5,930 matches
-
o macara de 400t ridică 400t la o rază de 3m, acest lucru este însă dificil de realizat tehnic, deoarece nu există un obiect atât de compact cu o masă așa mare. Pe masura ce rază crește, forța macaralei scade. În termeni empirici, macaraua poate fi asemănata unui om între picioare ridică o greutate mare dar cu cât se depărtează (întinde mâna, respectiv brațul macaralei) greutatea ce poate fi ridicată scade.
Automacara () [Corola-website/Science/308029_a_309358]
-
din acea epoca, si a stadiului intelectualismului la Harvard, precum și a doctrinei unitariene care se predă în cadrul Harvard Divinity School. Printre doctrinele de bază ale transcendentaliștilor se află credință într-o stare spirituală ideală, care transcende domeniul fizicului și al empiricului și care poate fi atinsă numai prin intuiția individului, nu prin respectarea doctrinelor religiilor deja existente. Transcendentaliști importanți au fost: Ralph Waldo Emerson, Henry David Thoreau, sau Margaret Fuller. Publicarea eseului „"Natură"” de către Emerson în 1836 este considerat momentul decisiv
Transcendentalism american () [Corola-website/Science/308094_a_309423]
-
Thoreau a studiat ca filozof Natura și legătura ei cu condiția umană. La început a fost un adept al transcendentalismului, o filozofie idealistă eterogenă, apărată de Emerson, Fuller și Alcott. Ei susțineau că o stare spirituală ideală transcende fizicul și empiricul și că ea poate fi atinsă prin intuiție personală, nu doctrină religioasă. Din pespectiva lor, Natura era reprezentarea exterioară a unui spirit interior, Emerson scriind în „"Nature"” că există o „"radical correspondence of visible things and human thoughts"” („"corespondență radicală
Henry David Thoreau () [Corola-website/Science/308092_a_309421]
-
teoriile variabilelor ascunse nelocale pot să existe (ceea ce unii, inclusiv Bell, cred că pot face legătura conceptuală între mecanica cuantică și lumea observabilă). Dacă părerea lui Einstein sau cea a lui Heisenberg este adevărată sau falsă nu este o problemă empirică simplă. Un criteriu prin care am putea judeca succesul unei teorii științifice este puterea de explicare pe care aceasta ne-o dă, și până acum se pare că vederea lui Heisenberg a fost mai bună la a explica fenomenele subatomice
Principiul incertitudinii () [Corola-website/Science/308245_a_309574]
-
considerare atât eficiența intervențiilor psihologice cât și teoria pe care se bazează aceste intervenții, publicând în anul 2011 un nou sistem de referință pentru evaluarea statutului unei forme de psihoterapie pentru o tulburare mentală specifică . Profesorul David a adus contribuții empirice în acest sens, fiind autorul a mai multor studii clinice controlate a unor analize privind mecanismele schimbării, și meta-analize care au evaluat eficacitatea sau eficiența psihoterapicilor cognitive și comportamentale în diferite forme de psihopatologie. În ceea ce privește mecanismele psihologice implicate în sănătate
Daniel David () [Corola-website/Science/306547_a_307876]
-
eficacitatea sau eficiența psihoterapicilor cognitive și comportamentale în diferite forme de psihopatologie. În ceea ce privește mecanismele psihologice implicate în sănătate și boală, activitatea de cercetare a vizat în principal investigarea rolului credințelor raționale și iraționale, fiind autorul sau coautorul a numeroase studii empirice și manuale importante în acest sens. Alături de Steven Jay Lynn și Albert Ellis este editorul unuia dintre cele mai importante tratate în domeniu de până în prezent, publicat la Oxford University Press. Profesorul Daniel David este unul din editorul serieri "Best
Daniel David () [Corola-website/Science/306547_a_307876]
-
