5,717 matches
-
ținea de bătrânul Gurban, iar cele făcute de Melintie și Trif..., specificate în actul din 1634, țineau de bătrânul lui Căuie. Astfel, singurul act în care întâlnim numele celor patru bătrâni ai Torceștilor este cel din 1697, urmat de întăritura domnească din anul urmator, care preia datele din documentul anterior. Primul document, cel din 1697, a rezultat în urma înfăptuirii hotărniciei, de către dregătorii din zona noastră, Coste Adam, logofăt al doilea, și Ion Tălăbescul, fost logofăt. Atât din documentul acesta, cât și
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
urmator, care preia datele din documentul anterior. Primul document, cel din 1697, a rezultat în urma înfăptuirii hotărniciei, de către dregătorii din zona noastră, Coste Adam, logofăt al doilea, și Ion Tălăbescul, fost logofăt. Atât din documentul acesta, cât și din întăritura domnească ce a urmat, constatăm că părtășiile pe bătrâni erau inegale și au fost specificate în felul următor: -bătrânul Gurban fusese împărțit pe opt părți, adică la opt familii; -bătrânul Ciovlec revenea numai la cinci familii, deci cinci părți; -bătrânul Căuie
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
1633 (data aproximată pentru zapisul lui Furdui), 1634, data certă a confirmării vânzărilor și daniilor consemnate în alte documente, reprezintă un moment de vârf al dezorganizării devălmășiei din Torcești. O dovadă în plus pentru ilustrarea aspectului o aflăm în cartea domnească dată de voievodul Vasile Lupu, în ziua de 20 mai 1634, când întărește cumpărăturile și daniile reglementate prin zapise anterioare, în care scrie că „Melintie, fiul popii Chirilă, de bună voia sa a dat și a dăruit dreapta sa ocină
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
ori să facă danie; - moșia lui Mitre Apostol, căruia în 1696 i se dă carte de blestem de la Sava, arhiepiscopul de Suceava „pentru alegerea părților sale din Torcești”; - moșia marelui vornic Vasile Costache; și pentru el se emite un hrisov domnesc, în 1697, după ce obținuse, în același an, „mărturia boierilor pentru alegerea părților sale din Torcești”. Hrisovul domnesc și mărturia boierilor din Divan operau în sensul separării, până la aservirea totală, și delimitării părților boierești între ele, dar și față de cea rămasă
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
o parte din vadul morii Torcești”, parte pretinsă de răzeșii umbrăreșteni în virtutea faptului că moara folosea și „țărmurile ci esti despre partea Umbrăreștilor”. Evident că este vorba de malul vestic al apei Bârladului. Informația provine dintr-o anafora a Divanului domnesc, din 27 ianuarie 1767, iar în ea se arată cum a decurs stăpânirea asupra vadului de moară de la Torcești-Umbrărești și judecățile purtate cu răzeșii umbrăreșteni pentru el. Primul cu care s-au judecat a fost Constantin Costache, pe atunci mare
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Torcești, măcar din când în când, poate mai mult la Torcești, unde a avut case și alte acareturi boierești, dar nu de mare amploare cum erau, spre exemplu, cele de la Umbrărești (Siliștea) totuși, în măsură să răspundă exigențelor găzduirii suitei domnești. Rezidența lui Toader Costache la Torcești este atestată și de un document din 18 mai 1732, când se încheie aici o tranzacție între Neculai Apostol, fiul boierului mare dregător Gheorghiță Apostol, și stolnicul din acel timp, care era Toader Costache
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
a implicat în numeroase probleme de natură politică, militară, juridică, cu atât mai mult cu cât s-au păstrat documente ce relevă asemenea aspecte. La data de 8 iunie 1740, Toader Costache nu se mai afla în viață. O poruncă domnească de la Grigorie al II-lea Ghica ne furnizeasă detalii: la data de mai sus, domnitorul însărcinează pe vărul său, Manolache Costache vel stolnic și pe Negre Apostol fost vel căpitan să rezolve o jalbă a locuitorilor din satul Bucești, aflați
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
-se în act că „toate aceste moșii li-am dat cu tot hotarul și cu tot venitul nepotului nostru Toader Costache vel spătar și nepoatei noastre Mariei”. La 31 mai 1742 Maria „văduva răposatului spătar Toader Costache” primea o carte domnească, prin care era împuternicită să-și „stăpânească moșiile” așa cum se obișnuia în astfel de împrejurări. Dintr-o copie de pe actul de împărțeală a averii rămasă, purtând data de 1 martie 1752, vedem că agoniseala ce se redistribuie acum nu e
