7,948 matches
-
în joc, de multe ori, întregul prestigiu și autoritatea să, pentru ca elevii în cauză să-și poată continua studiile (ex.Grigore Nicolae - fiu de preot, Colban Gheorghe ș.a) A trecut în veșnicie la jumătatea lui florar în anul de grație 1992 sperând că măcar generațiile tinere să se bucure de mai multă libertate, dreptate și adevăr. Profesorul Erast Viforeanu a fost o personalitate a școlii și a urbei, o personalitatea complexă a Bucovinei, a avut o pregătire de excepție, si
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93284]
-
idei de cuvintele poetului León Felipe (nu știu dacă le cunoscuse pe cînd scria cele de mai sus): „Nimeni n-a reușit Încă să sape În ritmul soarelui... nimeni nu a tăiat măcar un spic de grîu cu dragoste și grație.“ „Citez aceste cuvinte pentru că astăzi i-am putea spune acestui mare poet deznădăjduit să vină În Cuba; să vadă cum oamenii, după ce au trecut prin toate etapele alienării capitaliste și după ce s-au văzut pe ei Înșiși ca pe animale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
că asta ar fi media, e doar o constatare). Am uitat să specific că, după ce ne-am petrecut noaptea În casa locotenentului, ne-am decis să ne mutăm la pompieri, ademeniți de farmecele celor trei fete ale paznicului, exponente ale grației femeilor chiliene, care, fie frumoase, fie urîte, au o anume spontaneitate și prospețime care te captivează pe loc. Dar divaghez... Aici ni s-a dat o cameră În care ne-am așternut sacii de dormit și am căzut În obișnuitul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
acolo unde flacăra roșie luminează zorii zilei ce va veni. Așa se spune. Eu nu știu. CHUQUICAMATA Chuquicamata Chuquicamata e ca un decor dintr-o piesă modernă. Nu poți să spui că Îi lipsește frumusețea, dar e o frumusețe fără grație, impunătoare și glacială. Pe măsură ce te apropii de mină, indiferent din ce parte, peisajul Întreg pare să se strîngă, dînd cîmpiei un aer de sufocare. Într-un anumit punct, după 200 de kilometri, verdele ușor umbrit al orășelului Calama Întrerupe griul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
de mîncare soțului ei din Închisoare. Reacția lui trebuie să le fi părut aiurea oamenilor care-i priveau pe indieni ca pe niște obiecte, care meritau să trăiască doar așa cum le permiteau ei. După acest incident, le-am ieșit din grații. La căderea nopții, am părăsit satul ai cărui prizonieri fuseserăm vreme de cîteva zile, Într-un fel de pauză obligatorie. Acum camionul trebuia să urce pînă În vîrful munților care păzesc ieșirea din nordul Andahuaylas și, din minut În minut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
la una dintre cărțile lui Tello pe care o citeam În bibliotecă În acea dimineață. Am ajuns exact cînd corida Începea și, chiar cînd intram, un toreador tocmai răpunea un taur, Însă nu așa cum se face, printr-o lovitură de grație∗. Ca urmare, taurul suferea, Întins la pămînt, În timp ce toreadorul Încerca să Îl dea gata, iar publicul ovaționa. CÎnd a apărut al treilea taur, mulțimea se afla Într-o stare de exaltare, mai ales cînd taurul l-a luat În coarne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
teribila judecată a lui Dumnezeu; dar citiți-l pe Sf. Augustin și nu veți găsi decât un limbaj plin de încredere și de iubire. Aspectul spiritual. Ca și caracterul, variază de la om la om, asemenea fizionomiei lor. Încetul cu încetul, grația le perfecționează pe acestea, dar nu le schimbă natura. Pentru acest motiv nu este deloc indicat să ne atașăm total de felul de a fi al unuia sau altuia dintre sfinți, spre care ne simțim atrași, pe care să-l
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
spunea, ci faptul că o spunea tocmai el. Mi se părea jalnic, și asta mă durea, deoarece ținusem la el pe vremuri sau, cel puțin, o crezusem. Iar acum îmi făcea greață. Am ieșit împreună și comedia, începută cu atâta grație la mine, continuă tot lungul drumului. Până la urmă n-am mai putut suporta și am început să dau riposta. Ne-am despărțit, fixând o reîntâlnire pentru a doua zi, dar nu încercam să ascund faptul că eram supărat. În sfârșit
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
bune prin ele însele; doar armonia - echili brul, proporția justă - dintre lucruri e importantă. A venit probabil timpul de a pune stavilă, măcar în parte, la ceea ce eu numesc „boala copilăriei“, boală care la mine se manifestă în special prin grația și superficialitatea relațiilor mele cu oamenii... Sinceritatea era pentru mine, în afară de acea necesitate naturală de a te spovedi, și o ocazie de laudă de sine. Eram sincer cu mult prea multă lume, și nu atât în trăirile mele triste (cu toate că
