9,472 matches
-
expresie confuză, maculată de dogmatizarea excesivă și de metafizica speculativă care-l statuează drept personaj real, prin urmare, el propune formula "Esență Tată", mult mai permisivă interpretării psihologiste. La fel, motivul învierii sufletului după moartea trupului este taxat drept "pură ficțiune metafizică ". El este înlocuit cu "învierea etică în timpul vieții" sau cu tema "redresării" omului. Renașterea din această viață la sensul ascuns al vieții ar fi, în opinia lui Paul Diel, mesajul central al Noului Testament. Personajul principal al acestei complexe
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
apariție nu este ceva aparent tocmai din cauză că ea se bazează pe mister, care, la rîndul lui, nu este absolut nimic altceva decît emoția provocată de spaimă sau de pasiune imanentă vieții psihice. Presupusele realizări ale științei nu sînt decît o ficțiune, înțelegerea imanenței misterului excluzînd orice speculație asupra pretinsei sale transcendențe este realizabilă cu condiția ca științele să se hotărască să-și asume studierea tuturor manifestărilor aparente ale misterului: viața intrapsihică și lumea înconjurătoare. Intrapsihicul nu poate fi studiat decît prin intermediul
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
satisfacția esențială, bucuria cea mai intensă, dacă este inspirat de încrederea perfectă în viață, de credința neclintită în mister. Spiritul lui Dumnezeu (sensul vieții) s-a încarnat în el, devenind forță motivantă. Eroul mitic, care nu mai este doar o ficțiune simbolică, eroul cu adevărat exemplar, ne face să întrevedem calea salvării și posibilitatea de a merge pe acest drum. Învingător definitiv al vieții și morții (sufletului), al vanităților umane, al tenebrelor și al spaimei, el ne face să presimțim faptul
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
există însă este, pe de o parte, misterul existenței lumii, iar pe de altă parte misterul elanului animant, care este un fenomen psihic. De aici rezultă că textele vorbesc despe două forme de înviere: învierea Sufletului după moartea trupului, pură ficțiune metafizică, și învierea etică în timpul vieții, care se referă la decăderea banală, la căderea adamică, numită "moartea sufletului": moartea elanului animant. Este evident că termenul de "înviere" nu are aici nici un alt sens în afara semnificației sale lingvistice: redresare. Distincția aceasta
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
și a libertății, eroarea asupra funcționării care deliberează și motivează viața psihică credința în liberul arbitru provin aici, ca de obicei, din tendința cea mai primitivă a spiritului uman de a face dogme din superstițiile lui, de a-și ipostazia ficțiunile imaginative. Liberul arbitru este o imaginație ridicată la rangul de dogmă pentru a stabili răspunderea omului față de Judecătorul ceresc. Adevărul este că procesul deliberant este o procedură impusă omului de propria sa natură, un "proces" în care omul este inculpatul
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
pe o ignoranță comună (și admisă) și nu pe adevăruri primare, indubitabile, garantate de o instanță sursă de cunoaștere absolută. Pe lîngă inabilitatea sesizării "orelor astrale" ale economiei, se simte lipsa unei gîndiri strategice, în special la nivelul guvernelor, aceste "ficțiuni prin care fiecare gîndește că poate trăi pe cheltuielile celorlalți" (Fr. Bastiat). Gîndirea strategică nu poate să se dezvolte în cadrul strîns al logicii deductive (Morin), ansambliste (Castoriadis), pe care epistemologia occidentală a transformat-o într-un instrument absolut de cunoaștere
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
