5,962 matches
-
era ocupat de un alt temenos, cu o lățime echivalentă cu a Mausoleului, dar mai lung (). Acesta cuprindea un mic templu clasic și două structuri circulare, în colțurile de nord-est și sud-est, corespunzând probabil unor altare. Din aceste ultime două edificii nu s-au păstrat decât fundațiile, iar funcția lor nu a fost identificată cu siguranță. Templul este un tetrastil prostil corintic, cu intrarea întoarsă către Peristil, și construit pe un podium de pe , cu o înălțime de . Nu s-a mai
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
intrărilor de nord și de sud, și erau inițial luminate cu mici ferestre aflate la înălțime. Tavanul este o boltă care, ca și pereții, a fost probabil acoperită cu un mozaic de sticlă colorată. Rotonda Vestibulului se înscrie într-un edificiu pătrat, pereții fiind făcuți în așa fel încât sunt suficient de groși la colțuri pentru a permite amenajarea de scări în spirală care să ducă la etajele superior și inferior. Nivelul din subsolul Vestibulului era prevăzut cu accese de cele
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
petrecut ultimii ani ai vieții în această reședință, pe care izvoarele contemporane o desemnau fără ambiguitate ca "vilă". Deci nu există nicio mărturie că monumentul ar fi servit drept "palatium" (termen latinesc care este originea etimologică a cuvântului „palat”), adică edificiu conceput simultan pentru a cuprinde reședința privată imperială și pentru desfășurarea complexului ceremonial aulic care caracteriza puteria imperială în Antichitatea târzie. Totuși, primii arhitecți și arheologi care au dedicat studii ample Splitului îi recunosc caracteristicile arhitecturale care anticipează, după părerea
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
și mai aproape de schema Splitului, cetatea lui Dioclețian de la Palmyra: aici se regăsește același aranjament al străzilor, în timp ce "principia" sunt aflate către muchia interioară, și nu către poarta principală. Comparația nu este validă decât dacă se recunosc elementele "principia" în edificiile din partea sudică a palatului lui Dioclețian de la Split: Peristilul cu colonada sa și cu veranda monumentală cu arc central ar putea evoca fațada unui "aedes principiorum" al unei cetăți clasice de legiune. Cu caracteristicile împrumutate concomitent din arhitectura militară, cea
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
și a dependințelor sale, o arhitectură monumentală și adesea și o incintă fortificată. Dar, așa cum abdicarea voluntară a lui Dioclețian a fost un fapt aproape nou în istoria imperială romană, reședința prevăzută pentru perioada sa de pensionare a rămas un edificiu fără un echivalent veritabil după Tetrarhie. Descoperirea în Serbia la sfârșitul secolului al XX-lea a două complexe fortificate, Romuliana și Šarkamen, care prezintă, în diverse măsuri, aceleași caracteristici ca și palatul din Split, a permis plasarea lor într-un
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
descris templul lui Jupiter și menționează că „Rotonda” (adică Vestibulul) încă mai avea fragmente de mozaic fixate. În 1567, cancelarul venețian al comunei Split, Antonio Proculiano, a descris palatul și principalele sale clădiri, între care se numărau probabil cele două edificii circulare ale temenosului templului lui Jupiter. Tomko Marnavić, episcop de Bosnia, a relatat și el povestea descoperirii sarcofagului lui Dioclețian în turnul de sud-est al palatului. Primele desene ale palatului datează din secolul al XVI-lea și aparțin unui italian
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
este o casă situată pe Strada Prunului nr. 1, în centrul municipiului Suceava. În acest imobil a locuit și a compus marele compozitor român Ciprian Porumbescu (1853-1883). Edificiul a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015, având codul de clasificare . Casa a fost construită la începutul secolului al XIX-lea în centrul orașului, pe locul unde în trecut se afla un cimitir. În
Casa „Ciprian Porumbescu” din Suceava () [Corola-website/Science/328851_a_330180]
-
dinainte de 1960 este declarată monument istoric, ulterior statutul fiindu-i reconfirmat odată cu includerea pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava elaborată în anul 2004. În 1977 tabla de pe acoperiș este schimbată. Tot atunci casa devine locuință privată. În următoarea perioadă, edificiul se degradează treptat. Au loc alunecări ale terenului de sub casă, tencuiala exterioară cade, iar în pereți se formează găuri și fisuri care amenință structura de rezistență. În ciuda pericolului de prăbușire și a faptului că are valoare istorică, autoritățile locale nu
Casa „Ciprian Porumbescu” din Suceava () [Corola-website/Science/328851_a_330180]
-
