5,744 matches
-
reușita unei opere de sinceritatea trăirii interioare a creatorului. Adept al unui frumos de tip clasic, el l-a privit numai sub aspect formal. Prelegerile sale au contribuit în mod substanțial la îmbogățirea și modernizarea terminologiei estetice românești. În domeniul filologiei, B. a susținut cu fervoare punctele de vedere ale latinismului. În diverse studii și articole, a cerut scriitorilor să cultive limba, convins că numai ei pot contribui hotărâtor la desăvârșirea unei limbi literare cât mai lipsită de elemente străine. De
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285652_a_286981]
-
, Valeriu (18.IX.1939, Criva, j. Edineț), critic literar. Absolvent al Facultății de Istorie și Filologie a Universității de Stat din Chișinău (1961), lector și decan la Institutul Pedagogic „Alecu Russo” din Bălți, cadru didactic la Universitatea de Stat și la Institutul Pedagogic „Ion Creangă” din Chișinău, din 1994 devine și parlamentar. Doctor în filologie (1973
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289619_a_290948]
-
și Filologie a Universității de Stat din Chișinău (1961), lector și decan la Institutul Pedagogic „Alecu Russo” din Bălți, cadru didactic la Universitatea de Stat și la Institutul Pedagogic „Ion Creangă” din Chișinău, din 1994 devine și parlamentar. Doctor în filologie (1973), cu teza Internaționalul și naționalul în romanul moldovenesc contemporan, S. este coautor la mai multe lucrări colective, în general cu destinație didactică: Literatura moldovenească pentru copii (1983), Metodica predării literaturii moldovenești (1985) pentru facultățile de filologie, Istoria criticii literare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289619_a_290948]
-
parlamentar. Doctor în filologie (1973), cu teza Internaționalul și naționalul în romanul moldovenesc contemporan, S. este coautor la mai multe lucrări colective, în general cu destinație didactică: Literatura moldovenească pentru copii (1983), Metodica predării literaturii moldovenești (1985) pentru facultățile de filologie, Istoria criticii literare moldovenești (programe pentru școala superioară, 1984), Lectura expresivă ș.a. S. s-a manifestat ca un promotor dogmatic al ideologiei și politicii oficiale în domeniul culturii din perioada totalitarismului comunist, prin lucrări precum Cuvântul: angajare și răspundere partinică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289619_a_290948]
-
Învață la Liceul „Tudor Vladimirescu” din Târgu Jiu (1942-1945) și urmează Școala Pedagogică, absolvită în 1950. Devine învățător și profesor suplinitor de limba și literatura română în Lunca Cernii, județul Hunedoara. Între 1953 și 1957 este student la Facultatea de Filologie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași, după absolvire funcționând ca profesor la liceul din Hațeg. În martie 1958 este arestat de Securitate, judecat și condamnat la zece ani de închisoare de Tribunalul Militar Iași, pentru că participase în 1957, la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288923_a_290252]
-
Iași și la Putna, la sărbătorirea a cinci sute de ani de la înscăunarea lui Ștefan cel Mare. Deținut politic până în 1964, va fi apoi doi ani șomer. În 1966 este încadrat documentarist și ulterior cercetător științific la Centrul de Istorie, Filologie și Etnografie din Craiova al Academiei Române. Își ia doctoratul cu teza Haiducul și haiducia în folclor. Între 1975 și 1979 va lucra în calitate de lector la Institutul de Perfecționare a Cadrelor Didactice din Craiova, de unde se transferă ca lector la Facultatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288923_a_290252]
-
Etnografie din Craiova al Academiei Române. Își ia doctoratul cu teza Haiducul și haiducia în folclor. Între 1975 și 1979 va lucra în calitate de lector la Institutul de Perfecționare a Cadrelor Didactice din Craiova, de unde se transferă ca lector la Facultatea de Filologie a Universității craiovene, devenind în 1990 profesor și decan. În ultimii ani de viață este senator PNȚCD în Parlamentul României. Colaborează la „Ramuri”, „Arhivele Olteniei”, „Analele Universității din Craiova”, „Gazeta Gorjului”, „Coloana” (Târgu Jiu), „Philologica” ș.a. Principala contribuție a lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288923_a_290252]
-
, Adrian (26.X.1920, Cernăuți - 5.X.1985, București), folclorist. Este fiul Olimpiei și al lui Silvestru Fochi, funcționar public. Urmează cursurile Liceului „Dr. C. Angelescu” și ale Seminarului Pedagogic Universitar din Cernăuți (1930-1938). Face studii de filologie romanică la Universitatea din Cernăuți (1938-1940) și ulterior de filologie modernă la Universitatea din București (1940-1946), aici audiind, timp de două semestre, un curs al lui D. Caracostea. Funcționează ca asistent la Catedra de limba italiană a Facultății de Litere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287059_a_288388]
-
