6,873 matches
-
a redus cantitatea de precipitații in Egipt, Etiopia și Africa de Est, a contribuit la marea foamete și implicit la căderea Vechiului Regat. Singura persoană din acea eră care a lăsat o impresie asupra posterității este regina Nitokris care a domnit sub postura de rege. Pentru un timp țara a fost condusă de către războinici. În jurul anului 2160 î.Hr., o nouă linie de descendenți ai faraonilor a încercat să reunească Egiptul de Jos din capitala lor în Herakleopolis Magna. În același timp
Istoria Egiptului Antic () [Corola-website/Science/302979_a_304308]
-
administrație și a început un program de construcții, există și dovezi ale unor expediții militare împotriva altor țări. Amenemhat I a mutat capitala în nordul Egiptului (Egiptul de Jos). Fiul său, Senusret I, a fost co-regent cu acesta și au domnit împreună până la asasinarea lui Amenemhat. Senusret I a fost capabil să preia imediat controlul fără ca țara să decadă din nou. Senusret I a continuat să poarte războiul cu Nubia. În 1878 î.Hr., faraonul Senusret III a devenit rege. El a
Istoria Egiptului Antic () [Corola-website/Science/302979_a_304308]
-
preluată de Horemheb și a urmat o nouă perioadă de creștere, stabilirea securității interne și a prestigiului extern pe care Egiptul le avusese înainte de domnia lui Akhenaten. A XIX-a Dinastie Egipteană a fost fondată de Ramesses I. El a domnit doar pentru o scurtă perioadă și a fost urmat de Seti I (sau Sethos I). Sethos I a continuat ceea ce însepuse Horemheb redându-i Egiptului gloria de odinioară. Lui i se datorează și construcția superbului templu din Abydos. Seti I
Istoria Egiptului Antic () [Corola-website/Science/302979_a_304308]
-
ansamblu care, fiind atât de vast, este desemnat adesea sub numele de „Subcontinentul Indian”. Cotropită cu regularitate prin frontiera ei nordică, India nu a construit aproape niciodată un imperiu unificat; numai două dinastii Maurya și apoi Gupta, au ajuns să domnească aproape în întreaga țară. Orașul Lothal în antichitate Începând cu anul 7000 î.Hr., primii indieni se grupează în state în nordul Indiei antice (Pakistanul actual). Crescători de animale, ei erau totodată meșteșugari îndemânatici; utilizând roata olarului ei produceau ceramică. Prin
India antică () [Corola-website/Science/303011_a_304340]
-
că inovații amintim complexul de palate numit "Labirint" de către greci, calul și carul de luptă preluate de la hicsoși. Amenemhat I a mutat capitala în nordul Egiptului (Egiptul de Jos). Fiul său, Senusret I, a fost co-regent cu acesta și au domnit împreună până la asasinarea lui Amenemhat. Senusret I a fost capabil să preia imediat controlul fără ca tară să decadă din nou. Senusret I a continuat să poarte războiul cu Nubia. În 1878 î.Hr., faraonul Senusret III a devenit rege. El a
Regatul Mijlociu Egiptean () [Corola-website/Science/303025_a_304354]
-
a fost transliterat "Nefertete"; numele egiptean înseamnă "Frumoasa care,iată, vine" c.1370 î.H - c. 1330 î.H) regină a Egiptului din Dinastia a 18-a, "Marea soție" a faraonului Amenhotep al IV-lea, zis și Akhenaten. Ea a domnit aproximativ între 1379-1361 î.Hr., în vremea marii reforme religioase conduse de acest faraon, care a promovat cultul unic al discului solar, Aten. Ea a fost și soacra și, se pare, și mama vitregă a faraonului Tutankhamon. a devenit cunoscută în
Nefertiti () [Corola-website/Science/303012_a_304341]
-
