5,845 matches
-
sinteză a tuturor factorilor culturali implicați În circumscrierea conceptului de mit, Într-un studiu scris În urma cu douăzeci de ani (Coman, 1985), am identifică zece criterii: a) cadrul sociocultural de tip „arhaic”: societățile non-moderne sau așa-numitele societăți „primitive”, „antice”, „folclorice” etc.; b) modul de transmitere: preponderent oral; c) structurarea elementelor mitului Într-o formă narativă; d) conținutul fabulos: locul, timpul, personajele și obiectele au calități evident diferite de cele ale lumii contingente; e) pluralitatea funcțiilor Îndeplinite În colectivitatea care Îl
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
al concepției teoretice subiacente). Implicit, ia două atitudini diferite: „Prima mitologie culege miturile, a doua reflectează asupra lor” (J. Pépin, 1958, p. 33). Pentru că nu poate fi culeasă, În integralitatea ei, direct, pe un anumit teren (dintr-o societate „primitivă”, „folclorică” sau din „arhivele” civilizațiilor antice), mitologia nu apare În fața cercetătorului ca o evidență etnografică (asemenea mitului sau actelor rituale), ci, mai degrabă, ca un construct secund, produs de un proces de organizare și interpretare, construct care Își ascunde Însă cu
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Vede, Iliada, Cartea Morților, Enuma Elish). Cu toate acestea, este mai mult ca sigur că textele În cauză nu sunt altceva decât transcrieri ale unor narative care circulau prin viu grai. Oralitatea presupune, așa cum o arată numeroase cercetări asupra culturilor folclorice: a) caracterul tradițional al conținuturilor: mesajul transmis este considerat ca având autoritate datorită faptului că provine de la generațiile anterioare. Prin aceasta, el reprezintă un patrimoniu al colectivității, care trebuie apărat și transmis mai departe. Aceast fapt implică un anumit respect
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
se poate consuma În acțiuni obișnuite (Îngurgitarea unor substanțe, recitarea unor formule magice, cântece sau dansuri) sau În forme ieșite din comun, care implică tehnici magice complexe, aflate În stăpânirea unor specialiști ai controlării puterilor oculte. Spre exemplu, În cultura folclorică românească, vindecarea se realizează cel mai adesea printr-o combinare de formule incantatorii (descântecul) și practici (simultan) rituale și medicale (consumarea unor infuzii de plante, spălări, aspirarea fumului diferitelor substanțe, ungeri - vezi pe larg T. Pamfile, 1999). Uneori, descântecul este
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Această datină complexă implică rituri de fertilitate, rituri de purificare și propițiere, rituri de alungare a puterilor malefice și rituri de vindecare magică. Exemplul de mai jos, preluat din studiul de referință al lui Gail Kligman, sintetizează datele din arhivele folclorice: Vindecarea se efectuează În timpul zilei, la marginea satului sau În curtea vătafului (adică Într-un loc plasat Între zonele sălbatice și cele marcate cultural). Pacientul este adus aici cu căruța și pus pe o pătură, cu față În sus și
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
diferite sarcini dificile. Astfel, ea contribuie la păstrarea integrității mentale. Sau - În formularea sa inspirată - funcția magiei este de a ritualiza optimismul uman, de a-i Întări credința În victoria speranței În fața fricii. Magia practicată În societățile arhaice, antice sau folclorice s-a Întemeiat adesea pe existența unor „specialiști” ai riturilor magice. Aceștia puteau avea un statut social apropiat de cel comun (babele-vraci din satele tradiționale) sau puteau beneficia de o poziție socială aparte, fiind organizați În anumite congregații esoterice - vrăjitorii
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