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
de tare. O floare de cicoare pentru cei zece ani care i au adumbrit mormântul... Bogdan Moroianu București, 1971“ „și m-am îndestulat cu un singur fir înrourat de cicoare: I-am sorbit adânc, nespus de adânc, Culoarea, mireasma și grația...“ Pe coperta interioară a exemplarului pe care l am primit de la Alice și de la Mișu, o dedicație: Lui Pierre... Petia... Petrușka Lacrimile tale la vederea acestei cărți s-au unit cu ale noastre și ni le-au alinat nespus... Mai
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
talentul său, a continuat cu elan creator interpretarea, sub ramurile primului salcâm primitor și înțelegător. Acest fiasco nu l-a descurajat. O, repertoriul lui era diversificat, bogat și atractiv! În sat mai era o cârciumă, așa că temerarul nostru ascendent la grațiile Euterpiei a considerat că acest locaș, cu puțină bunăvoință, ar putea fi asimilat celebrissimei La Scala din Milano. A răscolit prin bogatul său repertoriu și s-a oprit asupra unei arii dintr-o operă mult apreciată de publicul meloman: "Rigoletto
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
foile acelea care se ridicau în aer în vântul cald de primăvară, aveam impresia că ADEVĂRUL este acolo, evident. Atunci când scriu aceste rânduri îmi dau seama că de fapt sunt lucruri ce nu pot fi explicate, țin de clipa de grație. 21 aprilie 2002 Vizită la Muzeul din Carouge, adăpostit într-una dintre cele mai frumoase clădiri din acest oraș sard, ce se dorea un concurent al puritanei Geneve. Expoziție: Nicolas Bouvier le corps, miroir du monde (Nicolas Bouvier corpul, oglindă
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
la față, se înroșește discret încercând să-și ascundă nemulțumirea. A terminat pe un on vous appellera plus tard (vă vom suna noi mai târziu). Adică niciodată. 12 septembrie Consulatul Regatului Unit al Marii Britanii de la Geneva mi-a refuzat cu grație cererea de viză pe care am depus-o pentru a o vizita pe draga de Anna la Liverpool. Nu sunt suficient de sigur în ochii lor pentru a întreprinde o asemenea călătorie riscantă. Un supus funcționar al Majestății Sale, cu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Ralian, a știut să menajeze articulațiile fine ale acestei construcții și să ne ofere, în versiunea ei românească, întreg farmecul acestei simfonii epice.“ NICOLAE BALOTĂ, România literară, octombrie 1972 „Mă tulbură când o întâlnesc întâmplător în fața Uniunii Scriitorilor, când cu grație îmi întinde mâna și mă privește cu ochi mari și pătrunzători, mă tulbură când între noi se află hârtia foșnitoare a revistei în care acordă emoționante interviuri sau se revoltă delicat îm potriva celor care ofensează bătrânețea, dar mai ales
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
Sartre există o punte, aici conflictul uman și artistic e și mai dramatic, pentru că niciodată unul nu va păși spre celălalt, rămânând fiecare de o parte și de alta a prăpastiei, în contemplare. Dar vine o clipă - unică, probabil - de grație, de scântei, de soare, când nimic din ceea ce-i opune nu mai contează, când tot ce-i literatură dispare odată cu vanitățile, religiile și antipatiile. Toți trei vor semna o cerere adresată președintelui Boliviei pentru a-l grația pe Regis Debray
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
citească Pravda, nici unul nu se poate concentra, toți sunt plictisiți până ce, în plină lectură, el trage sabia și hârști!, taie gâtul unei gâște care trecea prin ogradă, toți râd și își schimbă dispoziția, gata să asculte prelucrarea bolșevicului. Șnițelul acela, grația lui Ilia Ilinski, mișcarea imperceptibilă și apolitică a degetelor cu care lucrase controlorul îmi asigurară - până la București - calmul și elanul necesar unei lungi bolboroseli, ceva de genul: îmi dau prea multă importanță, nu știu să mă ridiculizez cum trebuie, sunt
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
munca lor. Blaga s-a complăcut să împrăștie în jurul său o tulbureală luminiscentă, o luminiscență de putregai, învăluindu-se în ea ca sepia în norul de cerneală și ținându-se sus și la distanță de mulțime, dar bucurându-se de grație și favoruri la cei puternici. Așa se explică poate de ce nici până astăzi Blaga nu s-a simțit atras de lupta poporului român, pornit să-și croiască drum fără stăpânitori în lumea nouă, constructoare a socialismului și susținătoare a păcii