1985, București), folclorist. Este fiul Olimpiei și al lui Silvestru Fochi, funcționar public. Urmează cursurile Liceului „Dr. C. Angelescu” și ale Seminarului Pedagogic Universitar din Cernăuți (1930-1938). Face studii de filologie romanică la Universitatea din Cernăuți (1938-1940) și ulterior de filologie modernă la Universitatea din București (1940-1946), aici audiind, timp de două semestre, un curs al lui D. Caracostea. Funcționează ca asistent la Catedra de limba italiană a Facultății de Litere din București (1946- 1947), profesor de limba franceză la Râșnov
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287059_a_288388]
-
și de calificare din cadrul aceluiași minister (până în 1953). Tot în București, devine documentarist la Institutul de Folclor (1957-1964), cercetător științific la Institutul de Studii Sud-Est Europene (1964-1975) și la Institutul de Etnografie și Folclor (1975-1982). Și-a luat doctoratul în filologie la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu”, cu teza G. Coșbuc și creația populară (1970). Primele articole i-au apărut în „Revista de folclor” (1956). F., un „eminent folclorist” (cum l-a caracterizat Petru Caraman), și-a ales
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287059_a_288388]
-
prozator, eseist și traducător. Este fiul Jeanei Sarca (n. Vlad), funcționară, și al lui Vasile Sarca, dulgher. Urmează școala generală în Mihăiești, județul Cluj (1957-1965), Liceul „Ady-Șincai” (1965-1969) și Institutul Pedagogic (1970-1974) la Cluj, continuându-și studiile la Facultatea de Filologie, secția română-engleză, a Universității „Babeș-Bolyai” din același oraș (1978-1982). Este profesor în satul Feiurdeni, județul Cluj (1970-1973), anticar (1975-1978), galerist la Uniunea Artiștilor Plastici (1978-1979) și dactilograf (1979-1990) la Cluj-Napoca, între timp trecând și printr-un lanț de slujbe mărunte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290603_a_291932]
-
, Constantin (27.VII.1928, București), istoric literar, editor și poet. Este fiul Casandrei (n. Miulescu) și al lui Dumitru Popescu, funcționar. A urmat la București școala primară, Liceul „Gh. Șincai”, absolvit în 1948, și Facultatea de Filologie, secția limbi clasice, luându-și licența în 1961. Este profesor de latină și română în învățământul gimnazial și liceal din capitală, încheindu-și cariera didactică în 1995, la Colegiul „Mihai Viteazul”. Debutează la revista „Urzica”, în 1970, cu epigrame. Aici
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288949_a_290278]
-
Universității bucureștene, luându-și licența în 1981. În 1987-1988 beneficiază de o bursă Herder la Viena, unde studiază teoria metaforei, iar în 1995-1996 este bursier al Colegiului Noua Europă pentru studiul receptării literare. În 1999 obține titlul de doctor în filologie cu teza Relația autor-cititor în literatura română, secolul al XIX-lea. Proza pașoptistă și postpașoptistă. Profesor de limba română la Școala Generală din Breaza, județul Prahova (1981-1984), va fi redactor la „Tribuna României” (1984-1987), unde răspunde de pagina culturală și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288669_a_289998]
-
un doctorat în teologie - bizantinologie, sub îndrumarea lui Alexandru Elian. Se înscrie în 1961 la Facultatea de Limbi Slave a Universității din București, secția rusă - română, absolvind în 1966; tot aici, sub conducerea lui Dan Simonescu, își pregătește doctoratul în filologie, susținut în 1971. Lucrează ca redactor la revistele Patriarhiei Române și la Biblioteca Sfântului Sinod (1959-1960), apoi la Asociația Slaviștilor (1961-1968). Ulterior va fi angajat de George Ivașcu la „Contemporanul”, de unde demisionează în 1973, în urma unor neînțelegeri cu noul redactor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290695_a_292024]
-
, Timotei (22.II.1935, Bulboci, j. Soroca), istoric și teoretician literar, estetician. A absolvit Facultatea de Filologie și Istorie a Universității de Stat din Chișinău (1963). A luat titlul de doctor în cadrul aceleiași instituții de învățământ (1967). A fost lector superior și conferențiar la Universitatea Pedagogică de Stat „I. Creangă” (1967-1981), iar din 1981 - la Catedra de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288086_a_289415]
-
, Valeriu (8.III.1934, Rebrișoara, j. Bistrița-Năsăud), prozator și poet. Este fiul Anei (n. Mâti) și al lui Petru Varvari, morar. Urmează școala primară în comuna natală (1940-1944), Liceul „George Coșbuc” din Năsăud (1944-1952) și Facultatea de Filologie a Universității „Victor Babeș” din Cluj (1953-1957). După licență intră în redacția revistei „Tribuna”. Între 1960 și 1962 este inspector la Secția de învățământ și cultură a regiunii Cluj, iar apoi trece în învățământ, ca profesor și director al unei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290440_a_291769]
-
Admis în 1952 la Facultatea de Filosofie a Universității din București, este trimis după doi ani în Polonia, unde în 1958 va absolvi Facultatea de Limba și Literatura Polonă de la Universitatea Jagellonă din Cracovia. Din 1959 lucrează la Catedra de filologie slavă, specialitatea limba și literatura polonă, de la Facultatea de Limbi Străine a Universității bucureștene, unde va fi promovat ca profesor în 1993. Își susține doctoratul în 1974, cu teza Relații culturale româno- polone. I se acordă în 1970 Ordinul Meritul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288795_a_290124]
