14,427 matches
-
încrezător în forțele sale, era sigur că va avea mai mult noroc în depistarea ucigașului misterios. Ziua văzuse de oi, făcuse curat, aranjase prin grajd că doar timp avea berechet, iar seara aprinse mai multe lămpașuri ca să vadă când apare dușmanul nenorocit. Dintr-odată auzi mișcările unei ființe, înarmânu-se cu coasa aștepta în dosul ușii grajdului. Dar ce să vezi? Era o fată frumoasă cu cosițe brunete care, neștiind ce se întâmplase cu prietenul ei, venise în vizită tocmai ce s-
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
Un om cu multă influență și, mai ales, cu multă putere. Dincolo de toate, Papa Pius al VI-lea se dovedea ostil Franței. Fusese adversar al revoluției franceze, acceptase asasinarea unui reprezentant de vază al republicii. Prin urmare, el era și dușmanul lui Napoleon. Care Napoleon nu putea să răspundă decât cu aceeași monedă. Papa a fost silit să părăsească Roma și să se retragă la Siena. De acolo a plecat în Franța, unde a și murit, la vârsta de 81 de
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
ale lui Kutuzov. Trupele franceze au dezlănțuit atacul în conformitate cu planurile lui Napoleon: să disperseze inamicul și să-l prindă în mai multe capcane. Pentru îmbărbătare, în centrul batalioanelor au fost amplasate fanfarele. Se mergea la luptă cântând: „în dușman vom da năvală, / Ce-om mai râde, să te ții!” Exact ca pe vremea măritului Ștefan cel Mare și Sfânt al nostru, despre care Hasdeu spune că este autorul celebrului îndemn cântat: „Hai frați, hai frați, hai frați, / Năvală-n
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
vom da năvală, / Ce-om mai râde, să te ții!” Exact ca pe vremea măritului Ștefan cel Mare și Sfânt al nostru, despre care Hasdeu spune că este autorul celebrului îndemn cântat: „Hai frați, hai frați, hai frați, / Năvală-n dușmani dați / Și țara o scăpați”. Fapt contestat de George Călinescu, care reproduce integral textul respectiv în Istoria literaturii române de la origini până în prezent. în ziua de 4 decembrie, austriecii au propus armistițiul. Napoleon s-a întâlnit apoi cu regele Austriei
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
abdice. Se afla la Fontainebleau. Prăbușit moralicește, istovit fizic, mărețul mic împărat nu dădea semne că înțelegea foarte exact semnificațiile momentului. în numele Franței, el își jeluia în tăcere propria soartă. își amintea de puținii prieteni, dar mai ales de numeroșii dușmani. în acele momente, însă, din adâncurile ființei au ieșit la iveală și imagini pe care părea să le fi îngropat definitiv în uitare. între acestea, imaginea depărtată și teristă a contesei Walewska, cea care îi dăruise un urmaș. Prin tratatul
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
Se gândea că n-avea să preia niciodată barul tatălui său. Se gândea că n-avea s-o mai vadă niciodată pe Tessie. În schimb, peste câteva săptămâni avea să stea În poziție de drepți pe un vas, expus focurilor dușmanului și ținând În mână o lumină puternică. O vreme, cel puțin. Ce nu arătau știrile externe: o filmare cu vasul de transport AKA al tatălui meu părăsind baza navală Coronado și Îndreptându-se spre vest. La cinematograful Esquire, ținându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
astea vor fi uitate. Vor fi măcinate de timp până când tot ce va rămâne din ele va fi doar un praf alb spre gri care se va lipi de degetele celui care îl va atinge. Timpul e cel mai mare dușman al meu, al nostru. A fost atunci și rămâne și acum. Ce e, Alexandru? se auzi vocea amenințătoare a Anei din spatele sălii. Rămânem sau plecăm? Corvium? Ce facem? Eram în picioare, căci a trebuit să iau poziție în fața șefilor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Cel care fusese în spatele său era cât se poate de contrariat. Mimica feței îl trăda. E bun de partea noastră. Ar fi fost un păcat să-l pierdem. Eu îi iert pe cei care se căiesc cu adevărat și pe dușmanii care au meritat timpul meu. Ca Felix Amadeo, Corvium, zise intrând înapoi în cancelarie. Felix Amadeo... Împăratul. Și el iertase. Îi iertase pe cei din ultima luptă și îi răsplătise. La fel făcusem și eu, fără să vreau să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
