9,375 matches
-
alegeri parentale reprezintă o slăbire a responsabilității publice față de educație sau o nouă strategie de a urmări scopurile învățământului public, inclusiv pe cel al educației pentru toți. Alexis de Tocqueville a caracterizat foarte bine descentralizarea administrativă ca fiind una dintre gloriile sistemului public american "un mod de a face accesibile oamenilor obișnuiți deciziile guvernamentale, astfel încât un număr cât mai mare de indivizi să aibă un anumit interes față de grijile publice (Tocqueville, A., 1995 38). Americanii rămân încă ferm atașați de autoritatea
Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării by Ţăranu Adela-Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
Lui nu este neglijat. Felicit pe toți cei care au fost și sunt implicați în acest domeniu al cântului, dar și orice fel de slujire care face să înainteze cauza lui Dumnezeu. Lui Dumnezeu și numai Lui să-I fie gloria veșnică. Amin. Cornel Ștefănescu Când am răsfoit lucrarea “Un istoric al bisericii creștine baptiste Cuvin“ mi-a venit în minte un verset din cartea sfântă Biblia care spune că Domnul “nu va frânge o trestie ruptă“(Matei 12:20), vizând
Înţelepciunea vremurilor străvechi : un istoric al Bisericii Creştine Baptiste din Cuvin : 1904-2004 by Emanuel Jurcoi () [Corola-publishinghouse/Science/1295_a_1938]
-
Cicirean Sida iar în anul 1922 pe Avrămuț Vasile cu Bucătas Iosana. Vancu Dumitru s-a născut în data de 24 octombrie 1874 în localitatea Șiria. S-a născut într-o familie catolică. Livius Ban ,în cartea ” De la ruină la glorie”, descrie în amănunt viața lui Dumitru Vancu ca păstor care a stat în spărtură pentru lucrarea din cercul Șiria. Dumitru Vancu s-a căsătorit cu Maria Țica în anul 1882. Dumitru Vancu a fost convertit la 12 octombrie 1896. Ca
Înţelepciunea vremurilor străvechi : un istoric al Bisericii Creştine Baptiste din Cuvin : 1904-2004 by Emanuel Jurcoi () [Corola-publishinghouse/Science/1295_a_1938]
-
școală să nu se realizeze nimic deosebit în zilele de duminică dimineața. Aceste lucruri sunt pentru unii istorie, însă pentru cei care le-au trăit a însemnat prigonire dar, cu toate acestea, Biserica și istoria sunt în mâna lui Dumnezeu - glorie Lui! 5.3.8. Contribuția bisericii din Cuvin la susținerea păstorului Un aspect pozitiv al bisericii din Cuvin, care a avut continuitate până în prezent, este faptul că frații au contribuit în mod organizat și constant la susținerea lucrătorilor spirituali. Astfel
Înţelepciunea vremurilor străvechi : un istoric al Bisericii Creştine Baptiste din Cuvin : 1904-2004 by Emanuel Jurcoi () [Corola-publishinghouse/Science/1295_a_1938]
-
și cu cei suferinzi (Activități sociale). Închinare Lecția 1 - Lucrarea bisericii din Cuvin nu trebuie disprețuită deoarece este biserica lui Cristos. Unul din lucrurile clare prin care se poate argumenta acest lucru este tocmai existența ei de peste 100 de ani. Glorie lui Dumnezeu! El este Stăpânul, Suveranul acestui pământ. Lecția 2 - Lucrarea de închinare a bisericii prin cântare s-a putut observa de la începutul acestei lucrări, prin cumpărarea harmonului (1913), formarea corului, orchestrei, fanfarei, copiilor și tinerilor. Este din nou un
Înţelepciunea vremurilor străvechi : un istoric al Bisericii Creştine Baptiste din Cuvin : 1904-2004 by Emanuel Jurcoi () [Corola-publishinghouse/Science/1295_a_1938]
-
din comună completa Chestionarul lui Hașdeu, cu cele 209 întrebări ale sale, nu avem date că s-ar fi înființat înainte de 1900. Există Catalogul Școlii generale Giurgioana, comuna Podu Turcului începând cu 1904 până în 1953 (Arhivele Statului Bacău). Vremurile de glorie cu număr mare de școlari, ar fi între 1948 1952 când eram la clasele I IV, 98 de elevi (un timp cu vestitul învățător Hristache Popa, peste 40 de ani la catedră) și atunci când pentru un an aici a funcționat
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
procesul verbal datat 25 septembrie 1936: „Constatând lista de înscriere, am găsit în cursul elementar 79 de elevi și la cursul supra primar 58 de elevi, total 137 de elevi, destul de mult pentru un învățător.” (XVIII, p. 181) Momentul de „glorie școlară” poate fi considerat anul școlar 1955/56 când a funcționat aici clasa a V-a de gimnaziu în localul construit în 1930 fiind chemat ca director Vasile Miron din Dănceni, dar având în colectivul didactic pe tânăra Neaga Sîmpetru
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
atâta cinste, în timp ce viața mizerabilă a acestora li se pare atât de fermecătoare și o socotesc dulce și suavă deși în realitate este atât de dură și amară». Cavalerul i-a răspuns cu multă înțelepciune: «Iubitorilor vieții adevărate și a gloriei veșnice viața noastră li se pare mult mai mizerabilă și stupidă. În comparație cu bogățiile cerești, ei socotesc palatele noastre, veșmintele și bogățiile pământești drept gunoaie (cf. Fil 3,8); iar faima noastră este pentru ei precum vântul și un nimic față de
