6,098 matches
-
nava a fost incendiată, împreună cu cele 2 fregate și o navă incendiară care erau cu ea. Delaval a obținut un succes clar cu puține victime, iar mai târziu în acea după-amiază a pornit pe mare pentru a se reuni cu flota la La Hogue. Nave implicate Englezi: 11 nave de linie + auxiliare dintre navele de linie au fost prezente "St Albans" 50, "Grafton" 70, "Burford" 70, "Advice" 50, "Monk" 60, "Ruby" 50 Francezi: 3 nave de linie + auxiliare "Soleil Royal" 104
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
implicate Englezi: 11 nave de linie + auxiliare dintre navele de linie au fost prezente "St Albans" 50, "Grafton" 70, "Burford" 70, "Advice" 50, "Monk" 60, "Ruby" 50 Francezi: 3 nave de linie + auxiliare "Soleil Royal" 104, "Admirable" 90, "Triomphant" 76 Flota lui Tourville de nave avariate grav a fost împinsă de vânt și maree pe coasta peninsulei Cotentin, urmărită de flota engleză a lui Russell. Trei dintre cele mai avariate au fost aruncate pe plaja din Cherbourg, unde au fost atacate
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
70, "Advice" 50, "Monk" 60, "Ruby" 50 Francezi: 3 nave de linie + auxiliare "Soleil Royal" 104, "Admirable" 90, "Triomphant" 76 Flota lui Tourville de nave avariate grav a fost împinsă de vânt și maree pe coasta peninsulei Cotentin, urmărită de flota engleză a lui Russell. Trei dintre cele mai avariate au fost aruncate pe plaja din Cherbourg, unde au fost atacate și distruse de escadra engleză a vice-amiralului Delaval. Restul de 10 nave franceze, cu Tourville și 4 dintre amiralii săi
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
ale Fortului St.Vaast și de artileria de pe platformele de pe mal. De asemenea, într-un mic port numit La Hougue, care se afla în spatele orasului St.Vaast și sub tunurile fortului, era flota de nave de transport pregătită pentru invazie. Flota era protejată și de 200 bărci și 3 galere cu rame prevăzute fiecare cu 12 tunuri, deși oferta lui Iacob de a staționa trupe pe ambarcațiuni pentru a le apăra de abordaj nu a fost primită. Flota engleză sub Russell
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
pregătită pentru invazie. Flota era protejată și de 200 bărci și 3 galere cu rame prevăzute fiecare cu 12 tunuri, deși oferta lui Iacob de a staționa trupe pe ambarcațiuni pentru a le apăra de abordaj nu a fost primită. Flota engleză sub Russell începuse să sosească în seara de 21 mai; restul flotei s-a alăturat în timpul nopții și în următoarele 2 zile. Russell a organizat imediat o escadră costieră sub contra-amiralul Shovell pentru a ataca pozițiile franceze, dar Shovell
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
cu rame prevăzute fiecare cu 12 tunuri, deși oferta lui Iacob de a staționa trupe pe ambarcațiuni pentru a le apăra de abordaj nu a fost primită. Flota engleză sub Russell începuse să sosească în seara de 21 mai; restul flotei s-a alăturat în timpul nopții și în următoarele 2 zile. Russell a organizat imediat o escadră costieră sub contra-amiralul Shovell pentru a ataca pozițiile franceze, dar Shovell s-a prăbușit mai târziu datorită rănilor primite la Barfleur și a fost
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
atunci când șalupele s-au retras odată cu refluxul, dar majoritatea navelor de transport erau prea in interiorul portului pentru a putea fi abordate și au scăpat fără avarii serioase. Astfel s-a încheiat atacul care a fost un succes complet pentru flota aliată; 12 nave de linie franceze și mai multe ambarcațiuni mici au fost distruse, cu pierderi aliate minime. Acțiunea a năruit și ultimele speranțe ale lui Iacob sau Ludovic de a porni o invazie în acel an. Nave implicate Englezi
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
70, "Berwick" 70, "Resolution" 70 Francezi: 12 nave de linie plus ambarcațiuni auxiliare "Bourbon" 68, "St. Louis" 64, "Gaillard" 68, "Terrible" 80, "Merveilleux" 90, "Tonnant" 80, "Foudroyant" 84 "Fort" 60, "Ambitieux" 96, "St. Philippe" 84 "Magnifique" 86, "Fier" 80 Împrăștierea flotei franceze a pus capăt planurilor de invazie iar victoria aliată a fost comemorată printr-o trecere în revistă a Flotei. Ca urmare a bătăliei, francezii au abadonat ideea de a obține superioritatea navală ca atare, adoptând în schimb strategia continentală
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