intră În mecanismele de Înrudire comune, locuiesc Într-un spațiu de la periferia geografiei locale și pot fi rătăcitori din loc În loc, pot suferi excomunicări și condamnări; b) posedă anumite Însemne (fizice sau simbolice) prin care pot fi identificați: În tradiția folclorică, cel mai evident semn este deochiul (evil eye), capacitatea de a genera stări neplăcute prin simpla privire. Deși uneori se deghizează În oameni umili, cerșetori chiar, cel mai adesea ținuta lor este una aparte, marcată de Însemne specifice congregației (pelerina
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
blestemul sunt operatorii simbolici folosiți cu predilecție În mitologie, pentru a explica originea unor ființe și/sau calitățile lor deosebite (În bine sau În rău). Spre exemplu, miracolul mierii (unicul aliment dulce produs de o ființă vie) este, conform mitologiei folclorice românești, produsul combinării dintre un blestem și o binecuvântare: Dumnezeu, după ce greșește cosmogonia, nu știe cum să repare lumea prost Întocmită. El Îl roagă pe arici să Îi spună ce să facă, dar ariciul nu vrea să Îi Împărtășească acest
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de faptele copiilor, iubita părăsită, vracii sau babele care vor să alunge boala sau alte puteri malefice (D.H. Mazilu, 2001, pp. 198-232). Un exemplu elocvent al acțiunilor magice care sunt puse În mișcare de puterea unui blestem este următorul text folcloric, În care incantația ar trebui să aducă declasarea socială (Închisoare, cerșetorie, familie excedentară), suferințe fizice cumplite (putrezirea cărnii, descompunerea trupului mâncat de corbi) sau neodihna veșnică (moartea În loc pustiu, fără ceremonia tradițională): Hei tu, mândruliorul meu,/ tu atâta să te
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
funerare ortodoxe, sau produse alimentare obișnuite; fructe sau cereale; băuturi și alte lichide, de obicei consacrate, precum uleiurile, băuturile alcoolice sau apa sfințită); c) bunuri vegetale, de obicei flori, dar și frunze (tutunul) sau copaci (bradul de Înmormântare din riturile folclorice românești). Spre deosebire de ofrande, aceste bunuri sunt distruse În chiar actul dăruirii, pentru a fi astfel transferate divinității. În ofrande, ele pot fi lăsate Într-un anumit loc consacrat, iar dispariția lor va fi interpretată ca un semn divin, și nu
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
elocvent În studiul consacrat de Ion Taloș (1978) sacrificiilor de Întemeiere: În descendența interpretărilor lui Mircea Eliade (care, pe baza unor atestări arheologice și istorice, dar și a sugestiilor oferite de baladele și legendele Meșterului Manole, precum și de alte producții folclorice și texte mitologice, asocia sacrificiile prilejuite de construcțiile cu o semnificație aparte În plan religios sau politic cu concepțiile arhaice despre transferul de viață de la om la natură sau creații culturale - 1943, 1995), folcloristul român consideră că practicile asociate „vânzătorilor
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
mai fertile), de toiul verii (adică strângerea recoltelor) sau de toamnă (retragerea din câmp În spațiul domestic) urmează o schemă secvențială, cu elaborări simbolice mai ample pentru stagiul de nesiguranță dintre sfârșitul unui anotimp și Începerea celuilalt (spre exemplu, ceremoniile folclorice europene legate de Înnoirea anului cunosc numeroase rituri de apărare de duhurile malefice, rituri de propițiere, confruntări simbolice cu măștile care Întrupează forțele răului, acte magice, ofrande și sacrificii). Întregul ansamblu „este conceput pentru a dramatiza concluzia unei anumite etape
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
În funcție de civilizație și moment istoric. În diferitele lucrări de specialitate sunt descrise amănunțit schemele ceremoniale specifice societății studiate de respectivul antropolog sau istoric al religiilor. Având În vedere publicul căruia i se adresează acest volum, voi folosi pentru exemplificare cultura folclorică românească (L. Berdan, 1999; E. Bernea, 1998; O. Buhociu, 1979; I. Ciubotaru, 1999; I. Ghinoiu, 1999; S. Larionescu, 2000; S.F. Marian, 1995; M. Pop, 1976, 1998). Riturile de naștere Aceste rituri sunt Întotdeauna precedate de o mulțime de microrituri de