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
și roua doctrinei cerești nu au semănat-o doar printre credincioși, ci ei s-au dus în țările păgâne și în cele ale sarazinilor unde au mărturisit adevărul, multora dintre ei fiindu-le dat să culeagă de acolo chiar și gloria martiriului. Lumea, auzind de moartea sa, răspândește vestea 11. Prietenul lui Dumnezeu, Francisc, a predicat împreună cu frații săi timp de mulți ani Evanghelia păcii în orașul Roma și în zonele învecinate, restituind creditorului său talantul primit cu o dobândă semnificativ
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
minor: «anul Domnului 1262, după capitulul din Halberstadt, în Duminica Jubilate», în timp ce fratele Baldovin scrie, el «de-acum bătrân și slab» este de acord «să povestească». De aici pornește povestirea, cu anul 1262; adică de la constatarea plină de bucurie a «gloriei Ordinului nostru, așa cum este el acum», și de la ideea că Dumnezeu, nu oamenii, «l-a sădit cu înțelepciunea Sa și l-a rânduit în lume ca exemplu». În fratele Giordano nu există nostalgii și regrete pentru trecutul eroic, a cărui
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
a lui A. BIANCHERI, La Cronaca, Milano 1972. Pr. dr. Gilberto Aquini Prolog Fraților din Ordinul Minorilor ce locuiesc în Germania, fratele Giordano din Giano, din Valea Spoletană, urează pentru prezent perseveranță în ceea ce este bun iar pentru viitor o glorie fără sfârșit cu Cristos. Când povesteam uneori episoade despre obiceiurile familiare și despre viața primilor frați trimiși în Germania, majoritatea celor ce ascultau rămâneau edificați; am fost rugat de mai multe ori să scriu ceea ce povesteam ca și alte fapte
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
oferit material unor scriitori excelenți și experți în arta de a compune. Dacă iau în considerație umilința și nevrednicia mea și a acelora care împreună cu mine au fost trimiși în Germania, și o compar cu starea actuală de înflorire și glorie a Ordinului nostru, rămân uimit și preamăresc în inima mea milostivirea divină, simțindu-mă constrâns să înalț către voi această voce apostolică: «Prețuiți vocația voastră, fraților: nu sunt mulți cei înțelepți trupește care au dat formă Ordinului nostru cu înțelepciunea
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
fericitului Francisc martiriul, viața și legenda acelor frați, auzind că în ea i se aduceau laude și văzând că frații se mândreau cu martiriul acelora, deoarece el era cel mai mare disprețuitor de sine însuși și nu accepta lauda și gloria oamenilor, a refuzat acea legendă și a interzis lectura ei spunând: «Fiecare să se laude cu propriul martiriu și nu cu al altora». Și astfel, toată acea primă misiune nu s-a ales cu nimic, poate pentru că încă nu sosise
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
săraci, dar, în același timp, sunt cei mai culți și cei mai apreciați. Trebuie găsit un echilibru între exigențele aparent contradictorii ale simplității, sărăciei și minorității la care ține cu încăpățânare, dar nimeni nu ține mai mult ca el la gloria înțelepciunii, a predicării și a [practicării] spovezii. Acestea sunt trei domenii ce aveau o putere foarte mare în societatea creștină a secolului al XIII-lea. Toma identifică cu precizie liniile principale care au dus la o rapidă răspândire și afirmare
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
alții. De aceea, dacă se aduce în atenția apostolatului nostru vreo acțiune de-a voastră care să tulbure claritatea sfințeniei voastre, ne simțim desigur cuprinși de o durere cu atât mai mare, cu cât nu ne îndoim că, considerându-vă gloria noastră și principala stea a întregii Biserici universale, îi diminuați splendoarea în mod vizibil prin umbrirea frumuseții voastre. 2. A ajuns în mod insistent la urechile noastre o chestiune într-adevăr gravă, și despre care se bârfește, că unii dintre
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
De principiis a lui Origen, Sfântul Maxim vorbește despre existența corporală și cea spirituală, și declară că, în îndumnezeire, prima este lăsată în urmă, pentru că progresul minții și simțurilor încetează și suntem hrăniți direct de Dumnezeu, atributele naturale transcendând în glorie copleșitoare: „... precum în viața trupească rostul mâncării este îndoit, unul pentru creștere, iar altul pentru susținerea celor ce se hrănesc (căci până ajungem la desăvârșirea staturii trupești ne hrănim în vederea creșterii, iar după ce trupul se oprește din sporirea în mărime
Părinții Capadocieni. In: CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