postmodernismul, poststructuralismul și deconstructivismul au fost toate identificate de comentatori ca "nihiliste" la momente diferite în contexte diferite. ul diferă de Scepticism prin aceea că Scepticismul nu respinge complet afirmațiile adevărului, ci respinge numai acele afirmații la care există dovezi empirice insuficiente pentru a le sprijini. Nihilismul este cel mai adesea asociat cu filosoful german Friedrich Nietzsche, deși el nu a susținut de fapt niciodată Nihilismul ca un mod practic de viață și a fost de regulă un critic veritabil al
Nihilism () [Corola-website/Science/306578_a_307907]
-
degrabă, nimicul pare a fi o limită sau asimptotă care poate fi abordată, dar niciodată atinsă total. Nihilismul metafizic (sau Teoria petei): Aceasta este teoria că ceea ce există nu sunt obiecte sau că obiectele nu există, și, prin urmare, realitatea empirică este o iluzie, sau, mai bine zis, teoria că aici nu ar fi fost obiecte deloc (de exemplu, că aceasta este o posibilă lume în care nu există obiecte, deloc). (Un obiect, aici, este un lucru, o entitate sau o
Nihilism () [Corola-website/Science/306578_a_307907]
-
mai amplă, un principiu, o teorie științifică sau o lege universală. Multe din aceste folosiri ale argumentului ignoranței sunt considerate erori logice, în special în articolele academice care ar trebui să fie riguroase în privința premiselor sale cheie și a fundamentelor empirice. Oricum în unele cazuri (ca cel al autorului Irving Copi descris mai jos) în care se așteaptă evidențe afirmative, dar care în urma examinării lipsite de prejudecăți, evidențele totuși nu sunt găsite, atunci poate deveni util și chiar prudent a raționa
Argumentul ignoranței () [Corola-website/Science/307796_a_309125]
-
pas cu pas într-un tipar al "echilibrului punctual" mai degrabă decât într-un mod aleator continuu (anageneză). Lipsa evidențelor edecvate pentru a verifica aceste aspecte specifice ale evoluției nu este luată drept indicator al faptului că fie acele fenomene empirice nu se produc sau că nu au o cauză naturală. De fapt există noi teorii ca de exemplu koinofilia și "plasticitatea încremenită" care încearcă să explice "echilibrul punctual". Este de asemenea o eroare logică să se afirme că dacă o
Argumentul ignoranței () [Corola-website/Science/307796_a_309125]
-
la care a colaborat cu Denis Diderot și alți gânditori din acea vremea, i-a dat posibilitatea de a formaliza gândirea sa filosofică. "Discursul preliminar" la Enciclopedie (publicat în 1751 ca prefață la primul volum al acesteia), inspirat de filosofia empirică a lui John Locke, este adesea considerat ca un veritabil manifest al iluminismului. Acest manifest afirmă existența unei legături directe între progresul cunoașterii și a progresul social. D'Alembert a fost un filozof idealist și a criticat filozofia carteziană și
Jean le Rond D'Alembert () [Corola-website/Science/308311_a_309640]
-
ce determină apariția unei noi judecăți pe baza celor precedente. În raționament are loc o mișcare a minții de la judecăți cunoscute la judecăți necunoscute, noi. Raționamentul inductiv este un model de gândire umană care este folosit cu precădere în științele empirice, și care constă într-o inferență (operație a gândirii prin care se trece de la un enunț la altul) de la enunțuri singulare (descrieri, observații, experimente, calcule făcute cu anumite mărimi), la enunțuri universale, la ipoteze sau teorii. Prin raționamentul inductiv, gândirea
Raționament inductiv () [Corola-website/Science/303216_a_304545]
-
sau stomacul, în timp ce alții tratau fie ochii, fie dinții. Instruirea medicilor avea loc la instituția Per Ankh sau "Casa Vieții" cu sediul în Per-Bastet în timpul Noului Regat și la Abydos și Sais în perioada târzie. Papirusurile medicale atesta o cunoaștere empirică de anatomie, în leziuni și tratamente practice. Rănile erau tratate cu bandaj cu carnea crudă, pânză albă, plase și tampoane îmbibate cu miere pentru a preveni infecția, în timp ce opiu de cimbru și Belladona erau utilizate pentru a calma durerea. Cele