deznădejde. În cercul strîmt al babiloniei pămîntești, "bunătățile" noastre sunt în fapt deșertăciuni cu care ne mîndrim fără a folosi nimănui. "Somptuoasele și strălucitoarele edificii alcătuite din școli, autori, sisteme, doctrine nu sunt nimic altceva decît plămădiri himerice, iluzorii ale ficțiunii filosofice profane, translații de o clipă ale vălului Mayei, ce ecranează, obstaculează accesul spre esența unică a adevărului"14. Secolul al XXI-lea va fi religios. Militantă sau nu, laicitatea își epuizează resursele sale preponderent intelectuale, hiperraționale. Ideologiile care au
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
mele, eu moștenesc o varietate de datorii, bunuri, anticipații și obligații. Acestea constituie datul vieții mele, punctul moral de la care pornesc"40. Pentru Mac Intyre, Statul modern reprezintă forma instituționalizată a cultului individului. Concepte precum utilitatea sau dreptul sunt pure "ficțiuni morale" ale unor Euri cosmopolite și dezrădăcinate, a căror li-bertate de alegere e dominată de arbitrariu și de subiectivism. Societatea modernă a devenit hiperraționalizată, condusă de niște mutanți numiți "manageri", iar "politica modernă este război civil desfășurat cu alte mijloace
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
are a da seama în fața tenebrelor inconștientului. Din multe puncte de vedere, afirmația ne apare îndoielnică. Un studiu recent consacră caracterul relativ al patosului lucidității, care rămâne valabil numai intre limitele operelor de factură teoretică. Acesta diseminează doar provizoriu în ficțiune, întrucât moralitatea de necontestat a personajelor narator îl susține, dar îl și estompează. Din acest motiv, un Ștefan Gheorghidiu ne apare ca un narator cvasi-credibil: Luciditatea, teoretizată de scriitor, e semnul distinctiv al personajelor, accentuându-le potențialul afectiv, voluptatea ca
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
date pentru o psihanaliză de tip existențialist care, în accepția noastră, nu poate fi aplicată în opera camilpetresciană decât dinspre textele cu tentă autobiografică (jurnalul, fragmente disparate din Doctrina substanței, ca și confesiunile din câteva interviuri și conferințe) spre lumea ficțiunii. Notele zilnice ne apar de o aparent dezarmantă monotonie, notațiile alternând între privațiuni materiale și idiosincrazii literare. Lectorul avizat nu poate trece cu vederea o serie de amănunte dintre cele mai bizare. Însemnările au un caracter discontinuu, luni și chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
valorile colective, acordând totodată individului maxima libertate posibilă, are șanse de viață durabile."28 (s. a.) În ultima sa parte, definiția explică într-o oarecare măsură, semnificația titlului romanului Patul lui Procust. Chiar dacă au parcurs etapele firești ale individuației, eroii din ficțiune sunt nivelați, uniformizați de o societate ale cărei valori n-au fost cristalizate în mod corespunzător. Pentru a fi mai expliciți, vom considera componenta absconsă, inconștientă din interiorul sinelui ca fiind increatul, iar individuația un tip specific al creatului. Creatul
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
decât focul, element mai constant care reverberează cu forțe omenești mai ascunse, mai simple, mai simplificatoare."40 Căutând cu obstinație autenticul, Camil Petrescu recurge, mai ales în romanul Patul lui Procust la nenumărate comparații, ca o încercare de racordare a ficțiunii sale în real. De foarte multe ori, comparația include elementul acvatic și, contrar intenției, efectul narativ este invers: în loc de o conversie a "lumii ficționale" la realitatea concretă se resimte o glisare a povestirii către imaginar. Am precizat deja avertismentul dat
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
