KorAP: Find »[drukola/base=domnișoară & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...226 227 228 ...371 >

9,274 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599

e marea genialitate a evreilor, nația lui Marx, Freud și Einstein. Capitularea! Iar acum Yariv încearcă același truc. Îi dăm inamicului ce vrea, fără luptă, și numim asta pace. E capitulare, nici mai mult nici mai puțin. N-am dreptate, domnișoară Costello? Își dorea să nu fi venit. Uri, de unul singur, ar fi fost scutit de un astfel de spectacol. Dar nu terminase. Îl văzu aplecându-se înainte, ca un reporter. —Akiva. Ce vreau să știu eu e ce îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
drum? N-ai fost în stare să te dumirești și singur în privința asta? Ce îl preocupa? Nu e atât de evident încât și un copil de grădiniță ți-ar putea da răspunsul? Se întoarse din nou de la Uri. Spuneți-mi, domnișoară Costello - Uri spune că sunteți irlandeză. Habar n-am dacă sunteți protestantă sau catolică, dar spuneți-mi: când IRA punea bombe la fiecare cinci minute, ce au zis protestanții, „OK, uite: luați Belfastul. Tăiați-l în două pe mijloc și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
plan pentru poporul evreu. Nu ne lasă să-l vedem, desigur. Ne dă câte o frântură, pe ici-pe colo, în texte, în surse. E doar o frântură. Dar face minuni, Uri. Probabil că și credința dumneavoastră vă învață lucrul ăsta, domnișoară Costello. Minuni. Iar istoria poporului evreiesc e o istorie a minunilor. Suferim cea mai mare tragedie din istoria omenirii. Holocaustul. Și cât trebuie să așteptăm eliberarea? Trei ani! Atât! Naziștii cad în 1945 și în ’48 avem un stat al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
avem un stat al nostru. După două mii de ani de exil și peregrinări, ne întoarcem la pământul nostru antic. Pământul pe care i l-a promis Dumnezeu lui Avraam cu aproape cinci mii de ani în urmă. Cum numești asta, domnișoară Costello, dacă nu un miracol sigur, de necontestat, cu garanția de a primi banii înapoi? Orele cele mai negre, urmate de momentul celei mai mari lumini! La fel în ’67. Arabii ne înconjoară, ascuțindu-și toți cuțitele ca să ne taie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
făcuse; și iată că erau foarte bune.“ Și în a șaptea zi s-a odihnit. Ei, ai mai paria că Atotputernicul ne va mai salva încă o dată? Da, lucrurile sunt sumbre, nu există dubii în privința asta. Guvernul dumneavoastră de la Washington, domnișoară Costello, plănuiește să deposedeze poporul evreu de ceea ce i se cuvine prin naștere, cerându-ne să cedăm pământul care ne-a fost promis de Dumnezeu. Iar cel care colaborează cu voi e un bărbat în care am avut odată încredere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
explicați urgența frenetică? Cum vă explicați că autoritățile israeliene au acționat în acest fel pentru a reduce la tăcere o opinie deja bine cunoscută? —Opinie? Cine a spus ceva despre vreo opinie? Eu nu. Eu am folosit cuvântul informație. Informație, domnișoară Costello. E un lucru diferit. Cu siguranță, Shimon obținuse niște informații care l-ar fi silit pe Yariv să-și dea seama de nebunia demersurilor sale. Cred că a vrut să i le transmită pe orice cale. Ce fel de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
siguranță, Shimon obținuse niște informații care l-ar fi silit pe Yariv să-și dea seama de nebunia demersurilor sale. Cred că a vrut să i le transmită pe orice cale. Ce fel de informații? Acum îmi cereți prea mult, domnișoară Costello. — Asta înseamnă că nu vreți să ne spuneți sau că nu știți? Acesta era Uri, care acționa ca și cum el și Maggie ar fi fost colegi de ștafetă. Akiva îl ignoră, ochii săi rămânând ațintiți asupra lui Maggie. De ce nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
legământ între noi și Cel Atotputernic. E un lucru prea mare pentru ca niște netrebnici de politicieni inventați să încerece să-l distrugă, nu contează cât de importanți se cred, aici sau la Washington. Puteți să le spuneți asta angajatorilor dumneavoastră, domnișoară Costello. Nimeni nu se pune între noi și Cel de Sus. Nimeni. —Altfel? —Altfel? „Altfel“ spui? N-ar trebui să pui o întrebare ca asta. Uită-te în jurul tău. Uri, ascultă-mi sfatul. Renunță la asta. Ar trebui să-ți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
fi închise. Neștiind decât adresa lui de la magazin, nu și pe cea de acasă, le era imposibil să îl găsească. Parcă mașina între taxiurile din fața hotelului Citadela, trăgând ostentativ frâna de mână pentru a sugera că drumul se încheiase. —OK, domnișoară Costello. Ăsta e capătul de linie. Aici faceți plata. Maggie îi mulțumi, după care deschise portiera. Înainte să iasă, se întoarse către el, punându-i o întrebare scurtă: Bem ceva? Nu obișnuia să bea, își dădu ea seama. Se purta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
Miller la auzul cuvântului „relații“). Nu se putu hotărî să-i descrie anagrama Nour, ci zise doar că acum era sigură că, oricare ar fi fost conexiunea, aceasta era explicația actualei amenințări la adresa procesului de pace. — Ce fel de conexiune, domnișoară Costello? —Arheologia. —Poftim? Atât Guttman, cât și Nour erau arheologi. Cred chiar că au lucrat împreună. Guttman a văzut ceva despre care i-a spus soției lui că va schimba totul. După două zile era mort. La fel și ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
ea. Poliția a spus că a fost vorba de sinucidere. Că n-a suportat durerea. Știu că asta a spus poliția, domnule Miller. Dar fiul ei e de cu totul altă părere. Și eu îl cred. Lucrezi îndeaproape cu el, domnișoară Costello? Maggie simțea cum i se înroșește gâtul. Asta s-a întâmplat data trecută, se gândi, blestemându-și zilele. Ea, care putea ascunde totul în timpul negocierilor, păstrând secretele fiecărei tabere fără să dea nici măcar un indiciu celeilalte, ceda de fiecare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
gest înfricoșător, ca de Halloween, cu mâinile. Maggie hotărî să nu ia în seamă mica lui amabilitate. Nu știu să vă spun încă despre ce e vorba, dar pun pariu că explică de ce aceste negocieri sunt în cădere liberă. Recunoaște, domnișoară Costello. Totul, în țara asta nenorocită... Se dezmetici deodată și coborî glasul. — Totul pe-aici e legat de asta. Luă ziarul și, îndoind pagina, îi arătă mozaicul de la Bet Alpha. Totul numai roci, pietre și temple. Asta-i toată problema