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
află Jurnalul prezent în volumul de Proze. Ca operă literară jurnalul capătă valori multiple. Este un alt fel de a face literatură. Aici nu mai există o unitate de ansamblu, iar relația narator, autor, personaj stă sub semnul echivalenței. Eul empiric se metamorfozează într-un eu livresc, estet, iar o dată cu el și realitatea empirică se transformă într-una de hârtie, ea fiind supusă viziunii livresc-subiective a autorului. Cea mai lirică formă de epic este tocmai această „specie" a jurnalului. Demiurgul se
Matei Iliescu (roman) () [Corola-website/Science/302347_a_303676]
-
multiple. Este un alt fel de a face literatură. Aici nu mai există o unitate de ansamblu, iar relația narator, autor, personaj stă sub semnul echivalenței. Eul empiric se metamorfozează într-un eu livresc, estet, iar o dată cu el și realitatea empirică se transformă într-una de hârtie, ea fiind supusă viziunii livresc-subiective a autorului. Cea mai lirică formă de epic este tocmai această „specie" a jurnalului. Demiurgul se creează pe sine însuși, se dezvăluie însuși motorul ...creator în chiar inima volumului
Matei Iliescu (roman) () [Corola-website/Science/302347_a_303676]
-
analitic (un exemplu devenit celebru: "doi plus doi egal patru") și cele verificabile empiric. Alfred Jules Ayer a răspândit aceste teze în spațiul de limbă engeză în lucrarea sa "Language, Truth and Logic" ("Limbaj, adevăr și logică"), în care modelele empirice vin în contact cu cele fenomenologice. Pozitivismul logic a fost criticat de Karl Popper. El consideră că teoria semnificației împiedică înțelegerea vorbirii. Wittgenstein însuși, în lucrările de mai târziu, reunite în "Philosophical Researchs" (apărută postum în 1953), renunță la unele
Filosofie analitică () [Corola-website/Science/302204_a_303533]
-
ceruri, din vârful unui munte, blestemându-l pe Dumnezeu și provocându-l să îl osândească iadului. În deznădejdea să, i se părea că merită să fie osândit pe vecie de mânia lui Dumnezeu, numai să fi putut ști, în mod empiric, ca Dumnezeu există - și să nu rămână într-o stare de nepăsare. Dacă Dumnezeu l-ar condamnă la iad, atunci cel putin ar simți, pentru o clipă plină de fericire atingerea lui Dumnezeu și ar ști cu siguranță că El
Seraphim Rose () [Corola-website/Science/302541_a_303870]
-
prin însăși aceasta conferă existenței semnificație și valoare“. Miturile memoriale sunt păstrătoarele faptelor ancestrale și se poate presupune că ele au înregistrat fie psihoze colective provocate de evenimente de mari proportii cu caracter insolit (cunoașterea focului, revoluția agrara), fie încercarea empirică de a explica diverse fapte neobișnuite, petrecute de obicei la confluența existențială a două populații de nivel spiritual foarte diferit. Exemple: omul primordial, invenția uneltelor, modificările condiției umane (revoluția agrară,), războaiele cerești, potopul și reconstrucția universului. Miturile fenomenologice privesc fenomele
Mit () [Corola-website/Science/302762_a_304091]
-
socială. Weber este adesea citat, împreună cu Émile Durkheim și Karl Marx, ca unul dintre cei trei fondatori ai sociologiei. Weber a fost un mare susținător al antipositivismului metodologic, argumentând în favoarea studiului acțiunii sociale prin mijloace interpretative (mai degrabă decât pur empirice), bazat pe înțelegerea scopului și sensului pe care indivizii îl atribuie propriilor lor acțiuni. Spre deosebire de Durkheim, el nu credea în monocauzalitate și a avansat în schimb ideea că pentru orice rezultat pot fi mai multe cauze. Principala preocupare intelectuală a
Max Weber () [Corola-website/Science/303240_a_304569]