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
căsătorie După M. Pop (1976, p. 139), ele sunt compuse din trei unități ceremoniale: logodna, nunta și obiceiurile de după nuntă. Aceste rituri implicau, În grade diferite de participare, Întreaga colectivitate rurală. Ele activau forme culturale complexe: rituri, dansuri, creații literare folclorice (orații, balade, doine, strigături etc.), obiecte cu semnificații simbolice (colacul, plosca, inelul, bățul starostelui, bradul Împodobit etc.), manifestări de teatru popular sau de dramatizare a comunicării normelor tradiționale de viață. Ceremonia nunții era gestionată de specialiști rituali (preotul, starostele, colăcerul
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
prin bălți sau prin grâne (S.F. Marian, 1994, vol. II, p. 324). Ansamblul mitico-ceremonial al Caloianului sintetizează teme mitologice, scheme epice, figuri legendare și toposuri, pe care le activează cu ajutorul unor structuri rituale eteroclite, provenind din diferite sisteme specifice culturii folclorice. În jurul temei dominante a fertilității, el construiește cu ajutorul acestor elemente un „rit magic, având un caracter agrar și meteorologic” (I. Evseev, 1997, p. 66; vezi și I. Mușlea, O. Bârlea, 1970; I.A. Candrea, 1928; I. Cuceu, M. Cuceu, 1988
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Îndeosebi cu societățile complexe, procesiunile reprezintă un fenomen ritualic istoric și geografic general răspândit. Ele sunt atestate atât În marile civilizații dispărute (statele amerindiene, Egiptul, Grecia, Roma, China și India antice), cât și În societățile simple, fie ele exotice sau folclorice. Procesiunile pot avea un caracter religios sau laic. Ele pot apărea ca unități autonome sau ca elemente ale unui alt complex ritualic (procesiunile care precedau sacrificiile din Grecia antică sau procesiunile integrate În sărbătorile calendaristice). Traseul lor poate fi circular
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
sunt mersul pe jos, purtarea unor obiecte, arătarea acestora, rugăciunile, cântecele, a privi Întregul ansamblu și a fi privit de alții. Într-o procesiune, aceste activități umane obișnuite capătă o semnificație simbolică neobișnuită”. După această logică funcționează și unele manifestări folclorice care au fost rareori analizate din perspectiva acestor concepte: este vorba despre procesiunile cetelor din folclorul românesc, care pot avea caracter inițiatic și magic (călușarii), pot aduce cu ele măști și alte obiecte considerate a avea puteri magice (cetele de
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
unor evenimente semnificative pentru un anumit grup social), sărbătorile economice (precum Plotlach, specific indienilor de pe coasta de nord-vest a Americii de Nord, Kula din Melanezia, sărbătorile legate de strânsul recoltei În Europa), sărbători sportive (Jocurile Olimpice sau campionatele mondiale ale diferitelor sporturi), sărbătorile folclorice (diverse festivaluri naționale și regionale care au ca scop păstrarea și etalarea tradițiilor populare), sărbătorile de Anul Nou, sărbătorile cu măști (În care grupuri mascate atacă simbolic, ofensează verbal sau Încearcă să sperie locuitorii - rituri precum Charivari În Europa sau
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
sisteme rituale, convențional și Înșelător reunite sub egida aceluiași concept: cele specifice societăților necomplexe (exotice sau antice) și cele ale modernității. Astfel, festivalul anului nou În Babilon, orgiile dionisiace din Grecia antică, Saturnaliile romane, carnavalurile rurale din Europa medievală, riturile folclorice de inversare, chiar ceremoniile de tipul Plotlach sau Kula, reprezintă forme rituale arhaice de anulare momentană a ordinii existente, de răsturnare a ierarhiilor, de luare În posesie a locurilor interzise, de consum fără limite al resurselor acumulate (de comunitate, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