ale terenului de sub casă, tencuiala exterioară cade, iar în pereți se formează găuri și fisuri care amenință structura de rezistență. În ciuda pericolului de prăbușire și a faptului că are valoare istorică, autoritățile locale nu iau nici o măsură pentru a salva edificiul. În 2010, casa este afectată de un incendiu, iar ulterior este renovată, însă fără a se ține cont de statutul de monument istoric. Astfel aspectul exterior este modificat, în special prin refacerea pridvorului de la intrare și înlocuirea tâmplăriei cu ferestre
Casa „Ciprian Porumbescu” din Suceava () [Corola-website/Science/328851_a_330180]
-
Teilor în partea vestică, iar vizavi de acesta se găsesc Stadionul Areni și sediul Inspectoratului Județean de Poliție. Clădirea principală este dispusă la bulevard și a fost construită într-un stil rustic, care reflectă domeniul de activitate al instituției găzduite. Edificiul este format din două corpuri dispuse perpendicular, planul construcției având formă de cruce cu laturile inegale. Pe laturile lungi construcția are un singur nivel, iar pe laturile scurte, parter și etaj. Intrarea principală în clădire se realizează pe latura scurtă
Direcția Silvică din Suceava () [Corola-website/Science/328852_a_330181]
-
terminate la partea superioară în arc frânt. Deasupra golurilor de intrare există cinci ferestre dreptunghiulare, dispuse vertical, deasupra fiecăreia existând câte o fereastră de dimensiuni reduse. Celelalte ferestre aflate în partea etajată a clădirii sunt similare. În partea în care edificiul are un singur nivel, ferestrele sunt de dimensiuni mai mari, având formă dreptunghiulară în partea de jos, iar în partea superioară fiind finalizate în arc frânt. Tâmplăria ferestrelor este de culoare verde închis. Edificiul are un acoperiș în patru ape
Direcția Silvică din Suceava () [Corola-website/Science/328852_a_330181]
-
sunt similare. În partea în care edificiul are un singur nivel, ferestrele sunt de dimensiuni mai mari, având formă dreptunghiulară în partea de jos, iar în partea superioară fiind finalizate în arc frânt. Tâmplăria ferestrelor este de culoare verde închis. Edificiul are un acoperiș în patru ape, cu pante repezi. În partea cu un singur nivel, acoperișul corpului paralel cu bulevardul prezintă ruperi în pantă, atât în față cât și în spate, ce dau construcției un aspect de cabană, specific zonei
Direcția Silvică din Suceava () [Corola-website/Science/328852_a_330181]
-
claselor crescând la 8. Cursul așcendent al evoluției orașului Baia Mare a fost întrerupt după 1660 de invaziile turco-tătare, iar din 1742 de o puternică molimă de ciumă. Din această perioadă sunt semnalate totuși evenimente ce au contribuit la ridicarea primelor edificii care își vor focaliza atenția spre educație și cultura. Astfel în 1750 printre clădirile de piatră sau cărămidă s-au ridicat și 2 școli confesionale. Reuniunea femeilor maghiare se implică în susținerea grădinițelor și ajutorarea săracilor. Prima formație de teatru
Liceul de artă din Baia Mare () [Corola-website/Science/329451_a_330780]
-
la secția romană și Weith Vasile - desen, pictură, la secția maghiară, Makkai Paraschiva - desen, grafică și decorativă, secția română și maghiară. Inițial școala cu sediul pe str. Victoriei nr. 17 avea o sală mare de studii și două ateliere mici, edificiile având la un loc șase ateliere. într-un timp relativ scurt școala a fost recunoscută și iată de ce mulți artiști au cerut corectură și îndrumare de la maestrul Hollosi Simon, Torma Ioan, Ivanyi Grimwald, Bela și Ferenczi Karoly. În primul an
Liceul de artă din Baia Mare () [Corola-website/Science/329451_a_330780]
-
în vedere nevoile comunității musulmane, acesta demarează proiectul construirii unui "Centru Cultural Islamic" în București. În 1993 înființează prima organizație a societății civile musulmane din București - "Societatea Umanitară Semiluna". Prin intermediul acestei organizații demarează în 1994 construcția "Centrului Cultural Islamic Semiluna", edificiu ce va include o moschee, o școală și o grădiniță. Din 1996, Ahmed Mazhar Nakechbandi este președintele "Centrului Cultural Islamic Semiluna" din București, calitate în care a dezvoltat programe și activităti pentru comunitatea musulmană, având ca parteneri, printre alții, Universitatea
Ahmed Mazhar Nakechbandi () [Corola-website/Science/330911_a_332240]
-
lucrărilor de modernizare, iar spectatorii pot vedea numai o porțiune din semicercul de la 6 metri. Acest lucru a fost considerat aproape unanim de către presă drept o „gafă” și „o eroare de proiectare”. Ulterior, un ziar local a publicat declarațiile proiectantului edificiului, conform căruia firma de proiectare a atras atenția încă de la avizarea Studiului de Fezabilitate că o parte din spectatori nu va vedea în întregime terenul pe care se desfășoară meciuri de handbal, acesta fiind mai mare decât terenurile pentru baschet
Sala Sporturilor Olimpia () [Corola-website/Science/330970_a_332299]
-
