6,294 matches
-
opere ale sale, "La Religieuse" (Călugărița, 1796) - roman psihologic, "Jacques le fataliste" (Jacques fatalistul, 1796), precum și satira "Le Neveu de Rameau" (Nepotul lui Rameau) au devenit binecunoscute. De asemenea, Diderot este apreciat și pentru scrierile sale filozofice: "Pensées philosophiques" (Cugetări filozofice, 1746) și "Lettre sur les aveugles" (Scrisoare despre orbi, 1749). Diderot a avut o contribuție fundamentală în domeniul criticii moderne de artă, cu ale sale "Salons" (Saloane), articole pe care le-a publicat în ziare, începând din anul 1759. Corespondența
Denis Diderot () [Corola-website/Science/298727_a_300056]
-
din primul rang în artă, știință și cultură. Este perioada de glorie absolută a revistei. Perioada 1885-1900 este o perioadă mai lungă și lipsită de omogenitate. Transferată la București, revista își schimbă în mare măsură profilul, predominând cercetările istorice și filozofice. În anul 1885 Iacob Negruzzi se mută la București, luând cu sine revista a cărei conducere o păstrează singur până în 1893, pentru ca în 1895 să fie format un comitet care să își asume întreaga conducere a revistei. Între anii 1885
Junimea () [Corola-website/Science/298722_a_300051]
-
din cele savante și universitare. Animatorul comitetului este Ioan Bogdan care, în 1903, devine directorul revistei până în 1907, când revista trece sub conducerea lui Simion Mehedinți. Dacă până în 1900 revista își păstrase în primul rând tradiționalul ei caracter literar și filozofic, o dată cu intrarea lui Ioan Bogdan în comitetul de redacție și apoi cu trecerea lui la direcția revistei, "Convorbirile" devin o arhivă de cercetări istorice, în paginile căreia se disting, alături de propriile studii ale lui Ioan Bogdan, acele ale lui Dimitrie
Junimea () [Corola-website/Science/298722_a_300051]
-
după ce va fi cuprinsă întreaga arborescență a mișcării, dezvoltată prin silințele celei de-a doua generații de scriitori și gânditori junimiști. Mentorul "Junimii", Titu Maiorescu, se detașează prin publicarea mai multor studii și cercetări, pe baza cărora se structurează principiile filozofice și estetice ale culturii române. Dintre acestea amintim: În prima lucrare, Maiorescu pledează pentru scrierea fonetică, susținând ideea, novatoare pentru vremea aceea, că scrierea trebuie să reflecte schimbările survenite în evoluția sunetelor limbii. Respinge alfabetul chirilic, susținând folosirea literelor latine
Junimea () [Corola-website/Science/298722_a_300051]
-
fost plasată de la început sub stricta supraveghere a partidului comunist, alături de artă, literatură, învățământ și alte domenii ale culturii umane. Asupra tuturor acestora s-au făcut presiuni pentru a servi interesele proletariatului victorios. Toate cercetările s-au bazat pe baza filozofică a materialismului dialectic. Toate științele umaniste și cele sociale erau verificate mai înainte dacă sunt în strictă concordanță cu materialismul dialectic. În câteva cazuri, consecințele influențelor ideologice au fost catastrofale. Deși reprimarea unor domenii ale cercetării științifice a fost foarte
Cercetarea științifică reprimată în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/299552_a_300881]
-
sfera de realități și probleme se restrânge: este un roman al vieții de familie. Totuși, cadrul social (romanul are circa 150 de personaje) este și aici amplu și atent investigat. Prezentând nu doar o poveste de dragoste, ci și idei filozofice despre societate, romanul încearcă să evidențieze aspecte umanitare, sensul și scopul vieții, condițiile morale ale căsătoriei și vieții de familie, relația dintre viața și moarte, dintre iubire și fericire. Privirile scriitorului se extind însă și asupra unui câmp social vast
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
îi împărtășeau viziunea; soția sa însă, veșnic rațională, a ajuns să îi urască pe acești noi prieteni periculoși. Simțea cu stringență nevoia de a-și proteja copiii de ideile periculoase și neortodoxe ale soțului său cu privire la viață și moralitate. Inflexibilitatea filozofică a lui Tolstoi, l-a determinat pe acesta să îi cedeze soției sale administrarea gospodăriei, forțându-l să își susțină întrunirile și evenimentele activiste în altă locație. Cu dorința arzătoare de a îi elibera pe iobagi, a decis să renunțe
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
() (cca. 490 î.Hr. - cca. 430 î.Hr.) a fost un filozof grec presocratic, din sudul Italiei, și membru al școlii filozofice a eleaților, întemeiată de Parmenides. Numit de Aristotel fondatorul dialecticii, el este cel mai bine cunoscut datorită paradoxurilor (aporiilor) sale. Se cunosc 40 de aporii ale sale. Se cunosc puține date despre viața lui Zenon. Prima sursă de informații biografice