momentele respective: panteon, arc de triumf, statui, edificii religioase. Relevant În acest sens este procesul de monumentalizare inițiat de puterea sovietică: el implică o negare a sistemelor simbolice și ritualice precedente - imaginarului politic (țarist), imaginarul religios (ortodox) și imaginarul cultural (folcloric) - specifice formelor sociale precomuniste și Înlocuirea lor cu un sistem nou. Diferite studii consacrate acestui fenomen (C. Arvidsson, L.E. Blomqvist, 1987; A. Brossat, 1990; C. Lane, 1981; R. Stites, 1991; N. Turmakin, 1994; Van Geldern, 1993; pentru alte țări comuniste
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
a țării, instaurarea suveranității dumnezeești sau a unei domnii mesianice, convertirea finală a popoarelor” (M. Eliade, 1986, p. 245). Aceste teme, dezvoltate de literatura religioasă ebraică și creștină, combinate cu motive „păgâne”, conduc, În cultura satului românesc, la diferite scenarii folclorice ale sfârșitului lumii. În sinteză, acesta: Va fi precedat de o perioadă a valorilor inverse, În care nonvalorile vor deveni regula: copiii Își vor bate părinții, feciorii se vor căsători cu femei bătrâne. ș...ț Stelele vor cădea pe Pământ
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
victoriile. El se măsoară numai cu cei „Înarmați”, cei asemenea lui, apăra femeile și pe cei slabi (epica arturiană exprimă cel mai elocvent aceste teme mitice). Totodată, el trebuie să se ferească de ispitele femeii, să fie, așa cum spun baladele folclorice românești „un voinic curat”, care „de muieri nu e stricat”; d) eroul este condamnat la ceea ce G. Dumézil (1971) numește „cele trei greșeli funcționale” ale războinicului; În studiul său referitor la Sisupala (India), Heracle (spațiul greco-roman) și Starktar (mitologia scandinavă
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și utilizări mitice. În abordarea culturii populare românești s-au configurat două mari curente: a) un grup de cercetători consideră că „miturile” reprezintă un substrat, din care cresc și din care Își extrag o parte importantă a semnificațiilor diversele manifestări folclorice: M. Beza, 1928; O. Buhociu, 1979; M. Coman, 1980, 1983, 1986, 1988; N. Densusianu, 1986; M. Eliade, 1995; E. Niculiță-Voronca, 1908, 1912; M. Olinescu, 1944; A. Oișteanu, 1987; Gh. Mușu, 1983; R. Vulcănescu, 1986. Aceștia Își elaborează studiile printr-un
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
inițiată de B.P. Hasdeu, este continuată de L. Șăineanu (1895, p. 61), a cărui formulă, „mitul este un basm individualizat”, a inspirat considerațiile unor folcloriști precum Al.I. Amzulescu (1986) sau O. Bârlea (1981). Acest grup consideră miturile ca motive folclorice (sau ca transformări ale unor motive folclorice). Identificarea fondului mitic autohton a fundamentat numeroase studii și tot atât de multe polemici. Dincolo de diferențele de metodă, câmp teoretic și (chiar) filosofie, chestiunea cea mai spinoasă este aceea a nivelului de generalitate la care
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
L. Șăineanu (1895, p. 61), a cărui formulă, „mitul este un basm individualizat”, a inspirat considerațiile unor folcloriști precum Al.I. Amzulescu (1986) sau O. Bârlea (1981). Acest grup consideră miturile ca motive folclorice (sau ca transformări ale unor motive folclorice). Identificarea fondului mitic autohton a fundamentat numeroase studii și tot atât de multe polemici. Dincolo de diferențele de metodă, câmp teoretic și (chiar) filosofie, chestiunea cea mai spinoasă este aceea a nivelului de generalitate la care se plasează termenul mit. În planul cel
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]