sau Manuc Bey (oficial - Complexul istorico-arhitectural Manuc Bey) este amplasat în orașul Hîncești din partea central-vestică a Republicii Moldova; și include următoarele edificii: Palatul lui Manuc, Casa vechilului, Cădirea contesei, Castelul de vânătoare, Turnul de veghe, ș.a. Cu toate că conacul îi poartă numele, acesta însă, nu a fost ridicat de către diplomatul și negustorul de origine armeană Manuc Bei Mîrzaian, așa cum se vehiculează (el decedând
Conacul lui Manuc Bei () [Corola-website/Science/331010_a_332339]
-
într-o stare de degradare avansată, excepție făcea numai clădirea Castelului de vânătoare. În octombrie 2013 a fost semnat un contract de grant privind restaurarea complexului istoric. Proiectul va fi aplicat pe parcursul anilor 2014-2015, și include un total de nouă edificii care urmează să fie renovate. Este vorba de Palatul „Manuc Bei”, care are 2 nivele, Clădirea contesei, Castelul vânătoresc, Casa vechilului, Turnul de veghe, Biserica armenească, fântâna arteziană, grajdurile și trecerile subterane care încep din apropierea Conacului și se extind sub
Conacul lui Manuc Bei () [Corola-website/Science/331010_a_332339]
-
vagonetelor și a mecanismelor au fost aprobate la Sankt Petersburg în 1912, iar construcția depoului a demarat în 1913, la marginea de atunci a orașului, loc care a devenit stația terminus a liniilor de tramvai. Depoul era alcătuit din următoarele edificii: Terenul depoului este înclinat spre strada Columna, particularitate ce a influențat arhitectura complexului, acesta fiind amplasat pe două terase, închise de o incintă din piatră. Către strada Columna, este construit un zid de sprijin cu talus, care atribuie complexului un
Complexul de clădiri ale Depoului și cârmuirii fostei societăți „Tramvaiul Chișinăului” () [Corola-website/Science/335407_a_336736]
-
care se întâlneau căi comerciale principale maritime (ale Mării Negre) și fluviale cu unele de uscat a oferit un acces facil, care a permis trecerea de la transportul continental la cel maritim și invers. Fortificațiile nucleului urban - unde s-au aflat principalele edificii ale negustorilor din Occident, Răzvan Theodorescu le presupune în baza unor analogii, ca fiind construite de genovezi la începutul secolului la XIV-lea. Tot aici s-a aflat o bază navală bizantină. Asupra orașului a existat o puternică amprentă a
Vicina (oraș) () [Corola-website/Science/335371_a_336700]
-
a compensa monotonia tematică, era cea epigrafică, ce menținea tradiția literară arabă prin intermediul caligramelor. Creațiile unor astfel de autori, precum Ibn Zamrak, erau expuse pe pereții palatelor, tocmai pentru a-i elogia pe cei care au dispus construirea lor. Un edificiu care a beneficiat din plin de poezia ornamentală a fost Alhambra. Textul epistolar - "risălat", alături de genul literar cunoscut drept "maqăma" - proză rimată, cu inserții poetice, au fost două forme de așa-numită „proză ornată”, originare din Orient și preluate ulterior
Literatura hispano-arabă () [Corola-website/Science/335397_a_336726]
-
pură coincidență, o primă clasificare a tipurilor de locuințe. Aceste case se încadrează în următoarele trei stiluri diferite de locuințe: Efectul plastic al caselor, ca o consecință arhitectonică a planului, reprezintă singura deosebire între cele trei case. De asemenea primele edificii turcești se distingeau cu mare ușurință de cele bizantine. Caracterul asiatic proeminent este întâlnit foarte des în locuințele din regiunea Anatoliei, care pot fi împărțite și ele în două categorii: Din cauza faptului că în Turcia sunt patru tipuri de climă
Locuințe tradiționale turcești () [Corola-website/Science/331923_a_333252]
-
(în limba persana کاخ گلستان, pronunțat "Kăḫ-e Golestăn") este una dintre cele mai vechi edificii ale Teheranului și a fost inclus pe lista monumenelor UNESCO în 2013. Cea mai veche dintre monumentele istorice din Teheran, aparține unui grup de clădiri regale, care au fost odată îngrădite de zidurile de paie și nămol ale fortăreței istorice
Palatul Golestan () [Corola-website/Science/331925_a_333254]
-
În primă fază, prim-ministrul lui Naser al-Din Shah, Amir Kabir, a cumpărat terenul la est de grădină palatului, adăugându-l la complexul Golestan. Prima modificare a fost adăugarea unui muzeu de arme regale, situat pe partea de est a edificiului Qasr-e Golestan. La momentul respectiv, conglomeratul alcătuit din Qasr-e Golestan, noul muzeu și alte câteva clădiri la vest, a fost cunoscut sub numele de „Imarat-e Khorouji”. În aceeași perioadă, reconstrucții majore au fost efectuate pentru „Imarat-e Badgir” (1853). În a
Palatul Golestan () [Corola-website/Science/331925_a_333254]
-
Complexul de edificii ale Școlii Teologice este un monument de arhitectură și istorie de însemnătate națională din Chișinău, introdus în Registrul monumentelor de istorie și cultură a municipiului Chișinău, alcătuit de Academia de Științe. Școala teologică a fost fondată la începutul sec. al
Complexul de edificii ale Școlii Teologice, Chișinău () [Corola-website/Science/336941_a_338270]