la regina Kiya. Împrejurările dispariției lui Nefertiti sunt așadar pierdute în negura istoriei. „Stela co-regenței ” (aflată la Muzeul Petrie din Londra) o arată, după cum se vede, având statut de coregenta alături de sotul ei, și s-ar putea ca ea a domnit și după moartea sa. Unii cercetatori cred că Nefertiti și-ar fi schimbat numele, mai întâi în Ankhkheperure Neferneferuaten, iar mai apoi în Ankhkheperure Smenkhkare și că ar fi domnit pentru scurtă vreme ca unică suverană, sub acest ultim nume
Nefertiti () [Corola-website/Science/303012_a_304341]
-
alături de sotul ei, și s-ar putea ca ea a domnit și după moartea sa. Unii cercetatori cred că Nefertiti și-ar fi schimbat numele, mai întâi în Ankhkheperure Neferneferuaten, iar mai apoi în Ankhkheperure Smenkhkare și că ar fi domnit pentru scurtă vreme ca unică suverană, sub acest ultim nume. Ei presupun și că, în calitatea ei de co-regentă și de succesoare a soțului ei, a încercat să ajungă la o reconciliere cu tabăra preoților zeului Amen și a celorlalți
Nefertiti () [Corola-website/Science/303012_a_304341]
-
dar domnia scurtă l-ar fi împiedicat. Probabil nu Shepseskaf a fost ultimul faraon al dinadstiei a IV-a. Canonul Regal din Torino, înainte de numele lui *Userkaf, mai are un spațiu de unde ar reieși că un alt faraon ar fi domnit„...,2 ani“. Mulți egiptologi consideră că persoana în cauză este Thamphthis, amintit și de către Manethon, care ar trebui identificat cu egipteanul Djedefptah.
Shepseskaf () [Corola-website/Science/303050_a_304379]
-
și negustori). Mobilitatea între stări și schimbarea statutului sunt interzise. 1591 - Toyotomi Hideyoshi îl numește pe nepotul său mai mare, Toyotomi Hidetsugu, moștenitor și îl instalează la Jurakutei. Îi dă de asemenea titlul de Kampaku (cu toate că Toyotomi Hideyoshi continuă să domnească), și apoi ia titlul de Taiko pentru el însuși. Toyotomi Hideyoshi îl exilează pentru scurt timp pe Sen no Rikyu la Sakai. El este chemat nu după mult timp înapoi la Kyoto și îi ordonă să se sinucidă. 1592 - Era
Cronologia Perioadei Azuchi-Momoyama () [Corola-website/Science/303065_a_304394]
-
Go-Komatsu devine împărat (dinastia nordică) până în anul 1392, când țara este reunificata sub domnia sa. 1383 - Go-Kameyama devine împărat (dinastia sudică) până în anul 1392. 1392 - Curtea imperiala sudică capitulează - dinastia nordică și sudică sunt reunificate sub domnia împăratului Go-Komatsu, care a domnit până în anul 1412. 1397 - Ashikaga Yoshimitsu construiește templul Kinkakuji. 1401 - Ashikaga Yoshimitsu trimite o misiune în Chină cerând să oprească comercianții pirați. Ei se întorc anul următor cu învestitură pentru Ashikaga Yoshimitsu de "rege al Japoniei" supus Imperiului Ming. 1404
Cronologia Perioadei Muromachi (Ashikaga) () [Corola-website/Science/303066_a_304395]
-
pactul de alianță de la Horodlo pe Bug) în pofida conflictelor familiare anterioare între Vladislav și tatăl lui Vitold. Vitold este convertit la religia ortodoxă și, cu toate că a devenit creștin, conflictul cu teutonii rămâne neînlăturat. Unii membri ai dinastiei Iagello ce au domnit între anii 1386 și 1572 ca regi ai Poloniei sau ca mari duci ai Lituaniei au fost, de asemenea, din secolul al XV-lea și regi ai Ungariei și Boemiei. Prințul Vladislav devine primul rege "Iagello" al Poloniei, luându-și
Vladislav al II-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/303057_a_304386]
-
