe deplin convins, domnule, că, dacă, precum economiștii, judecați sever regimul
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
face cuvenitele împliniri. Ediția cea mare a fost violent atacată cu obiecții în totul exterioare literaturii. Erau în general pretexte sub care se ascundeau nemulțumiri personale. Autorul a fost urmărit în viața lui profesională cu o stăruință sălbatecă, suportată cu dispreț și indiferență. Ce rost are acum a destăinui, în ton patetic, toate aceste mizerii inerente existenței? Ar fi să mă răzbun, iar răzbunarea e o vorbă lipsită de sens în câmpul artei. Timpul rămâne nepăsător la micile noastre lupte, ochiul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cataroi": Și spintecîndu-l doftori, după ce au murit, spun că au găsit în herea lui 27 de pietre roșii, așa de late și de groase, într-un chip cumu-i această figură, ce scrie aicea". Ioan Niculce (c. 1672-c. 1745), cu tot disprețul lui de boier pentru neamul "prost", va avea, ca Creangă mai târziu, ticuri de rural: ingenuitatea șireată, obișnuința de a se socoti neghiob crezîndu-se totuși deștept ("Așa socotesc eu cu firea mea aceasta proastă"), proverbialitatea, filozofia bătrânească, văietătura, darul de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Erudiția digestibilă era încă foarte la modă din epoca preromantică. Text plin de exclamații și exaltări, aparat critic gemând de citate greco-latine, iată maniera. Winkelmann, Barthélemy sunt astfel de erudiți lirici. Ceva mai târziu afectarea conversației libere apare ca un dispreț pentru haosul fanteziei romantice. Erudit, rafinat om de gust fără imaginație, Odobescu era făcut pentru acest joc comparabil cu Voyage autour de ma chambre de Xavier de Maistre. Din Laokoon-ul lui Lessing scriitorul n-a luat decât aspectul erudit al
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și orb fanatism. Pentru ca noua generație, mai acomodată, să poată trăi, e necesar ca bătrânul să dispară. Ceea ce se și întîmplă. Cu toate imperfecțiile dramei, figura lui Manasse e o creație puternică, grandioasă. În antipatia bătrânului pentru creștini se repetă disprețul Marei pentru sași. Amândouă operele reiau dealtfel ideea din Romeo și Julieta, înlocuind conflictul de familii cu ura de rasă. De reținut și figura lui Zelig Șor, evreu cu familie grea, cam bețiv, adaptabil și șugubăț ca un Cilibi Moisi
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cale de mîntuire: M-atîrn de tine, Poezie, Ca un copil de poala mumii, Să trec cu tine puntea humii Spre insula de veșnicie La capătul de dincolo al lumii, Mă vei lăsa acolo singur Alături de toți morții lumii? De aci disprețul pentru poezia măruntă: Silită poezie - a vremii noastre, Într-adevăr prea mult a vremii noastre Și prea puțin a vremurilor toate, Rugină nefolositoare Sufletelor viitoare, Te văd în timpuri foarte-apropiate Zăcând printre unelte demodate, Mașină cu-ntrebuințări uitate, Mai nebăgată
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
poetul pune pasiuni de anticar, cultivând manufactura metalică, cu ceva din tehnica lui Heredia. Intimismul lui Bucuța s-a revărsat spontan în foarte imitatele Cântece de leagăn, concepute într-un spirit realist. Părintele își leagănă copilul cîntîndu-i, provocîndu-l cu false disprețuri, făcând apropieri între impotența lui caricaturală și lumea de basm a poeziei. Procedarea este a picturii, unde pruncul apare, ca la Perugino, în goliciuni naive și miniatural diforme, într-un cerc de magi și îngeri: Scoți scufița, de zăduf, Aburos
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
a condus spre revolte armate în masă împotriva Revoluției, imortalizate de Balzac în romanul său Șuanii (Les Chouans). Dar revoluționarii parizieni nu priveau aceste populații cu ochi buni și erau foarte suspicioși în privința lor și a limbii și culturii acestora. Disprețul și frica lor au fost exprimate de Barrère într-un raport al Convenției din 1794: "le fédéralisme parle bas-breton" "l'émigration et la haine de la République parlent allemand"**. Aceste sentimente au fost reafirmate într-un raport adițional celui din 1794
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]