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Numai că plângerea rămâne fără rezultatul scontat. „Și, fiindcă se bolnăvise și vistieriul Iordache Costache-Venin, pe care îl aveau toți cap și fiindcă i s-au tâmplat și moarte de au murit”, ceilalți fugari s-au lăsat convinși de către slujitorii domnești trimiși în urmărirea lor și s-au întors la locurile lor în țară, încercarea de înlocuire a domnului eșuând și de data aceasta. A fost ultima acțiune la care participă acești Costăchești în lupta dusă pentru aducerea pe tronul Moldovei
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
facă în urma cererii „dumisali Iordachi biv vel vistiernic pentru o moșie a dumnialui, anume Țigănei, la ținutul Tecuciului”. Până la urmă, amândouă moșiile vor trece în stăpânirea domnitorului creditor. În anul 1777, cu câteva luni înainte de tragicul său sfârșit, emite carte domnească prin care poruncește și împuternicește pe dregătorii Costin Negre și Manolache Conachi „să meargă la moșia Torceștii și Țigăneii ce sunt în ținutul Tecuciului, pe apa Bârladului, cari moșii - se explică în document - le-au luat măria sa pentru datorie de la
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
categoria diferită a materialelor documentare pe care le-am întrebuințat în stabilirea reperelor demografice existente în momentul dat și anume: -timpul când încep să apară primele mențiuni de nume scrise ale locuitorilor implicați în acțiuni și acte (zapise, mărturii, cărți domnești și care este între 1601-1650); -timpul când menționările de nume din aceeași categorie de situații s-au înmulțit, respectiv anii 1651-1700; -anii pentru care s-au întocmit evidențe numerice și nominale, în vederea stabilirii pe sate și locuitori a diverselor obligații
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
cu tăria lor”, moșie situată, scrie în act, între Bârloviță și Bârlad, de fapt Cătunașii și partea sudică a satului Salcia de astăzi. Un document mai concludent în privința stării economice înfloritoare provine tot din vremea lui Vasile Lupu. Este cartea domnească din 4 aprilie 1649 prin care domnitorul face danie lui Iorga (Iordache) vistiernicul „un sat anume Bozieștii de Sus ce-s la ținutul Tecuciului, cu mori gata în apa Bârladului și cu vii și cu livezi și cu heleșteie și
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
dau numai vadul propriu-zis, ci venitul ce rezulta și li se cuvenea din măcinișul pentru care se lua vama corespunzătoare. Revenind la problematica morilor umbrăreștene, prima informație clară și indubitabilă despre existența unei mori în funcțiune o găsim în cartea domnească dată de Vasile Lupu pe 4 aprilie 1645, prin care înstăpânește pe Iorga vistiernic cu o parte de sat, numit „Bozieștii de Sus, ce-s la ținutul Tecuciului, cu heleșteie și cu mori gata în apa Bârladului”. Dar și în
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
viile Umbrăreștilor”. Din text se înțelege că la data hotărniciei, 1724, viile nu mai erau, se părăginiseră, cum deseori se întâmpla pe atunci, ca apoi să se refacă. Este și situația pe care o desprindea din menționarea zapisului din Cartea domnească emisă de Constantin Cantemir în 1687, consemnându-se în ea că hotarul părții stăpânită de logofătul Miron Costin trece „piste niște vii păragină a lui Sârbie”, motiv ca aceste vii să fie vândute marelui logofăt de către deținătorul anterior. Viile acestea
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
verdețurilor, astfel fiind numite zarzavaturile în unele documente, dar și în vorbirea locală. Iată, în continuare, informații documentare prin care se atestă grădinăritul în zonă și la noi. În anul 1712 aprilie 27, domnitorul Moldovei, Nicolae Mavrocordat, emite o carte domnească prin care împuternicește pe egumenul mănăstirii Neamțului să dijmuiască pe toți oamenii șezători pe moșia satului Piscu din ținutul Tecuci, indiferent de situația socială și de slujbă, dar care au în folosință teren al satului, îi obligă pe toți „să
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
pentru cârpituri și altele ce trebuie la casă. Și eu am zis să-l lași să vie că esti trebuitoriu și tot al dumitale rob ești și aice și acolo. Să-l lași să șadă undi să tragi”. O carte domnească din 15 mai 1780 cuprinde știrea privitoare la faptul că Gavril Conachi primise zestre, printre altele, 10 sălașe de țigani, pe Raicul, Lambru, Todosi fierari cu țigăncile și copiii lor, ceilalți fiind scripcari, cobzari, bucătari. În catagrafia ce cuprinde numele
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
pe moșia ei, cum domnitorul acordă tot concursul și ajutorul prin dregătorii săi, pentru realizarea respectivei activități, rămasă în stadiul de intenție. Prima atestare documentară sigură, privind ținerea iarmarocului anual la Tecuci, este din 4 iunie 1742 când, prin scrisoare domnească, se anunță că „de Sânziene se va ține iarmaroc la Tecuci”. Dar este sigur că astfel de activități își află începutul cu multe secole în urmă. De altfel, chiar sărbătoarea populară a Sânzieneler, aleasă ca zi de iarmaroc, atestă vechimea