Zenon din Eleea () [Corola-website/Science/299744_a_301073]
-
ul (gr. "monos" = unul, unic, singur) este o concepție filozofică conform căreia în Univers există o singură substanță, temei pentru tot ceea ce există. ul se caracterizează prin explicarea consecventă a tot ceea ce există printr-un singur principiu: materia (monismul materialist) sau spiritul (monismul idealist). Termenul a fost introdus de Christian
Monism () [Corola-website/Science/299053_a_300382]
-
spirit și materie, avem astfel, pe de o parte, "monismul spiritualist", care pretinde să reducă materia la spirit, și pe de altă parte, "monismul materialist", care pretinde dimpotrivă să reducă spiritul la materie”. Ioan Petru Culianu scria că în accepția filozofică a termenului „monism”, ar trebui considerate ca „dualiste” toate sistemele în care ființa este transcendentă în raport cu lumea. Accentul se pune, în acest caz, pe faptul că numai doctrinele panenteiste, panteiste, imanenteiste sau pur materialiste pot fi „moniste”. Cugetătorul român Mircea
Monism () [Corola-website/Science/299053_a_300382]
-
prima oară cele trei aspecte diferite ale limbajului: locuționar, ilocuționar și perlocuționar. Teoria sa va fi continuată de urmașul său, profesorul american John R. Searle. Lucrarea sa "The Meaning of a Word" (" Sensul unui cuvânt") e o polemică împotriva curentelor filozofice care încercau să "înțepe" cu un ac de insectar sensul ("the meaning"); pentru că nu există un asemenea sens unic, univoc. Austin ne avertizează să avem grijă în momentele când scoatem cuvintele din contextele lor uzuale, sau cum acest fapt poate
John Langshaw Austin () [Corola-website/Science/299075_a_300404]
-
cu un ac de insectar sensul ("the meaning"); pentru că nu există un asemenea sens unic, univoc. Austin ne avertizează să avem grijă în momentele când scoatem cuvintele din contextele lor uzuale, sau cum acest fapt poate deschide un nou drum filozofic. În "A Plea For Excuses" ("O pledoarie pentru scuze") Austin își demonstrează metoda sa filozofică cu ajutorul unor exemple. El propune niște unelte filozofice foarte curioase. Spre exemplu, propune cititorilor un fel de joc cu cuvintele pentru a putea înțelege un
John Langshaw Austin () [Corola-website/Science/299075_a_300404]
-
univoc. Austin ne avertizează să avem grijă în momentele când scoatem cuvintele din contextele lor uzuale, sau cum acest fapt poate deschide un nou drum filozofic. În "A Plea For Excuses" ("O pledoarie pentru scuze") Austin își demonstrează metoda sa filozofică cu ajutorul unor exemple. El propune niște unelte filozofice foarte curioase. Spre exemplu, propune cititorilor un fel de joc cu cuvintele pentru a putea înțelege un concept cheie al teorie sale. Jocul presupune utilizarea unui dicționar și găsirea unei mulțimi de
John Langshaw Austin () [Corola-website/Science/299075_a_300404]
-
momentele când scoatem cuvintele din contextele lor uzuale, sau cum acest fapt poate deschide un nou drum filozofic. În "A Plea For Excuses" ("O pledoarie pentru scuze") Austin își demonstrează metoda sa filozofică cu ajutorul unor exemple. El propune niște unelte filozofice foarte curioase. Spre exemplu, propune cititorilor un fel de joc cu cuvintele pentru a putea înțelege un concept cheie al teorie sale. Jocul presupune utilizarea unui dicționar și găsirea unei mulțimi de termeni legați de acel concept cheie, și apoi
John Langshaw Austin () [Corola-website/Science/299075_a_300404]
-
de idei (după alți critici) este reprezentată de Camil Petrescu, cel care a introdus în literatura română concepte estetice moderne ca substanțialismul și autenticitatea și a creat intelectualul lucid, însetat de absolut. Lucian Blaga este creatorul dramei mitologice, prin manifestarea filozofică a miturilor esențiale românești: „Meșterul Manole” care ilustrează mitul estetic al jertfei creatoare și „Zamolxe” care conduce la interpretarea mitului mioritic. Parabola cu accente dramatice este inițiată de Marin Sorescu, atât în trilogia „Setea muntelui de sare” (1974), cu piesele
Dramă () [Corola-website/Science/299182_a_300511]
-
Ion Caraion. 1 martie 1960 - Sentința în procesul Noica-Pillat, judecat de Regiunea a II-a Militară București, în care principalele capete de acuzare fuseseră legate de producerea și răspândirea a ceea ce ulterior s-a numit samizdat (Povestiri despre om, eseu filozofic de Constantin Noica, și „Așteptând ceasul de apoi“, român al lui Dinu Pillat) și a scrierilor dușmănoase ale românilor din exil Emil Cioran, Mircea Eliade, Vintilă Horia etc. Condamnările celor 23 de inculpați au mers de la 7 ani la 25
Cronologia disidenței anticomuniste în România () [Corola-website/Science/299203_a_300532]
-