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
Nu explică nimic. Avem o problemă politică serioasă aici, care va necesita niște soluții politice serioase. Și vreau să te ridici la nivelul nenorocitei tale de reputații de cinci stele și să vii cu aceste soluții chiar acum. E clar, domnișoară Costello? Maggie voia să spună că nu își pierdea vremea, că legătura era reală, când fură întrerupți de un bâzâit care venea chiar de pe masă. Era BlackBerry-ul lui Miller, vibrațiile anunțând un mesaj nou. Poliția israeliană tocmai confirma numele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
pariu că era un negustor de antichități, nu-i așa, domnule Miller? Antichități? Vestigii arheologice? Am dreptate, domnule Miller? Se uită din nou la aparatul portabil, folosindu-se de degetul mare pentru a derula mesajul. Ei bine, nu ai dreptate, domnișoară Costello. Mortul era, se pare, un vânzător de fructe și legume. Nimic antic în asta. Era un zarzavagiu. Îl chema Afif Aweida. Capitolul 30 Ierusalim, joia anterioară Mâna lui Shimon Guttman tremura în timp ce introducea cheia în broască. Drumul spre casă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
altceva. Maggie se lăsă pe spate. Ceva din scena pe care a descris-o Aweida îi părea cunoscut. —Mai spuneți-mi o dată. A insistat imediat să-i dați tăblița cu scrisoarea mamei? Sau doar după ce le-a citit pe toate? —Domnișoară Costello, asta a fost acum o săptămână. —Încercați să vă amintiți. —Le-a citit pe toate. Apoi a hotărât că aia e cea mai bună. Nu se poate. Bineînțeles că de asta i se părea cunoscut. A făcut și ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
repede ca o cruce Ku Klux Klan. Acum s-au răsculat arabii israelieni: Galileea, Nazaret, nenorocita de Grădină Ghețimani, din câte știu eu. Și Hezbollahul trage șapte clopote de rahat în nord. Israelienii devin foarte neliniștiți. Înțeleg. — Sper că înțelegi, domnișoară Costello. Fiindcă trebuie să-ți spun, președintele și o grămadă de alți oameni au investit prea mult în acest proces de pace ca să-l vadă transformându-se acum într-o grămadă de rahat. Ăsta, Maggie știa, era genul de discurs

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
place. Îmi place mult. Maggie zâmbea în ciuda posturii în care se afla. În domeniul ei, eufemismele și metaforele erau figurile standard într-un discurs; sinceritatea nediplomatică, precum cea a lui Miller, aducea o schimbare bine-venită. Dar uite care e problema, domnișoară Costello. În mod obișnuit, acțiunile corecte și câștigarea de voturi nu merg împreună. Când LBJ le-a acordat dreptul de vot negrilor, aceea a fost o acțiune corectă, dar a săpat Partidul Democratic până în ziua de azi. A fost corect