strângând rândurile imperceptibil, făcând ca tensiunea să crească din ce în ce, până când eram doar la un metru depărtare de diriginte. Cel care ne-a fost profesor și care trebuia să ne înțeleagă și să ne protejeze interesele era acum dușmanul nostru. Asta o știa fiecare din cei prezenți. Ți-ai omorât unul dintre elevi, pe cel mai bun și mai silitor copil din Uniune. Apoi ai avut îndrăzneala de a veni înapoi la locul faptei. Ai avut lipsa de respect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
în fața noastră, am fost prea lași și nu am putut urma drumul nou început. Acum e timpul să pășim pe acel drum fără a ne uita înapoi și fără a ține seama de pericolele și primejdiile care ne vor încerca. Dușmani vom avea pretutindeni, iar ajutorul va răsări din locurile cele mai puțin așteptate. Astfel e drumul pe care-l vom apuca și pe care începem să pășim. Capitolul 11 În acel moment, ușile masive care dădeau spre scenă s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
niciodată atât de rapid și niciodată atât de ilegal ca acum. În acel moment, se afla în fruntea unei mulțimi care părea mai pregătită ca niciodată să înceapă o revoluție și era față în față cu însăși persoana care reprezenta dușmanul cauzei noastre, Inspectorul. Acum, George, acum! Dacă nu acum, atunci niciodată și ne vom pierde toți viețile din cauza ta, spusei eu îndeajuns de tare ca să fiu auzit numai de el. Înclină puțin capul, ca să-mi dea de înțeles că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
trebuit să facă a fost să instaleze niște mecanisme rudimentare de alimentare și un sistem de primire a hranei în subsolul liceului și gata. Nimeni nu s-a obosit să exploreze sau să strice unele sisteme necesare supraviețuirii în subteran. Dușmanul nu mai era prezent în tuneluri, așa că de ce să strice mediul în care cândva trăia? De fapt, dușmanul nu mai era deloc. S-au mulțumit să sigileze toate intrările știute, căci planurile și hărțile tunelurilor au fost distruse de partizani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
hranei în subsolul liceului și gata. Nimeni nu s-a obosit să exploreze sau să strice unele sisteme necesare supraviețuirii în subteran. Dușmanul nu mai era prezent în tuneluri, așa că de ce să strice mediul în care cândva trăia? De fapt, dușmanul nu mai era deloc. S-au mulțumit să sigileze toate intrările știute, căci planurile și hărțile tunelurilor au fost distruse de partizani deoarece reprezentau secretele vitale imperiului, și au crezut că au rezolvat problema. Și au făcut o treabă așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
asigură-te că nu rămâne nimeni afară și închide toate ușile. Vorbește să se baricadeze colțurile și intrările. Din acest moment așteptăm musafiri", zisei eu. Ușile aveau să se închidă pentru totdeauna. Din acest moment, lumea din afară ne era dușman, iar școala devenea casă pentru toți. "Am înțeles", răspunse el, gândindu-se la același lucru. Izolați. Închiși în sicriu. Trecură câteva minute în liniște. Vântul adia din ce în ce mai puternic și presimțeam că ceva se apropia. Unde sunt Gardienii oare? întrebă Vladimir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
le răspundă? Poți descrie? Poți explica cum e să vezi membre ici și colo și sânge aruncat peste tot de parcă ar fi fost semințe? Poți descrie cum e să vezi un om dându-și ultima suflare? Chiar dacă ți-a fost dușman și îl urai? Cum poți? Îți e imposibil. Și te mai uiți și la cel care-ți cere să-i descrii ce-ai văzut... și îți vine să-i zici: "Ce dracu'? Crezi c-a fost un nenorocit de răsărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de sânge spulberat și cel de pământ reavăn. Cum poți țipa în felul ăla? Și știi în sufletul tău că ăla e ultimul țipăt pe care o să-l ai și că la fel vei țipa și tu, cum a țipat dușmanul tău. Ideea unei revoluții pare încântătoare până când trebuie să pui mâna pe arme, Corvium. Aproape că e romantică... până la fapte. "De ce facem asta, Vladimir?" Pentru ca fiii lor să nu trebuiască s-o facă. Se duse la geamul unei clase. L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