-
putea fi încorporat în schema creștină a lucrurilor, fără a periclita nucleul credinței? Unele dintre aceste probleme, deși nu toate, par străine, pentru epoca noastră, deși nevoia de a găsi un modus vivendi cu noile descoperiri științifice și filosofiile mai empirice de acum încă provoacă Biserica. S-ar putea ca studierea alinierii gândirii Sfântului Grigorie la epoca sa să poată arunca ceva lumină asupra modului în care am putea și noi atinge un astfel de echilibru, cu epoca noastră, în multe
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu PETCU [Corola-other/Science/127_a_436]
-
mintea și inima pregătită pentru a aștepta întâlnirea iminentă. Întâlnirea ca atare este însă o chestiune de Har: Dumnezeu se arată atunci când dorește, nu când îl chemăm noi. Întâlnirea cu Dumnezeu este înțeleasă de Isihast ca o experiență personală, directă, empirică. Veritabilul teoretician și doctrinar al isihasmului a fost arhiepiscopul de Salonic, Grigore Palamas, născut în 1296 la Constantinopol, călugăr athonit. El s-a implicat într-o polemică cu călugărul filosof Varlaam din Calabria. Varlaam era interesat de fenomenul isihast și
Isihasm () [Corola-website/Science/303314_a_304643]
-
Varlaam spunea că isihaștii confundă inima ca organ fizic cu inima înțeleasă ca centru spiritual al persoanei umane, accentuând că rugăciunea este un fapt mental care nu are nici o legătură cu activitatea corpului. De asemenea, Varlaam respingea posibilitatea unei cunoașteri empirice a lui Dumnezeu, spunând că aceasta poate fi numai propozițională. Palamas răspunde acestor opinii construind, în timpul polemicii, o solidă sinteză dogmatică a ortodoxiei. Tradiția filozofică a acestui curent conține elemente din gândirea neoplatonicilor. Ideile lui Platon - mai ales interpretările date
Isihasm () [Corola-website/Science/303314_a_304643]
-
trisectate. A. nemorosa L. (floarea paștelui) este o specie spontană în păduri de foioase, cu flori albe. A. ranunculoides L. (păștiță) are flori galbene. Plantele conțin o substanță activă (anemonol), cu proprietăți astringente, vezicante și corozive, fiind utilizate în mod empiric contra paraliziei. Reprezentanții genului Aconitum (omag) au flori zigomorfe, nepintenate, divers colorate (albastre, galbene sau albastre-violacei), dispuse în racem lax. Tepala superioară a perigonului are formă de coif. Cresc prin locuri înierbate, tufișuri, coaste stîncoase, în regiunea montană, din etajul
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
zona colinară pînă în subalpin F. viridis Duchs. (fragi sau căpșuni de câmp), F. moschata Duchs., se întâlnesc și spontan, dar sunt cultivate pentru fructele lor. Frunzele speciilor din genul Fragaria conțin taninuri, avînd proprietăți astringente și antidiareice. În medicina empirică sunt utilizate în icter, ca diuretice și depurative, ca antispastice etc. Din fructe se prepară gem și dulceață - Subfamilia Maloideae (Pomoideae). Include arbori cu frunze simple, alteme, cu stipele caduce. Florile sunt actinomorfe și au un receptacul concav, gineceul fiind
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
este reprezentat prin numeroase specii spontane și cultivate, cu frunze simple și flori pedicelate, grupate cîte 1-6. P. spinosa L. (porumbar) este un arbust spontan, alcătuind tufișuri compacte la marginea pădurilor, pe coaste însorite. Fructele sale sunt utilizate în medicina empirică. Conțin glicozizi, flavonoizi, antociani, acizi organici, polifenoli, zaharuri etc. Florile sunt utilizate pentru acțiunea lor diuretic-depurativă, precum și în hipertensiunea arterială, iar fructele au efect antidiareic, fiind recomandate și în afecțiuni renale și dischinezii biliare. Denumirea sa populară este corelată cu
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]