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
I.) „Năzuința legitimă a artistului, originalitatea, nu poate fi împlinită decât ascultând de porunca zilei noastre. Este incontestabil că în zona socialismului, și deci în țara noastră, au loc procese pe care istoria le cunoaște numai în momentele ei de «grație», în cursul revoluțiilor. Situațiile în care socialismul pune omul, cerințele sale față de om determină în aceste reacții atitudini alcătuind «un material» invidiabil pentru orice artist. Încercări teribile ale voinței și spiritului de sacrificiu, căderi ale celor slabi și miopi, înălțări
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
o natură armonioasă, de o rară și unică frumusețe, a căpătat în anii noștri, cu deosebire în ultimii douăzeci, prin activitatea neobosită a președintelui Republicii, tovarășul Nicolae Ceaușescu, valorile pozitive ale unei doctrine politice.“ („Forța rațiunii“, Scînteia, 14 mai 1986) „Grație impulsului creator pe care, de la Congresul al IX-lea al PCR, îl cunoaște activitatea teoretică a partidului nostru, datorită, în primul rând, gândirii noi, novatoare a secretarului general, tovarășul Nicolae Ceaușescu, care a subliniat întotdeauna necesitatea aprecierii fenomenului artistic în
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
intrat pe ușă, am remarcat-o: trup superb, picioare fusiforme, ochi verzi, migdalați, păr șaten, lung până la brâu, un mini de blugi de-nghețau apele, botine italienești pe scurt, o splendoare-n iarbă... Dar ce mi-a tras lovitura de grație a fost când s-a dus la masa cu sendvișuri, s-a aplecat nițel și i-am zărit dessous-ul. Ce crezi tu că purta? Chiloți tetra!“ „Adică moartea pasiunii“, comentez neinspirat și previzibil. „Da’ de unde! Nu înțelegi nimic!“, a ripostat
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
am ce face, urma să fiu jefuit ,,în mod legal” și că în acest fel puteam să pierd apartamentul și să fiu dat afară din casă. Asta se și urmărea. În consecință am hotărât să-l vând. În perioada de grație de 3 luni pe care am avut-o, s-au petrecut alte anomalii. Aici trebuie să mă întorc și să spun că în toată această perioadă, când în dormitor mă sculam dimineața în condiții jalnice, am încercat să mă apăr
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
reface statul lui Burebista în spațiul ființei românești, nu-l putem scuti de critica pentru eroarea de a nu se fi sprijint în demersurile sale tocmai pe aceia ce vorbeau și simțeau românește. Acolo în grădina Imbrii în anul de grație 1599, când covaciul satului s-a simțit onoroat să-i potcovească telegarul, toată iobăgimea valahă, cârțișoreană se va fi adunat să-l aclame pe Măria Sa, iar Voievodul trebuie să fi răspuns regește salutului supușilor săi, numai că, din păcate, în
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
și al schismaticilor (ortodocșilor), și a primit legea calvinească». Principele decreta că atât popa Mihail, cât și ceilalți popi români (pastoribus Valachis) câți se aflau atunci și câți mai aveau să urmeze pe popa Mihail, să se bucure de aceeași grație, privilegii, concesiuni, libertăți și prerogative de care se bucurau toți preoții reformați ai națiunii ungurești de pe întreg teritoriul Transilvaniei, pentru totdeauna. Mai departe, acestor români acum calvini, li se recunoaște dreptul de a alege în toată libertatea, ca și reformații
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
o budă cu flotorul stricat. Pe jos era ud - tocmai trecu seră femeile de serviciu pe-acolo -, iar mirosul de clor se amesteca în mod plăcut cu fumul de la buceagele noastre. Era o stare pe care o numim îndeobște „de grație“ ; nimeni nu mai rostea nici un cuvînt. Aurora, cu degetele ei de roză, deschisese de mult porțile Orientului, ceea ce făcea ca soarele să-și trimită razele-i binecuvîntate prin geamlîcul supraînălțat. Ascultam cu toții bătăile inimilor noastre năvalnice, de tineri aflați în
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
palul e, precum spuneam că spunea Holgan, „să-ți faci rugăciunile, să- ți iei vitaminele și să crezi în tine“. Iar cînd crezi în tine, nu mai există nici un alt tip pe la etajele superioare. Urmarea firească a acestei stări de grație a fost că am început să scriu. Poezie, ce altceva ? De fapt, poezie e un fel de-a spune, pentru că ce scriam eu erau simple însemnări penibile și grandilocvente. Iată, spre exemplu, una care se numea „Diluviu“ : „Dacă aș deschide
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]