-
dintre care una dedicată în 1881 personalității mitropolitului Veniamin Costache, precum și discursul rostit la înmormântarea lui Teodor Codrescu (1894) interesează prin unele informații biografice necunoscute până atunci. Abecedariul lui George Lazar (1883), studiu apărut în „Revista pentru istorie, arheologie și filologie” și în broșură, însoțind o ediție facsimilată a cărții, nu este în măsură să-i consolideze autoritatea științifică, deoarece abecedarul se va dovedi un fals al editorului Zaharia Carcalechi. În ceea ce privește ideile despre istoria literaturii, V., discipol al lui V.A
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290593_a_291922]
-
expresie fidelă a stărilor sociale într-o epocă determinată. Istoricul literar trebuie să țină seama de „vorbă”, de „idee” și mai ales de „operă”, care reprezintă „armonizarea” primelor două; în exercițiul său are nevoie de cunoștințe vaste, din domenii înrudite (filologie, filosofie, istorie), căci fără acestea nu este posibil studiul operei literare și nici stabilirea valorii estetice; istoria literaturii nu urmărește o simplă inventariere, ci o subliniere a „culoarei, tendințelor și ideilor dominante”, la această operație asociindu-i-se critica literară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290593_a_291922]
-
1881, 3; Rosetti, Dicț. cont., 194; [Informații biografice. Procesul Vizanti], „Opinia”, 1899, 3, 4, 187; Encicl. rom., III, 1227; Lovinescu, Scrieri, II, 552; Maria Frunză, Cele dintâi cursuri de literatură română la Universitatea din Iași (1860-1900), AUI, științe sociale - istorie, filologie, t. VIII, 1962; Ist. lit., II, 577; Bucur, Istoriografia, 86-88; Dicț. lit. 1900, 906-907. R. Z.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290593_a_291922]
-
, Ireneusz Stefan (19.IX.1940, Wielun, Polonia), traducător polonez. Termină școala medie la Wielun (1959) și Facultatea de Filologie la Universitatea din Cracovia (1964). Debutează publicistic în 1970 și editorial, ca traducător, în 1977. Între 1964 și 1968 lucrează în Cracovia ca redactor la Editura Științifică de Stat, apoi la Editura Literară, unde promovează până la funcția de redactor-șef
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287701_a_289030]
-
Pe culmile disperării], Cracovia, 1992; Antologia poezji rumunskiej [Antologia poeziei românești], Varșovia, 1989 (în colaborare). St.V. KÁNTOR Erzsébet (10.II.1938, Cluj), traducătoare. După absolvirea Liceului Pedagogic din orașul natal (1955), își continuă tot aici studiile la Facultatea de Filologie, luându-și licența în 1965. Este profesoară de limba și literatura română la câteva școli generale, apoi, din 1967, într-un liceu clujean. Colaborează cu traduceri din literatura română la revistele „Igaz Szó”, „Korunk”, „Tiszatáj” (Szeged) „Híd” (Novi Sad), „Nagyvilág
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287701_a_289030]
-
București, 1988. Repere bibliografice: Beke György, Játék az életért, UTK, 1975, 31; Rom. magy. ir. lex., II, 611. O.K. KÁNYÁDI Sándor (10.V.1929, Porumbenii Mari, j. Harghita), traducător. Face studii secundare la Odorheiu Secuiesc (1941-1950) și studii de filologie la Universitatea „Bolyai” din Cluj (1950-1954), oraș în care lucrează apoi ca redactor la revistele „Irodalmi Almanach”, „Utunk”, „Dolgozó Nő”, „Napsugár”, colaborând și la „Igaz Szó”, „Korunk” ș.a. Reprezentant de frunte al poeziei scrise în limba maghiară din România și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287701_a_289030]
-
limbi clasice, luându-și licența în 1942. Funcționează ca profesoară de limba și literatura greacă la Facultatea de Limbi Clasice a Universității din București (1946-1976). Ulterior predă limba greacă la Universitatea Cultural-Științifică din București (1983-1988). Obține titlul de doctor în filologie cu teza Conflictele sociale din Grecia antică reflectate în opera poeților din sec. VII-VI î.e.n. (1949). Este membră a Societății Internaționale de Studii Clasice „Eirene”. Din 1984 face parte din comitetul de redacție al revistei de studii clasice „Philologus
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288807_a_290136]
-
apoi. Dacă se vrea să se regăsească o metodă și o inspirație comune, subînțelese unor profiluri variate, ele nu pot fi evidențiate decât prin recurgerea la o tradiție a studiilor religioase, așa cum este cea, În buna tradiție italiană, hrănită de filologie și erudiție, capabilă totodată să transforme lectura riguroasă a documentelor În elaborate sinteze istorice atente la specificul datelor religioase. 5. IDENTITATE ȘI TRADIȚIETC "5. IDENTITATE ȘI TRADIȚIE" Fie că aparține unui trecut deja Îngropat, fie că, având rădăcinile Într-un
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]