nou centru cosmic, al lumii și al sinelui său, dovedind că între patrie și lume nu există contradicție. Ovidiu va avea însă mereu, ca punct de sprijin, limba latină, patria sa interioară în care visează și scrie și în care gloria faptei îi va asigura nemurirea. Relegarea lui Ovidiu are, așadar, nu numai o dimensiune materială geografică, juridică sau politică -, ci, mai cu seamă, o dimensiune spirituală, anume condiția tragică a omului în lume. Acestă condiție umană a fost definită memorabil
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Roma noaptea, călătoria pe mare furtuna, viața la Tomis iarna. Aceste proiecții ale eului său poetic depășesc animismul mitologic și prevestesc sonuri romantice. Ovidiu reflectă, pentru prima oară în poezia latină, nostalgia Romei, influențând astfel toți poeții care au slăvit gloria cetății eterne, devenită categorie spirituală, patrie ideală a civilizației. Peste veacuri, Goethe va declara că se simte un exilat când pleca din Roma. Prin aceste semne poetice, Ovidiu este, așa cum s-a spus, un romantic 36 ante litteram. Temele mari
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
mi-au întors spatele [...]" (v. 5-8). Voi sunteți puținii prieteni care constituie un nucleu puternic (pars estis pauci potior) și care ați considerat că este rușinos să nu mă ajutați deloc la greu (rebus in arctis)" (v. 25-26). De aceea, gloria acestor prieteni fideli va fi nemuritoare ca și cea a lui Tezeu și Pirithous, a lui Oreste și Pylades. Aici Sauromații și Geții vă cunosc deja spune poetul și această mulțime barbară aprobă asemenea suflete (v. 37-38): ca și cum în această
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
de Messalinus, care s-ar putea considera jignit. Urmează o primă răsturnare de situație: "deși e adevărat că eu, Ovidiu, nu am fost niciodată unul de-ai săi, minciuna mea va putea fi iertată, pentru că nu ar putea știrbi din gloria lui Messalinus (!). Cine nu se preface că ar fi prieten cu Cezarii, chiar dacă de-abia i-a cunoscut? Ei bine, iartă-mi mărturisirea: tu erai Cezarul meu!" Quis se Caesaribus notis non fingit amicum? Da veniam fasso, tu mihi Caesar
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
în viitor printr-o reflecție psihologică și istorică: nimeni nu-și lasă neterminată propria-i operă. Așa cum Venus Anadiomene este măreața capodoperă a celebrului pictor Apelles din Cos, așa cum Pallas Atena este capodopera lui Fidias, așa cum sculptorul Calamis își datorează gloria statuilor sale ecvestre și Miron aceleia a faimoasei sale junci, tot așa poetul din Sulmona e o parte, și nu ultima, din operele lui Sextus: mai mult, e un dar, o operă a bunătății lui grijulii (tutela). În a patra
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
însuși), care trec dincolo de semnificația contingentă a fiecărui caz concret în parte mai ales feminin pentru a îmbrățișa toate cazurile similare (bărbați și femei) din toate timpurile și locurile (deci și pe cel actual al lui Ovidiu și al Fabiei). "Gloriei râvnite îi place să urce pe căi abrupte. Cine l-ar cunoaște pe Hector, dacă Troia ar fi fost fericită? Calea spre virtute se deschide în mijlocul relelelor publice (Publica virtuti per mala facta via est, v. 76)". Câte aluzii la
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
rebus, Apparet virtus arguiturque malis. De aceea Fabia are ocazia de a deveni celebră la fel ca eroinele trecute în revistă de poet: în loc să se rușineze, trebuie să se laude cu exilul poetului: "Soarta mea îți oferă un titlu de glorie (locum tituli) și afecțiunea ta (pietas) îți dă dreptul să ții capul sus. Folosește-te de circumstanțele care-ți oferă ocazia să-ți sporești onoarea: o arenă mare se deschide pentru laudele tale" (81-84). Dat tibi nostra locum tituli fortuna
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
încuraja soția, poetul exagerează, anticipând laudele (En patet in laude sarea lata tuas) pentru ceea ce va face ea ca să-l salveze pe Ovidiu, dar nu se poate nega sub nicio formă că expresia "soarta noastră îți oferă un titlu de glorie" e cel puțin ambiguă. Fără îndoială, poetul trebuie să se fi gândit și la gloria care i s-ar fi cuvenit soției datorită faptului că s-a interesat de soarta soțului în exil, dar nu e mai puțin evident că
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
va face ea ca să-l salveze pe Ovidiu, dar nu se poate nega sub nicio formă că expresia "soarta noastră îți oferă un titlu de glorie" e cel puțin ambiguă. Fără îndoială, poetul trebuie să se fi gândit și la gloria care i s-ar fi cuvenit soției datorită faptului că s-a interesat de soarta soțului în exil, dar nu e mai puțin evident că, o persoană care cunoaștea o altă cauză a exilului sulmonezului, în afară de cea mărturisită și oficială
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]