ul este propoziția filozofică potrivit căreia orice eveniment, inclusiv cogniția și acțiunea umană, este determinat în mod cauzal de un lanț neîntrerupt de evenimente anterioare. Nici un miracol misterios sau eveniment pur întâmplător nu are loc. Dacă a existat vreodată un eveniment indeterminist de la începutul
Determinism () [Corola-website/Science/299827_a_301156]
-
de adevăr. Filozoful contemporan american Donald Davidson, printre alții, a susținut ideea potrivit căreia dacă oamenii s-ar purta într-un mod necauzat, atunci am putea descrie faptele lor ca nebune, nu ca libere. Perspectiva lui este consistentă cu poziția filozofică a lui Mencius, conform căreia caracteristicile imanente ale unui individ sunt cauzate în mod determinist, iar în rândul acestor caracteristici imanente există un set de trebuințe (analoage altor trebuințe cum ar fi cea sexuală) care sunt de natură axiologică sau
Determinism () [Corola-website/Science/299827_a_301156]
-
determinat oamenii să îndoaie dacă există vreun motiv ca să existe doar un singur act cauzal cvasi-divin, dacă nu a existat un număr de evenimente care au avut loc în afara secvenței obișnuite de evenimente. evenimente care pot fi numite miracole. Poziția filozofică extremă este cea a lui Gottfried Wilhelm Leibniz, care în cadrul filozofiei sale moniste a afirmat că toate interacțuinile aparent cauzale între două (sau mai multe) entități, A <-> B, sunt de fapt interacțiuni mediate de Dumnezeu, A<->Dumnezeu<->B. Immanuel Kant
Determinism () [Corola-website/Science/299827_a_301156]
-
mai multe) entități, A <-> B, sunt de fapt interacțiuni mediate de Dumnezeu, A<->Dumnezeu<->B. Immanuel Kant a continuat această idee a lui Leibniz, în conceptul său de relații transcendentale, și prin urmare a avut un efect profund asupra încercărilor filozofice ulterioare de a clarifica aceste probleme. Cel mai influențial dintre succesorii săi imediați, un critic puternic al lui Kant a fost Edmund Husserl, inițiatorul fenomenologiei.
Determinism () [Corola-website/Science/299827_a_301156]
-
revelație cu ocazia unei călătorii în sud-vestul Franței în septembrie 1891, unde romancierul asistă stupefiat la marele pelerinaj din Lourdes și la tot spectacolul aferent, cu « lumea aceea halucinantă de credincioși ». Scopul romancierului este de a alcătui « un bilanț religios, filozofic și social al secolului », prin intermediul unui roman, apoi a două, apoi, într-un final, a trei romane, intitulate fiecare cu numele unui oraș: Lourdes, Roma și Paris. Eroul cărților, abatele Pierre Froment, personaj sceptic și cinic, traversând o criză religioasă
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
persoane. Sclavii trebuie să îndeplinească toate ordinele stăpânului de la naștere sau capturare (trecerea de la libertate la sclavie) până la moarte sau eliberare (trecererea de la sclavie la libertate). Din punct de vedere istoric, sclavia înseamnă, prin definiție, negarea egalității între oameni, iar filozofic sclavii erau considerați o specie aparte și inferioară. Sclavia poate fi definită și ca o „stare de totală dependență politică, socială și economică în care este ținută o țară, o categorie socială, un individ”. Primele documente care atestă prezența sclaviei
Sclavie () [Corola-website/Science/299891_a_301220]
-
dezvoltat în antichitatea greco-romană. Grecia și Roma antice erau ambele societăți sclavagiste. Statutul social și rolul sclavilor era considerat inferior sau chiar inexistent în relația cu o persoană liberă. În societatea antică grecească, sclavia era fundamentată din punct de vedere filozofic. Aristotel vedea sclavia ca o garanție indispensabilă a oamenilor liberi de a-si putea dedica timpul politicii și bunei guvernări a cetății. Între secolele V î.Hr. și I d.Hr. sclavia romană a cunoscut o perioadă de puternică intensificare și extindere
Sclavie () [Corola-website/Science/299891_a_301220]
-
în schimbare, chiar și-au eliberat robii. În secolul al XVIII-lea, opinia progresistă din Europa s-a întors împotriva sclaviei, însă aceasta era apărată de puternice interese constituționale. Mișcările aboliționiste au apărut din două principii fundamentale: răspândirea noilor idealuri filozofice și politice, dezvoltate din principiile Iluminismului, care culminează în Declarația drepturilor omului și ale cetățeanului (1789) din cadrul Revoluției franceze, și extinderea unui nou model economic apărut în urma Revoluției industriale engleze, care a făcut ca sistemul sclavagist să fie mai puțin
Sclavie () [Corola-website/Science/299891_a_301220]
-
ci puse sub piesa care le cucerește. Scriitoarea Else Lasker-Schüler i-a fost cumnată, iar , este inrudit cu jucătorul de șah, Edward Lasker. În 1925 el publică Manualul de Sah al lui Lasker, faimos în cercurile de șahiști, pentru tonul filozofic întalnit în carte. Traducere
Emanuel Lasker () [Corola-website/Science/299899_a_301228]