1386 iar Vladislav a fost încoronat rege, de către Arhiepiscopul Bodzanta. De asemenea, a fost adoptat în mod legal de către mama soției sale, Elisabeta de Bosnia, care păstra tronul în eventualitatea unui deces a fiicei sale. Vladislav și regina Hedviga au domnit în calitate de co-monarhi iar pentru că Hedviga a avut, probabil, puțină putere reală, ea a avut un rol activ în viața politică și culturală a Poloniei. În 1387, ea a condus două expediții militare de succes la Rutenia Roșie, recuperând terenurile tatălui
Vladislav al II-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/303057_a_304386]
-
a fost un faraon egiptean ce a domnit în secolul XXXI î.Hr..Considerat a fi succesorul Regelui Scorpionși/sau Ka din perioada Egiptului predinastic, acestuia i se atribuie de către unii istorici rolul de unificator al Egiptului și fondator al Primei Dinastii devenind, prin urmare, primul rege al întregului
Narmer () [Corola-website/Science/303082_a_304411]
-
acte din 1 martie 1766 și 19 iunie 1777. Nu se cunoaște momentul în care a încetat viața monahală la schitul Dobrotinet, cert este că în catagrafia din 1845, în satul Curtișoara sunt pomenite două biserici parohiale, printre care una domnească cu hramul "Stretenia" (Prezentarea lui Iisus la Templu). În 1899, Pulcheria Munteanu, născută Hiotu, urmașă a Rudenilor veacului al XVII-lea, inițiează, împreună cu localnicii, o serie de reparații destul de importante la biserică, iar în 1916, Ilarian Marian, proprietarul de atunci
Schitul Dobrotinet () [Corola-website/Science/303087_a_304416]
-
VI-a Dinastie Egipteană a condus Egiptul între anii 2345 - 2181 î.Hr.. Prima Perioadă Intermediară este perioada cuprinsă între sfârșitul Vechiului Regat și ridicarea Regatului Mijlociu. Vechiul Regat Egiptean s-a stins imediat după moartea lui Pepi II. Acesta a domnit timp de 94 de ani și a murit la vârsta de 100 de ani. Ultimii ani din domnia lui Pepi II au fost marcați de inficiență datorită vârstei avansate a acestuia. Uniunea celor doua regate s-a destrămat, iar liderii
Lista faraonilor egipteni () [Corola-website/Science/303127_a_304456]
-
sunt parțiale. A X-a Dinastie a fost un grup ce a deținut puterea în Egiptul de Sus în perioada 2130 - 2040 î.Hr.. Dinastia a XI-a, a fost un grup local cu rădăcini in Egiptul de Sus, care a domnit între 2134-1991 BC. A 11-a dinastie provine dintr-o dinastie de nomarhi tebani. Succesorii lui Intef au devenit independenți. Regatul Mijlociu este perioada cuprinsă între sfârșitul Primei Perioade Intermediare și cea de a doua Perioadă Intermediară. Pe lângă prima jumătate
Lista faraonilor egipteni () [Corola-website/Science/303127_a_304456]
-
l-a chemat la el în cabinet înaintea Consiliului de Coroană din 14 august 1916 și i-a spus: „Dinastiile sunt ținute să respecte, în schimbul privilegiilor, un contract nescris, dar solemn și strict, încheiat de la sine cu popoarele peste care domnesc. Neglijența sau, și mai rău, refuzul Principilor sau al Regilor de a sluji corect un popor înseamnă un abuz de încredere și o călcare de contract. Înseamnă o înșelăciune ce trebuie aspru sancționată de partea lezată în acest legământ de
Nicolae, Principe al României () [Corola-website/Science/303134_a_304463]
-
a reprezentat partea nord-estică a regatului francilor merovingieni, cuprinzând părți ale estului Franței, vestului Germaniei, Belgiei și Olandei de astăzi. Capitala principală era la Metz, deși unii regi ai Austrasiei au domnit și de la Rheims. După moartea regelui franc Clovis I în 511, cei patru fii ai săi și-au împărțit regatul între ei, Theuderic I primind . Austrasia și vecina sa, Neustria, s-au implicat în dispute constante, aceste lupte atingând apogeul
