12,993 matches
-
Întrebă Alexander Grigorevici, ținând bancnota disgrațios între buricele arătătorului și degetului mare. ă Dă-o orfanilor, spuse Porfiri, fără a se uita la el. Capitolul trei Genele investigatorului Lilia tremura din nou în timp ce ieșea în ceața înghețată. Așchii neliniștite de gheață îi penetrau hainele și pielea. Picioarele îi erau umede și amorțite de frig. Pentru un moment nu avea nici cea mai mică idee unde se afla și nici cum ajunsese acolo. Tot ce își putea aminti era că părăsise pivnița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
nord, înspre Canalul Iecaterinski, trecând peste Podul Kokușkin înapoi pe Aleea Stoliarni. Aici se afla clădirea care adăpostea stația de poliție, iar acest fapt îi aminti din nou de genele imposibile ale lui Porfiri și de ochii acestuia de culoarea gheții. Cum însă nu mai era sigură dacă aceștia băteau înspre negru sau înspre argintiu, Lilia fu tentată să meargă din nou înăuntru doar pentru a se lămuri și pentru a cere, dacă tot se afla acolo, banii înapoi. Apoi, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
se încruntă gânditor și aruncă o privire întrebătoare la rana de pe capul celuilalt cadavru. Își scoase o țigară și o aprinse, apoi se uită la doctorul Pervoiedov cum începea să dea pielea la o parte. Capitolul șase Actorul Aerul cu gheață îi îmbujoră obrajii, fiindcă Porfiri îl simțea doar pe față, restul corpului fiindu-i înfofolit în piele de nurcă, iar shuba lungă până la glezne îi exagera rotunjimile, dându-i apariția unui clopot mare de blană, accentuat de ushanka imensă de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
marginea prăpastiei. ă Orașul nu va mai arăta la fel pentru mine, spuse el, în timp ce treceau peste Fontanka înghețată printre două rânduri de mesteceni puși acolo pentru a marca drumul. Dincolo de copaci, niște bărbați încărcau o sanie cu blocuri de gheață tăiată din râu. Porfiri Petrovici nu răspunse. ă Sunteți polițist? întrebă Virginski. ă Sunt investigator. Magistrat investigator. ă și el este cu adevărat mort? ă Așa cred. În timp ce drojki încetini, el surprinse cu privirea bustul din bronz al Caterinei a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
o pernă peste față, spuse Porfiri. Capitolul nouă Sub magazinul de pălării Virginski mergea alene prin zăpada umedă de-a lungul malului sudic al Fontankăi, îndreptându-se spre nord est. Peste râul înghețat, Piața Apraxin i se întindea înainte, iar gheața îi intra în suflet de la picioare, prin cizmele sparte. I-ar fi așa de ușor să pună capăt la toate cu o scrisoare către tatăl său. Dacă bătrânul ar ști mizeria în care își duce traiul, cu siguranță i-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
șapte, șaptezeci și opt... Mergea de-a lungul părți îndiguite a Canalului Iecaterniski, în dreptându-se spre Nevski Prospect. Nu era o zi de ieșit afară fără motive serioase. Vântul rece îi lovea fața și își bătea joc de haina sa deșirată, iar gheața îi intra în oase și se răspândea de-a lungul nervilor cu o grabă lacomă și distructivă. În stânga sa se afla Banca Imperială, al cărei motto, special pentru el, părea a fi Nu vei primi nimic de aici, pe când în dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
și se încovoia, unduindu-se sub pielea lucioasă. Aburi îi ieșeau din coaste și-și întorcea botul într-o parte în aerul rece. Sub strigătele vizitiului, nechezatul calului și clinchetul constant al clopoțeilor, Porfiri Petrovici putea auzi ropotitul copitelor pe gheața netedă și își îndoia gulerul din blană pentru ca răsuflarea sa să nu-l umezească. Înfofolit în blănuri, acesta se simțea bine în droșca deschisă, gonind repede prin cea mai rece și mai senină zi de iarnă de până acum. ă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Porfiri. ă Cărțile! murmură el. Da, desigur! Totul e acolo în cărți! Cu ochii plini de emoție îl urma pe Salitov prin piața de vechituri spre ieșirea înspre Nevski Prospect. § Era o zi plăcută, rece, dar senină. Orașul strălucea în gheața însorită, asemeni unei arme proapăt turnată. Porfiri se târa dorind ca plimbarea scurtă până la Podul Kazanski să dureze o veșnicie. În mod repetat, Salitov trebuia să se oprească și să-l aștepte, încruntându-se cu severitate și mușcându-și obrajii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