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
Rosen, ea e Maggie Costello. De la Ambasada Americană. Mă ajută puțin. Maggie știa cu ce se confrunta Uri aici. —Cum adică Ambasada Americană? Nu funcționase. —E diplomată. A venit pentru negocieri. —Înțeleg. Dar de ce te ajută ea, îmi cer scuze, domnișoara Costello? S-ar putea să fie bătrân și pe jumătate adormit, dar nu e prost. Uri își dădu silința să explice, dezvăluind cât mai puține amănunte. Mama lui avea încredere în această femeie, spunea el, iar acum avea și el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
cu care părea acum predestinată să-și petreacă toate orele din zi și chiar unele din noapte. Pentru prima dată văzu ceva care semăna cu mândria: era mulțumit de el însuși. — Deci, acum că ai limuzină, unde vrei să mergi, domnișoară Costello? — Oriunde găsim un calculator. N-am reușit să ajungem pe insulă. M-au evaporat înainte să pot trece dincolo. Vor pătrunde acolo înaintea noastră. —Cine? Capetele de iepure, cine or fi fost. — Nu crezi că au fost respinse de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
încă mai vorbea cu ei în închisoare. Susținea eliberarea lor. Îl țineam sub urmărire chiar de-atunci. Deci cum ai auzit ce i-a spus Guttman, te-ai hotărât să-l omori. O, nu începe să-mi ții predici nenorocite, domnișoară. Am știut imediat care e miza aici. Arabii și israelienii sunt pe cale să ajungă la o înțelegere, adică să cadă la înțelegere în privința Ierusalimului, să împartă pe din două blestematul de oraș și acum iată-l pe însuși Dumnezeu Atotputernicul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
aprecierile și premiile pentru pace, contractele de carte și interviurile cu Charlie Rose. Sigur, New York Times n-are decât să vă pupe-n fund cât vrea. Nu-mi pasă. Eu o să fiu fiul satanei, o să rezist. Dar nu te amăgi, domnișoară. N-ar exista nici o pace dacă nu ar fi băieți ca mine, gata de război. Maggie respiră adânc. —Și asta făceai tu aici? Puțin război ca să putem noi să facem pace, asta e... —Să știi că asta făceam. Și avea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
americance remarcabile, atacată cu brutalitate și apoi ucisă de teroriști. Statele Unite nu se vor odihni până când ucigașii tăi nu vor fi aduși în fața justiției. Maggie simțea cum tremură de furie, teamă și o enormă tristețe. — Ți-am captat atenția acum, domnișoară Costello? Capitolul 58 Ierusalim, vineri, 9.52 a.m. Era ca și cum ar fi recurs la rezervorul de urgență. Se simțea săpând adânc în rezervele ei - de rezistență, autocontrol și un misterios drog interior pe care părea în stare să-l producă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
inclusiv la ultima afirmație pe care o făcuse la plecarea din camera de interogatoriu. O avertizase că, dacă ar fi încercat să facă public ceea ce se întâmplase, avea să se asigure că The Washington Post va fi informat că săraca domnișoară Costello suferise în Ierusalim o depresie care o făcuse să plonjeze într-o lume a iluziilor și iraționalului, din cauza unei noi aventuri consumate în timp ce se afla la datorie. Autoritățile îi oferiseră o șansă, după ce o cădere anterioră o forțase să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
Citadelei și merse cu capul plecat, hotărâtă să nu dea ochii cu nimeni. Era convinsă că nu avea nici un sens, dar se simțea de parcă toți știau ce i se întâmplase în ultimele câteva ore și nu suporta să fie văzută. —Domnișoară Costello! Bună! Era o funcționară de la recepție, cu o coadă de cal care se legăna în timp ce țopăia prin hol, fluturând o bucată de hârtie și strigând tare după ea: —Domnișoară Costello, vă rog! Ca și cum ar fi vrut doar să o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
în ultimele câteva ore și nu suporta să fie văzută. —Domnișoară Costello! Bună! Era o funcționară de la recepție, cu o coadă de cal care se legăna în timp ce țopăia prin hol, fluturând o bucată de hârtie și strigând tare după ea: —Domnișoară Costello, vă rog! Ca și cum ar fi vrut doar să o facă să tacă, Maggie traversă repede parchetul lustruit, sperând că nimeni altcineva nu mai observase mica scenă. —Ah, domnișoară Costello. A spus că e extrem de urgent. Tocmai a plecat. Era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]