din realitate, care se apropie până la a se confunda cu personajul, este Cecilia Constantinescu. Bizar lucru însă, pe aceasta o va cunoaște abia după doi ani de la apariția romanului. Nu este aici un argument pentru o utopie a cărții? Cartea, ficțiunea, marile pasiuni dezlănțuite în operă sunt superioare vieții, devansând-o. Unde este locul Emiliei Răchitaru într-o rețea atât de vastă? S-a văzut că, în contextul Animei, imaginea mamei concordă cu vârsta de aur pierdută și regăsită (ne referim
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
-se pentru a treia oară într-un sanatoriu din străinătate. Asemeni lui Leonardo, dar, cu alte preocupări și parcă pentru a-și reabilita Supraeul, Camil Petrescu era convins că Doctrina substanței reprezintă apogeul spiritualității sale, ignorând multă vreme opera de ficțiune. Coincidențele (aparent!) bizare merg chiar până la balada populară. Ca și soția din povestirea lui Edgar Poe, Ana se stinge pe măsură ce mănăstirea câștigă în verticalitate. Un anumit aspect din biografia lui Camil Petrescu vine să încununeze câmpul mitic al Meșterului Manole
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
trimitere în afara-textului. Este o retorică, aparent tipic realistă, ce urmărește să creeze iluzia realității și să întemeieze ficțional opera (subiect/intrigă, personaje, decor, instanță narativă). Stricto senso, deosebirea dintre ceea ce, îndeobște, se numește "real" și ceea ce reprezintă mit/legendă/ficțiune (depinde de context) o sesizează cititorul experimentat. "...orice element transversal, orice fapt ce stânjenește acțiunea, orice notă secundară care poate interveni în evenimentele și motivele principale, tot ce este nehotărât, frânt și șovăitor și deviază mersul drept al acțiunii și
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
catalogată ca truism. Camil Petrescu era conștient de rolul său inovator, iar numeroasele fragmente adăugate impun evident cititorului a nu mai lăsa intrepretarea la un prim nivel de lectură, anume în impas și diletantism. Se mizează pe jocul contrapunctic dintre ficțiune și realitate. Dedublarea instanței narative, a limitelor consacrate ale textului, au implicații diverse. Notele de subsol ale autorului se constituie într-o hors d'œuvre, care instituie comunicarea între planul narațiunii și cel al comentariului. Întrerupând, constant și ferm, nota
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Petru Creția vorbea chiar de o "nedesăvârșire esențială" în opera lui Eminescu. Îl putem include aici și pe Camil Petrescu, în sensul că Patul lui Procust dobândește aspectul unei "simfonii neterminate". Suntem de acord cu cei care au inclus această ficțiune în categoria "romanelor cu final deschis". Am fi extrem de împăcați cu sine dacă, la finalul lecturii, un cititor avizat ar exclama în maniera lui Nicolae Iorga: "Un nou Camil Petrescu se ivi." BIBLIOGRAFIE I OPERA 1. Petrescu, Camil, Doctrina substanței
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
pe apele gândirostiviețuirii naționale și despre cei care le fac respectate 45 ANEXE CLASIFICATE 69 (r)extra TERITORIALITATEA idiomatică a înotătorului de cursă lungă (Des)cântul ivirii pe lume și jocurile na(ta)ționale ale viitorului jArgonaut de Bach-Louis. O ficțiune freudo-lacanistă .69 1. Imersiune în apele unor fărâme de jurnal pentru (a)uzul psihaunautelor moro(n)izate 72 2. O deCODAre pentru JargoNău(l)cile (hex)agonizate cu ordin de la Revizori 81 3. Narcis, istmul Revizorilor și hățișurile pla(i
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
dat mlădițele crescute pe limba de lemn a "epocii de aur", când toată populația dintre Carpați și Dunăre a "rezistat prin cultură" și când românul a ales schimbarea de gen (literar!) virând de la poezie (întru care s-a născut) la ficțiunea sicofantezistă (pentru care se simte chemat), creatoare de lumi inedite, greu de imaginat până mai ieri, dar care se profilează din nou la orizont odată cu Noua Gândire Unică, cu temele-i specifice dar cu aceleași scheme reproducătoare în sfera limbajului