întoarse privirea. § Adresa de pe plic era a unei clădiri de pe Strada Sadovaia. Descoperi familia Lebediev la subsol, într-o pivniță înghețată, fără ușă. Lumina se strecura printre jumătăți de ferestre translucente tăiate aproape de tavan. Pe pereți era un strat de gheață, dezghețat și picurând în spatele țevilor calde. Doamna Lebedieva zăcea în pat. Imediat ce o văzu - chiar înainte de asta, de cum o auzi gemând constant și aproape mecanic - Porfiri știu cu siguranță de ce numele i se păruse familiar. Aceasta era femeia care venise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
care să-i plaseze pe aceștia Într-o lumină favorabilă, dar absența lor dovedi cât de puțin le păsa tuturor, de fapt. În plus, omul candida pentru Virginia, nu pentru New York. — Nu are nimeni nici o Întrebare? Trebuie să spargă cineva gheața..., repetă Dan binevoitor. Un cap din muțime se Întoarse, dând la iveală un zâmbet uriaș. Un domn foarte gras Îi făcu ușor cu mâna. Kitty se forță să răspundă la fel. —Dumneavoastră, domnișoară? Întrebă Dan Zachary, interpretându-i greșit salutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
În culori pastelate, de vară. Femeile se așezară la o masă rotundă de lângă piscină. Aproape instantaneu, Diane sări de pe scaun. — Ce s-a Întâmplat? Întrebă Kitty. — Trebuie să merg la toaletă. Comandă-mi și mie, te rog, o Margarita cu gheață și cu sare, zise Diane și dispăru. Kitty rămase singură la masă, uitându-se către port. Plaja era goală, parcarea pustie, restaurantul părea și el părăsit, nu mai era decât o masă ocupată, În afară de a lor. Un bărbat și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
care o degaja David era atât de debordantă și zâmbetul său atât de cuceritor, Încât femeile Îl plăcură imediat. Paul era Îmbrăcat destul de normal, dar David purta ostentativ un costum Îngrozitor de cowboy. — Ce costum... interesant aveți! zise Diane, ca să spargă gheața. — Creație proprie! răspunse el mândru. Destul de neobișnuit, nu-i așa? — Sunteți designer? Întrebă Desert Rose interesată. Și mie Îmi place să creez haine. — Printre altele. E una dintre cele șaisprezece afaceri ale mele, zise el cu falsă modestie În glas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
treziră În mijlocul autostrăzii, fără să zărească urmă de taxi prin zonă. — Cât e ceasul? Întrebă Kitty, care nu purta niciodată așa ceva. — E 7:15, avionul decolează În 45 de minute. Hai să căutăm un magazin, să cumpărăm o pungă cu gheață. Desert Rose scoase o oglindă din geantă și Își cercetă neliniștită fruntea. — Da, exact asta Îmi doream, jumătate de oră cu o pungă cu gheață pe frunte. Trebuie neapărat să prindem avionul. — Poate că ar trebui să mergem pe jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
decolează În 45 de minute. Hai să căutăm un magazin, să cumpărăm o pungă cu gheață. Desert Rose scoase o oglindă din geantă și Își cercetă neliniștită fruntea. — Da, exact asta Îmi doream, jumătate de oră cu o pungă cu gheață pe frunte. Trebuie neapărat să prindem avionul. — Poate că ar trebui să mergem pe jos, Îndrăzni Kitty să Îngaime. Desert Rose Îi aruncă o privire criminală: — Nu pot să merg cinci kilometri pe tocuri. Nu avem nici măcar hartă. — Hai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
loialitate pentru prietena ei. Făcu un pas Înapoi. Îți mulțumesc, Charlie. E foarte drăguț din partea ta că-ți ceri scuze În numele ei, dar nu e nevoie, suntem cu toții prieteni. E În regulă, spuse, transformându-se brusc Într-un cub de gheață. Charlie se retrase, Își Închise geanta, o aruncă pe umăr și, din ușă, zise fermecător, cu o voce falsă: — Desert Rose e o artistă sofisticată În multe privințe și o prietenă foarte dragă. Din păcate, Îi place să bârfească. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
spuse Desert Rose repede și se Îndepărtă; apoi se Întoarse cu o geantă și Împrăștie o sumedenie de etichete pe masa mare din rulotă. — Vrea să tai și să lipești etichetele pe toate lucrările, zise ea cu o voce de gheață. Era pentru prima dată, de când erau prietene, când Îi dădea ordine lui Kitty, chiar și indirect, iar răceala ei era o modalitate de-a se apăra de un posibil refuz. Folosea des trucul cu tăcerea rece și ascundea orice urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