Terrible" 80, "Merveilleux" 90, "Tonnant" 80, "Foudroyant" 84 "Fort" 60, "Ambitieux" 96, "St. Philippe" 84 "Magnifique" 86, "Fier" 80 Împrăștierea flotei franceze a pus capăt planurilor de invazie iar victoria aliată a fost comemorată printr-o trecere în revistă a Flotei. Ca urmare a bătăliei, francezii au abadonat ideea de a obține superioritatea navală ca atare, adoptând în schimb strategia continentală pe ucat și urmărind un război împotriva comerțului pe mare (războiul de cursă). Bătălia este privită diferit pe fiecare parte
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
decisivă, deși plauzibilă, este învechită. La început a fost larg sărbătorită, dar în vremea lui Mahan era văzută ca mai puțin importantă. Planul francez de invazie a fost distrus, dar La Hogue nu a fost o lovitură așa devastatoare pentru flota franceză precum s-a crezut înainte. Pierderile franceze au fost înlocuite rapid iar în anul următor Tourville a reușit să îi învingă pe aliați în Bătălia de la Lagos (1693). Deși francezii au abandonat planurile de invazie pentru restul conflictului și
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
asemenea lipsită de consistență. Luptele de la Cherbourg și La Hogue nu pot fi considerate decât înfrângeri, dar Barfleur nu poate fi privită ca o victorie. Obiectivul strategic de a concentra flota și de a prelua controlul asupra Canalului înainte ca flota aliată să fie adunată eșuase deja la 14/24 mai, iar oportunitatea de invazie s-a pierdut chiar dacă nu ar fi avut loc nici o bătălie navală. Din punct de vedere tactic, Tourville a reacționat excelent într-o situație dificilă. El
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
invazie s-a pierdut chiar dacă nu ar fi avut loc nici o bătălie navală. Din punct de vedere tactic, Tourville a reacționat excelent într-o situație dificilă. El s-a folosit cu măiestrie de maree, mai întâi pentru a-și scoate flota din luptă și mai apoi pentru a fugi, dar cum nu s-a pierdut nici o navă de ambele părți iar bătălia s-a încheiat cu trecerea lui Russell la urmărire, Bătălia de la Barfleur poate fi considerată cel mult indecisă. Cu
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
cu care francezii se mândresc. Înfrângerile de la Barfleur, Cherbourg și La Hogue sunt privite aproape ca un sfârșit al încercării Franței de a obține supremația maritimă. Alții opinează că pierderea a 15 nave de linie nu putea pune capăt unei flote de 90. Într-adevăr, francezii încă mai aveau 70 nave de linie în porturile din Atlantic după La Hogue. Ar fi putut devia efortul de război și arma aceste 70 de nave, dar acestea nu ar fi fost suficiente pentru
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
nave de linie în porturile din Atlantic după La Hogue. Ar fi putut devia efortul de război și arma aceste 70 de nave, dar acestea nu ar fi fost suficiente pentru a reprezenta o provocare pentru anglo-olandezi. O astfel de flotă nouă ar fi fost constituită din 70 nave de linie, dintre care 12 de peste 80 de tunuri. Acestea ar fi trebuit să înfrunte o flotă anglo-olandeză de 99 nave de linie, dintre care 28 de peste 80 tunuri. Pierderea a 11
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
nu ar fi fost suficiente pentru a reprezenta o provocare pentru anglo-olandezi. O astfel de flotă nouă ar fi fost constituită din 70 nave de linie, dintre care 12 de peste 80 de tunuri. Acestea ar fi trebuit să înfrunte o flotă anglo-olandeză de 99 nave de linie, dintre care 28 de peste 80 tunuri. Pierderea a 11 nave de linie de peste 80 de tunuri au făcut ca francezii să fie dezavantajați calitativ și nu mai puteau spera la o victorie într-o
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
atace Wimborne, Æthelwold a așteptat lăsarea nopții pentru a se alătura danezilor de la Northumbria, iar Eduard a fost anunțat oficial ca rege. Acesta a fost încoronat pe 8 iunie 900, posibil la Kingston. În 901, Æthelwold a venit cu o flotă în Essex și i-a încurajat pe danezii din Anglia de est să i se alăture. În anul următor, el a atacat Mercia engelză și nordul Wessexului. Eduard s-a răzbunat prin distrugerea estului Angliei, însă când s-a retras
Casa de Wessex () [Corola-website/Science/331034_a_332363]
-
serviciu în februarie 1947 și plasată în rezervă, unde a rămas până în 1960, când a fost scoasă din evidență și vândută ca fier vechi în anul ce a urmat. Construcția navei "Guam" a fost legiferată prin Actul de Extindere a Flotei din 19 iulie 1940, iar nava a fost comandată la 9 septembrie. Construcția ei a început la 2 februarie 1942 la New York Shipbuilding, în Camden, New Jersey. A fost lansată la 12 noiembrie 1943, după care s-a făcut amenajarea