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
Bahlui și lin curgătoarea Cacaina de atacurile piraților onto-teo-logo-falici veniți din din agresiva Vnenahodimostie (adică Țara lui Niciundecând, zisă și Exotopia în limba todorovă) (Des)cântul ivirii pe lume și jocurile na(ta)ționale ale viitorului jArgonaut de Bach-Louis O ficțiune freudo-lacanistă produsă de Dr. A. Koulakoff 57 dar inseminată cu exclamații ale eternului său contradic(ta)tor58 "Viitorul este în mâinile tale" (Inscripție în zona masculină a toaletelor de la Liceul Informatic din Iași în iarna lui 2001) 1. Imersiune în
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
șeferii" politizate iar societatea de tranziție nu a făcut decât să aprofundeze acest proces. "Democrația socialistă" crea pentru domenii restrânse iluzia autonomiei de decizie (cu un preț care, evident, nu era afișat). Sistemul academic făcea parte din acel arhipeleag (în virtutea ficțiunii juridice numită "autonomie universitară"), excluderea din el nefiind o simplă "degradare simbolică": un "cadru didactic" din "învățământul de masă" era asimilat "armatei educatorilor", în care formele de represiune erau mult mai variate iar colectivul putea deveni un mediu al hiper-normativității
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
ciurda, sau ciuraland, un cocoșel pe nume boțag și cine știe ce alte crocozenii? MX: Nimic nu e exclus. Cred că a fost mult mai precis în DAGI doar pentru că unele personaje s-au arătat nemulțumite de stilul eliptic din cărțile de ficțiune anterioare (Breviarul nebuniilor curente, de exemplu). Pe lângă asta, le-a dat și posibilitatea acelora ce "titilau" hârtia scriind despre el să afle în ce stare jalnică au ajuns textele lor în urma unor transcrieri infidele, dacă nu chiar incompetente sau răuvoitoare
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
totală) a prezentei cărți, fără acordul Editurii, constituie infracțiune și se pedepsește în conformitate cu Legea nr. 8/1996. Printed in ROMANIA GEO VASILE Europa în cincizeci de romane (cu o postfață a autorului) INSTITUTUL EUROPEAN 2010 CUPRINS I. UN MILENIU DE FICȚIUNE / 11 Protagoniști: Cititorul și Cititoarea (Italo Calvino) / 13 Portofoliul narativ al lumii și tarotul (Italo Calvino) / 17 Scrisul te face liber (Primo Levi) / 22 Romanul cu o sută de voci (Claudio Magris) / 27 Gesta Baudolini, un mileniu de ficțiune (Umberto
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
DE FICȚIUNE / 11 Protagoniști: Cititorul și Cititoarea (Italo Calvino) / 13 Portofoliul narativ al lumii și tarotul (Italo Calvino) / 17 Scrisul te face liber (Primo Levi) / 22 Romanul cu o sută de voci (Claudio Magris) / 27 Gesta Baudolini, un mileniu de ficțiune (Umberto Eco) / 33 În căutarea memoriei pierdute (Umberto Eco) / 41 Infernul autorului, Testamentul romanului (Pier Paolo Pasolini) / 45 Moartea este un maestru de șah german (Paolo Maurensig) / 52 Zgomot și furie în stil italian (Niccolò Ammaniti) / 58 Italia sau pasiunea
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
VINĂ, INOCENȚĂ, ASASINAREA FRUMUSEȚII / 73 Viața și opera lui Nicolas des Innocents (Tracy Chevalier) / 75 Păianjenul solitar și studenta de la bele-arte (John Fowles) / 79 Război conjugal, analiză finală (Nick Hornby) / 84 Iubire morganatică (William Trevor) / 89 Bernard sau vindecarea de ficțiune (David Lodge) / 93 Asasinarea frumuseții (Ian McEwan) / 97 Romanul, colaj de fragmente explodate (Herta Müller) / 102 III. SARABANDA MĂȘTILOR, ANTINOMII GOTICE, CINEROMAN / 107 Ahasverus, personajul-fluviu (Jean d'Ormesson) / 109 Melancolicul Luc și desfrânatul Gabriel (Pascal Bruckner) / 114 Antoine și Clémence
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]