minute distanță de-aici. Apoi, cu zâmbetul lui contagios, se Întoarse spre cei doi care-l Însoțeau și Întrebă: Mergeți la petrecerea de la Viceroy? Fac eu cinste, desigur, adăugă el nonșalant. Adică era dispus să arunce 450 de dolari, bani gheață, doar ca să o vadă câteva ore? Kitty se Înflăcără și, până să-și dea seama bine ce face, Îi oferi gratis catalogul gros al lui Desert Rose, Îi scrise chiar și numărul artistei pe spate. — Ai dat un catalog de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
spre ceva cu mâna Înmănușată și o trase spre el. O clipă fețele lor se apropiară atât de mult, Încât puteau simți căldura respirației celuilalt. Apoi o trase și mai aproape și o sărută. Pasional. Buzele lor topiră nu numai gheața, dar și distanța Atlanticului, prietena din Paris, timpul care se scursese, totul. Își continuară, cu respirația tăiată, plimbarea prin frigul și zăpada din jurul lacului. — Parcă te și văd În casa mea din Bel Air, scriind În camera mică de pe colț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
servi și pentru a masca tacit, cu o complicitate distrată, excitantul subiect al Isaurei Estudiosa. Prea târziu, traversăm acum Centura Agricolă, sau Verde, cum este insistent numită de oamenii cărora le place să ascundă sub cuvinte aspra realitate, culoarea de gheață murdară care acoperă solul, interminabila mare de plastic unde serele, croite după aceeași măsură, seamănă cu iceberguri împietrite, cu gigantice pietre de domino fără puncte. Înăuntrul lor nu e frig, dimpotrivă, oamenii care lucrează acolo se asfixiază de căldură, fierb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
parte și de alta, până la orizont, cum mai bine se distingea din vârful povârnișului pe care furgoneta îl urca în acest moment. Și asta se numește Centură Verde, își zise, această dezolare, acest camping sumbru, această turmă de blocuri de gheață murdară, topită de sudoarea celor care lucrează în interior, pentru multă lume serele astea sunt mașini, mașini de făcut vegetale, într-adevăr, n-au nici o dificultate, ca într-o rețetă, se amestecă ingredientele adecvate, se reglează termostatul și higrometrul, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
făcea pe patronul, mi-a adus și mie o ceașcă de aramă cu un lichid negru și s-a retras apoi lângă pescarii care ne priveau, mai ales pe mine, probabil fiindcă eram o figură nouă, într-o tăcere de gheață. De parcă vroiau să ne facă să înțelegem că locul nostru nu era acolo. — De ce ne privesc așa? l-am întrebat în șoaptă pe Dinu. El făcu un gest evaziv cu mâna. — Habar n-am. Lasă-i în pace. N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de o parte, să nu te uiți prea atent, ca să nu-i vezi cumva ridurile. Asta ar putea să-l irite și de ce ai nevoie să riști? Încât aștepți. Când întoarce, neglijent, capul spre tine, treci printr-o clipă de gheață și foc. Surâzi ca să-ți semnalezi astfel respectul și-ți e groază că acest surâs nu va fi destul de bine observat și înțeles. Și, vai, ai avut dreptate! Jupiter se întoarce fără să-ți răspundă la surâs. Intri într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
abia îl auzeam, Domnul Andrei mi-a dat să înțeleg că precauțiile respective nu erau lipsite de orice temei și nu era cazul să râd de ele, Un bătrân. mi-a șoptit el, alunecase într-o iarnă pe pojghița de gheață de la țărm și scăpase într-o copcă, alegându-se cu o pneumonie. Se spusese că fusese un accident, iar portarul găsise prilejul să-și dea importanță; iarna nimeni dintre bătrâni n-avea voie să iasă decât pentru a da ocol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ar răbda de sete. Să stai într-un fotoliu de răchită, bând limonadă și uitându-te în oglinzi, ce ăsta-i deșert? Mulțumesc de asemenea deșert”, mormăise Mopsul atunci.) Dar într-o zi i s-a înfundat. A alunecat pe gheață, a scăpat în apă, a făcut pneumonie și s-a curățat în câteva zile. „Poate totuși a fost un accident”, am zis. Domnul Andrei m-a privit cu îngăduință. „Accident? Hm”. Și n-a mai vrut să discute despre asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de cum mă sculam, să mă învârt prin preajma laboratorului, iar pe individul cu mers de pisică îmi venea să-l omor când îl surprindeam spionându-mă. Abia atunci am aflat că dragostea e o flacără care arde pe un sloi de gheață. Am fost fericit în ziua când Laura m-a apostrofat pe coridor: „Domnule sculptor, nu te mai învârti pe aici. Vrei să bârfească lumea? Dacă te interesează cumva cei care vin la laborator, vino, așează-te pe scaun și studiază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]