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
un pod umblător, pe dubasuri, peste Siret, nici o altă sursă documentară nu surprinde vreunul fix, nici pe Bârlad și cu atât mai puțin peste Siret. Podurile peste apele mari, cum era considerat Siretul, se construiau și funcționau numai cu aprobare domnească, pe criteriul că „apele cele mari sunt domnești, și fără știrea domniei nu-i volnic nime a face pod”. În zona în care este situată așezarea noastră, se consemnează podul mai sus menționat și el lega Umbrăreștii cu Suraia și
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
altă sursă documentară nu surprinde vreunul fix, nici pe Bârlad și cu atât mai puțin peste Siret. Podurile peste apele mari, cum era considerat Siretul, se construiau și funcționau numai cu aprobare domnească, pe criteriul că „apele cele mari sunt domnești, și fără știrea domniei nu-i volnic nime a face pod”. În zona în care este situată așezarea noastră, se consemnează podul mai sus menționat și el lega Umbrăreștii cu Suraia și satele din jur, inclusiv accesul spre Focșani. Un
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Focșani. Un altul, tot peste Siret și tot pe dubasuri, deci umblător, este menționat cu ocazia unui litigiu între stăpânul moșiei Liești, Manolache Costache, care voia să facă pod aici, și stăpânul Șerbăneștilor, vărul său, Grigoraș Costache, pentru că, explică documentul domnesc, „din sute de ani ce au trecut, ce au ținut pod numai la Șerbănești, unde au fostu vechiu pod”, autoritatea domnească neîngăduind a se face pod și la Liești. Un al treilea se consemnează la Movileni, tot peste Siret, apele
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
dăbilarii” și le poruncește: „să aveți a lăsa foarte în pace satul Mirăieștii [...] întru nimică să nu-i învăluiți” (subl. n.). O lună mai târziu același domn semnalează cui se cuvine că șoltuzul și pârgarii din Piatra nu respectă cărțile domnești ce le au „niște poslușnici ai mănăstirii de preste apa Bistriței”, pentru anumite scutiri, „iar voi învăluiți pre dânșii și-i trageți la toate să dea cu voi”. În raport de gama largă a situațiilor create de-a lungul timpului
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
moșie chemau oameni străini și de sat, și de neam, numeroase documente atestă fenomenul, dar situația consemnării documentare a cazurilor din speța dată derivă din faptul că nu puteau fi așezați locuitori străini pe o anumită vatră fără aprobarea autoritățiilor domnești, deci fără act. De aici și impresia bogăției documentare și a concluziei existenței satelor goale în mare număr. Or, pentru întoarcerea sau reîntoarcerea localnicilor pe vechile lor vetre, nu era nevoie să se emită acte, iar situațiile de acest gen
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
opiniilor lor, sloboziile ar fi fost populate în exclusivitate cu oameni aduși de prin alte părți, cei mai mulți de alt neam, toți scutiți pentru un timp de unele obligații în schimbul așezării pe o anumită moșie și vatră veche indicată de autoritatea domnească. După expirarea termenului pentru care fuseseră acordate scutirile, locuitorii treceau la starea de vecinie cu toate consecințele ce decurgeau din această situație. Concluziile de genul acestora s-au tras pe baza câtorva cazuri din care rezultă cum o anume slobozie
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
dregătoriei ce o deținea și prin care era trebuitor țării la hotarul cu Muntenia. E posibil ca dregătorul, profitând de schimbările din 1711, să nu-și mai fi respectat obligațiile asumate prin zapisul din 1710, iar Nicolae Mavrocordat emite cartea domnească prin care poruncește ca „nimenea să nu fie scutit, nici Ivan căpitanul”. Este demn de subliniat faptul că un dregător cu răspundere la hotarul țării încercând ea eludeze obiceiul, legea țării, în domeniul dreptului de folosință și să nu plătească
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
clăcași este evidentă, comparativ cu perioada precedentă. Trecuse demult vremea când era în practică strânsul dijmei de către însuși stăpânul moșiei ori de către un vechil al său. Iată ce aflăm, bunăoară, în această chestiune, dintr-o mărturie consemnată într-o carte domnească din 12 august 1752, dar cu trimitere în urmă, mărturie dată de un bătrân, spre a se constata pe unde era hotarul dintre două stăpâniri pe vremea marelui vornic Lupu Costachi, deci înainte de 1716, anul morții sale; „am fost de
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]