sumbră scena! Încă respira nefericitul. Ceața îl măcina și îi rodea carnea de pe el cu nesfârșită răbdare, iar el stătea neputincios, pe jumătate inconștient, pe jumătate înnebunit de durere, dar incapabil să și-o exprime. Zvâcnea patetic și involuntar atunci când Dușmanul îi atingea vreun nerv. Peretele era parțial acoperit de urmele exploziei care s-a auzit mai devreme și pe alături găurit de gloanțele trase în ceață. Cei trei elevi care erau în încăpere stăteau undeva lângă ușă, speriați de moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Se duse înspre elevul în agonie și vru să-l tragă de sub ceață, dar acesta parcă era pironit de podea. Nici nu se clintise! În schimb, un mârâit înfundat se auzi din tot corpul ceței. Se trase un pas înapoi. Dușmanul se făcu semicerc în jurul său. Ca un animal sălbatic, acum îl amenința pe cel care atentase la hrana sa. Dreapta țâșni înspre demonul alb, dar Eterna, care strălucea a sânge și a pericol, se opinti în ceva din interiorul vaporilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
dintr-o rană lungă și dreaptă ce începea din colțul tâmplei stângi și se termina la începutul mușchilor gâtului. Gândurile sale erau clare. "De ce corpul meu nu s-a păzit cum a făcut în cantină? Sau în lupta cu TEG?" Dușmanul rămase în poziția sa și nu mai avansă. Când Corvium ieși pe ușă, zdruncinat și dezamăgit că n-a putut face mai mult și contrariat că lucrurile nu s-au întâmplat așa cum ar fi trebuit, norul se retrase înspre ospățul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
n-a putut face mai mult și contrariat că lucrurile nu s-au întâmplat așa cum ar fi trebuit, norul se retrase înspre ospățul său. Jumătate de suflet... făcu el într-o șoaptă. Din cauza asta, Vladimir? Nu. E natura lui! În fața Dușmanului îți pierzi o parte din proprietăți. I se mai zice Ștergătorul de Litere, căci îți șterge temporar din Cartea Anilor unele litere care sunt în plus față de cele comune. Vladimir... îngăimă el debusolat. Trebuie să ne mișcăm! Când va termina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
noaptea ar fi trecut mai repede. — De ce nu m-ai chemat? șoptește Livia cu glasul sugrumat de emoție. Își îngroapă fața în faldurile togii. — Cum aș putea sta măcar o clipă liniștită, când te văd în con jurat de atâția dușmani care nu se mai potolesc? Bătrânul principe ridică din sprâncene a mirare. Livia do rește să obțină de la el ceva extrem de important, dacă a început așa. Își încrețește fruntea încercând să-și dea seama despre ce poate fi vorba, ca să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
într-un coc jos, la baza cefei. — Chiar dacă nu avem la Roma decât trei cohorte pretoriene, trei urbane și garda de batavi care ne apără, gândește-te că nimeni n-ar avea unde să fugă și să găsească ajutor la dușmani. Îmbrățișează camera într-un gest larg. — Pe tot cuprinsul Italiei, orașele sunt dezarmate, fără întă ri turi ridicate în vederea vreunui asediu, și mai ales fără arme care, dacă le-ar cuceri cineva, ar putea deveni o primejdie pentru noi... Pe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mod sincer. Întoarce o față tristă către ea. — Sabia, draga mea, poate să pună capăt unei vieți omenești, însă prețul e înstrăinarea sufletelor celorlalți. Cu cât teama pe care-o inspiră e mai puternică, cu atât îmi fac mai mulți dușmani. Dă să surâdă, dar nu-i iese. Așa că degeaba te înfurii gândindu-te la greșelile altora. Se împinge mai aproape și o bate cu palma, liniștitor, peste coapse. — Prefer să-i educ prin legi, prin binefaceri, chiar prin măsuri coercitive
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
întruchipat, cu bună știință sau nu, credința în propria stea și în propriul geniu. El în truchipează credința în Roma. La Ilerda, Pharsalus, Thapsus și Munda, divinul Caesar a ieșit învingător. La Actium, a învins Roma. Caesar și-a iertat dușmanii. El i-a privit pierind și acum poate să declare cu mâna pe inimă că nu mai are dușmani printre romani... Se apleacă brusc spre Livia. — Lasă grijile statului pe seama mea, dragă. Își modulează vocea: — Multe pot fi mai lesne
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Roma. La Ilerda, Pharsalus, Thapsus și Munda, divinul Caesar a ieșit învingător. La Actium, a învins Roma. Caesar și-a iertat dușmanii. El i-a privit pierind și acum poate să declare cu mâna pe inimă că nu mai are dușmani printre romani... Se apleacă brusc spre Livia. — Lasă grijile statului pe seama mea, dragă. Își modulează vocea: — Multe pot fi mai lesne îndreptate pe calea clemenței decât prin cruzime. Împărăteasa îi răspunde cu vocea tremurând de dispreț și mânie: — Generozitatea poate
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]