USS Guam (CB-2) () [Corola-website/Science/331031_a_332360]
-
17 septembrie 1944. Nava a primit primele avioane SC Seahawk operaționale în octombrie. "Guam" a părăsit Philadelphia la 17 ianuarie 1945, după ce și-a finalizat marșul de probă în Trinidad. A trecut prin Canalul Panama pentru a se întâlni cu Flota Statelor Unite din Pacific în Pearl Harbor, unde a ajuns la 8 februarie. În timp ce staționa acolo, Secretarul Marinei James Forrestal a vizitat nava. La 3 martie, a părăsit Hawaii îndreptându-se spre Ulithi, unde a întâlnit-o pe sora ei "Alaska
USS Guam (CB-2) () [Corola-website/Science/331031_a_332360]
-
11 mai. Nava s-a îndreptat în continuare spre Ulithi pentru mentenanța regulată și pentru a se reaproviziona cu provizii și combustibil. După aceea, s-a întors la Okinawa, atribuită Grupului de Luptă 38.4 a celei de a Treia Flote condusă de William Halsey. A continuat să furnizeze protecție antiaeriană pentru portavioane în timp ce acestea lansau atacuri repetate asupra Kyushu. "Guam" și "Alaska" au bombardat Oki Daitō timp de o oră și jumătate pe 9 iunie, după care au plecat în
USS Guam (CB-2) () [Corola-website/Science/331031_a_332360]
-
Francis S. Low. Pe 16 iulie, "Guam" și "Alaska"au organizat o operațiune de eliminare a navelor de transport japoneze în China de Est și în Marea Galbenă. Totuși, nu au avut un succes însemnat, și s-au întors la flotă pe 23 iulie. În continuare au luat parte la un raid major, care a inclus trei cuirasate de linie și trei portavioane de escortă, în estuarul râului Yangtze de lângă Shangai. Din nou, operațiunea nu a avut un succes considerabil, iar
USS Guam (CB-2) () [Corola-website/Science/331031_a_332360]
-
SUA. A ajuns în port pe 3 decembrie și a plecat două zile mai târziu spre Bayonne, New Jersey, ajungând pe 17. A rămas acolo până când a fost scoasă din uz la 17 februarie 1947. În continuare a fost atribuită Flotei de Rezervă a Atlanticului, unde a rămas până când a fost scoasă din evidență la 1 iunie 1960. A fost vândută la 24 mai 1961 pentru 423 076 dolari americani Boston Metals Company (din ) în Baltimore. A fost înmânată dezmembratorilor de
USS Guam (CB-2) () [Corola-website/Science/331031_a_332360]
-
avut ca profesor pe Gaspard Monge și în 1803 a devenit inginer naval, calitate în care s-a ocupat cu organizarea marinei (a marii flotile de la Canalul Mânecii) și de crearea Arsenalului Maritim de la Anvers. Prin acest demers, a ridicat prestigiul flotei franceze. A acumulat o experiență bogată în teoria construcțiilor navelor și a fost apreciat în acea epocă. Mai târziu a deținut și funcția de raportor al bugetului marinei. După o călătorie în Olanda, s-a stabilit la Toulon. Numit secretar
Charles Dupin () [Corola-website/Science/331114_a_332443]
-
născut în 1048 sau 1049 și a fost primul dintre cei doi fii ai regelui Harald Hardrada și a soției sale, Tora Torbergsdatter. Magnus l-a însoțit pe tatăl său în campania împotriva Danemarcei în 1062. În drum spre Danemarca, flota lui Harald s-a ciocnit cu flota regelui danez Sweyn Estridsson într-o bătălie navală majoră la Nisa care a dus la victoria Norvegiei. În 1066, după încheierea păcii cu Sweyn Estridsson, Harald a pornit campania de cucerire a Angliei
Magnus al II-lea al Norvegiei () [Corola-website/Science/331149_a_332478]
-
fost primul dintre cei doi fii ai regelui Harald Hardrada și a soției sale, Tora Torbergsdatter. Magnus l-a însoțit pe tatăl său în campania împotriva Danemarcei în 1062. În drum spre Danemarca, flota lui Harald s-a ciocnit cu flota regelui danez Sweyn Estridsson într-o bătălie navală majoră la Nisa care a dus la victoria Norvegiei. În 1066, după încheierea păcii cu Sweyn Estridsson, Harald a pornit campania de cucerire a Angliei de la Harold Godwinson. Înainte de plecare, el l-
Magnus al II-lea al Norvegiei () [Corola-website/Science/331149_a_332478]
-
acțiune. La sfârșitul secolului trecut, SUA a optat pentru dezvoltarea unui nou avion de vânătoare care să obțină superioritatea aerinană fără să fie detectat de inamic. Programul „Advanced Tactical Fighter” a fost lansat pentru construirea unui avion care să înlocuiască flota de F-15. Pentru alegerea finală au fost alese YF-23 și YF-22. F-22 Raptor a fost rezultatul avansat al programului și acest aparat a fost declarat „generația a cincea” al avioanelor de vânătoare. În timpul Războiului din Malvine (2 aprilie - 20 iunie
Supremație aeriană () [Corola-website/Science/331158_a_332487]