Austrasia () [Corola-website/Science/303180_a_304509]
-
Clodio, următorul rege. Din cauză că Pharamond este atestat atât de târziu, abia în sec. 8, istorii îl consideră mai mult o figură legendară decât una istorică. Spre exemplu, Sf. Grigore din Tours atestă că în acel secol mai mulți regi franci domneau simultan ulterior. Chiar dacă am presupune că acel Pharamond a existat, nu putem ști dacă a fost recunoscut rege, fiindcă și după Clovis I, care e mai aproape de poziția de a fi primul rege al Francilor, regatul său a fost împărțit
Pharamond () [Corola-website/Science/303185_a_304514]
-
de oameni" ("Catecheses mystagogicae", 5, 9. 10; PG 33, 1116 B - 1117 A). "Doar o inimă curată poate spune fără să se cutremure: «Vie Împărăția ta». Trebuie să fi fost la școala lui Pavel pentru a spune: «Să nu mai domnească așadar păcatul în trupul nostru muritor!» (Rom 6, 12). Cel care se păstrează curat în fapte, în gânduri și în vorbe poate să-i spună lui Dumnezeu: «Vie Împărăția ta!»." ("Catecheses mystagogicae", 5, 13; PG 33, 1120 A) Sunt celebre
Chiril al Ierusalimului () [Corola-website/Science/303195_a_304524]
-
în vis, că regele Irod încearcă să-l omoare pe nou-născut, fuge împreună cu Maria și cu pruncul Isus în Egipt (cf. Mt 2, 13-15), rămânând acolo până la moartea regelui. S-a temut însă să se întoarcă în Iudeea, deoarece acolo domnea fiul lui Irod; de aceea, s-a stabilit în Galileea, la Nazaret (cf. Mt 2, 19-23). Ultima dată este menționat în evanghelie cu ocazia pelerinajului la Ierusalim, când Isus, în vârstă de 12 ani, s-a pierdut de părinții săi
Iosif din Nazaret () [Corola-website/Science/303196_a_304525]
-
la (10 iulie 1559), regele Franței, Henric al II-lea . Urmașul său la tron, Francisc al II-lea, moare și el, la 5 decembrie 1560, după o domnie scurtă, iar tronul Franței este ocupat de Carol al IX-lea, care domnește sub regența mamei lui, Caterina de Medici. Cu toate că este botezat catolic, Henric, viitorul rege, primește o educație protestantă. Ambii unchi ai lui Henric, Francisc și Carol de Guise, caută să limiteze influența politică a Caterinei de Medici, care îl reține
Henric al IV-lea al Franței () [Corola-website/Science/302275_a_303604]
-
Casa coconilor" (1701). După acestă nouă perioadă de înflorire, odată cu martiriul voievodului canonizat și cu mutarea definitivă a capitalei țării în București, zidurie încep a se deteriora. Războiul ruso-turc din 1736-1739, purtat și pe teritoriu românesc, afectează grav construcțiile, Curtea domnească fiind incendiată, pentru ca mai apoi, un cutremur de pământ să afecteze decisiv ce mai rămăsese din ruinele incintei fortificate. Unele reparații au mai fost făcute de către domnitorul Grigore al II-lea Ghica între anii 1748-1752 însă de proastă calitate căci
Curtea Domnească din Târgoviște () [Corola-website/Science/302297_a_303626]
-
biserica domnească. În urma cutremurului din 1803 și a incendiului din acelasi an, fosta curte domneasca devine o ruina. Aspectul actual îl capătă după campania de lucrări de restaurare și conservare din anul 1961, când o parte a cetății Târgoviște, palatul domnesc și clădirile ce țineau de acesta, este organizată ca muzeu și dată circuitului turistic Monument emblematic pentru municipiul Târgoviște, a fost construit de către domnitorul Vlad Țepeș în jurul anului 1460. Rolul acestui turn era probabil acela de donjon al cetății. Din
Curtea Domnească din Târgoviște () [Corola-website/Science/302297_a_303626]