19,706 matches
-
de kilograme și este imobilizată la pat. Pentru cunoștința mea, româncă și ea și tot la fel de “robust” ca și mine, nopțile devin un coșmar. Bătrâna stă în șezut și nu doarme decât așa. Tot timpul se cere la baie. Îți imaginezi ce chin poate îndura acea femeie ca să se lupte cu un corp semi inert, ca s-o deplaseze prin casă? - Doamne, Dumnezeule! Cum se descurcă? - Cum să se descurce? Își plânge ziua când s-a născut. Dacă refuzi un post
CAP. V de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369420_a_370749]
-
în cuvinte, o voce foarte sonoră și bărbătească, care m-a întrebat : „Ce-ai făcut cu viața ta ?”. Își lăsă capul într-o parte și două lacrimi plumbuite se zăriră în colțul ochilor ei. - Mi-era rușine, o rușine de neimaginat față de entitatea din lumină care mă întrebase asta. Nu am fost vreodată ușă de biserică și acest lucru, acolo și atunci, m-a durut sfâșietor. Nu cred că existe cuvinte care să reflecte uriașele mele păreri de rău. După care
EXISTENŢA SPIRITUALĂ DUPĂ DISPARIŢIA TRUPULUI FIZIC (NU CREZI, NU CITI ! GREU ÎŢI VA FI ÎNSĂ CÂND, VRÂND-NEVRÂND, TE VEI LOVI DE ASTA …) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369308_a_370637]
-
zări ca o „suavă mângâiere,/fregată pe o margine de stea” (Și totuși toamna). Revenind la surprinzătorul și expresivul titlu, putem lega toamna, anotimpul preferat al poetei, de numele unei păsări exotice trăitoare în mările tropicale - fregata. Astfel, ne putem imagina toamna, anotimpul cel mai lung din viața omului, cum „plutește-n jur” și, la fel cum o fregată, una dintre cele mai bune zburătoare, își întinde coada și aripile ei lungi și planează larg pentru a cuprinde toată zarea, tot
REVERII AUTUMNALE ȘI RAFINAMENT METAFORIC de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/369453_a_370782]
-
atâta zgomot și de ce de fiecare dată, își îndeamnă caii albi pocnind cu biciul în aer, străfulgerându-l în mii de feluri. Un întreg lanț de senzații și imagini perfect clare, pătrund pe unde pot și fac ce nu-ți imaginezi. Pe unele mi le doresc, pe altele nu, fiindcă sunt musafiri nepoftiți și nu știu metode pentru neutralizarea prezumtivelor consecințe nefaste. Știam că ,,zonele geopatogene”, au alte caracteristici, dar cine știe cum fluxurile de energie, își programează traseul pe Pământ. Nu mi-
APROAPE DE FINAL de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369476_a_370805]
-
de gândire, propriile norme morale, sau, de ce nu, propriile noastre limite în cunoaștere. În celebra sa lucrare: Istoria religiilor, Mircea Eliade spune că atunci când avem în fața ochilor probele materiale ale unui rit funerar, putem face orice considerațiuni și ne putem imagina orice despre acel eveniment, însă nu vom ști niciodată ce vorbe a rostit, sau ce gesturi a făcut sacerdotul care a executat ritualul, în consecință, adevărul despre acesta ne va rămâne necunoscut, iar cunoștințele și interpretările noastre ar putea mai
MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369413_a_370742]
-
Nagy-Buny aparținând nobilimii încă din Evul Mediu. În acest fel, pe când avea 22 de ani, își semna scrisorile către cunoscuți și prieteni, îndeosebi către cei aflați în țările occidentale, cu pomposul nume „Mathieu - Jean Caragiale, conte de Karabey”. Mai mult, imaginându-se drept urmașul unor neamuri aristocrate sub numele de „prince Bassaraba - Apaffy”, Mateiu încearcă să se impună prin vestimentație, gestică și ținută de nobil, mai ales prin „solemnitatea pasului și expresia disprețuitoare a figurii palide cu ochii negri și reci
FIUL CELEBRU AL UNUI TATĂ CELEBRU de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2263 din 12 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369450_a_370779]
-
tovărășia zeilor, a celor din înălțime...! spuse din nou împăratul. -Îmi tot scria prin epistole că în viață a fost egala mărețului și divinului Augustus, magnifice! -Hm! Livia Drusilla? Egala lui Augustus...? Se lăcomea în laude bătrâna mea mamă! Își imagina doar... fiindcă nu mai avea nimic bun de făcut. -Și continua apoi spunând că, de ce n-ar fi fost și în moarte egala divinului! Iar la început nu știa cum să mi-o spună. Era de fapt contrariul a ceea ce
AL SAPTELEA FRAGMENT (1) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369436_a_370765]
-
Pe etichetă scria că pe elevul repartizat acolo îl chema Paulian. Nu aveam idee cine era. Nu îl întâlnisem niciodată și nici nu vorbisem vreodată cu el. Nu îi știam nici glasul și nici chipul. Puteam doar să mi-l imaginez, însă acest exercițiu nu îmi era de mare folos. Nici el nu știa cine sunt eu. Și atunci, am făcut ceea ce inima mi-a spus să fac. Cu un pix împrumutat, pe un petic de hârtie rupt dintr-o agendă
O ADOLESCENȚĂ ÎN HAINE MILITARE de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369529_a_370858]
-
neocolonizare/însclavizare. 13). România poate renaște destul de rapid dacă e condusă din România, de către români, iar soluțiile pentru problemele noastre vin din conlucrarea românilor de bună credință, patrioți, cinstiți și inteligenți. Obiectivul nr.1 este eliminarea criminalilor de la conducerea României! Imaginați-vă care ar fi efectul protestelor a milioane de oameni pe străzi, ca dacii liberi, în toată țara!... Evenimentele se succed cu o rapiditate mai mare decît puterea de înțelegere a noastră. Haosul planificat de S.U.A., N.A.T.O. și de
COMUNICAT CU PRIVIRE LA STAREA NAŢIUNII ROMÂNE LA ECHINOCŢIUL DE PRIMĂVARĂ A ANULUI 2016 de GEO STROE în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370582_a_371911]
-
S-aline jena din stomac ce înflorește ?! De-aceea sunt confuz și, să mă hotărăsc, mi-e greu Dacă să scriu dramatic, prozaic sau rimat . Le-aș scrie odată pe toate și-ajuns la apogeu Ieși-va o „tocană” de ... neimaginat !!! Mai bine nu mai scriu nimic, o las așa cum este, Că, orice stil aș adopta, rămâne de... poveste !!! Virgil Ursu Munceleanu Referință Bibliografică: HABAR N-AM !.... Virgil Ursu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1879, Anul VI, 22 februarie 2016
HABAR N-AM !.... de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370667_a_371996]
-
se străduiește să-i facă frumoasei necunoscute portretul: ” Ajuns acasă se așează în fața șevaletului și, ca și când ar fi fost în transă, pictă cu tușe energice, chipul care îi rămăsese în minte. Reuși de data aceasta un portret deosebit. Și-o imagina îmbrăcată în alb și cu o eșarfă lila în jurul gâtului, culoare care îi scotea în evidență frumusețea chipului” (pg. 10). Dar fermecătoarea fată reușește să intre în visul său: ”în patul larg, unde trupul ei se desena ca o statuie
ELISABETA IOSIF ÎNTRE VIS, ÎNGERI ȘI CONECTAREA LA DIMENSIUNI SUPERIOARE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370656_a_371985]
-
Fred (Schuster, Blues, Lang, Engber, Schunn...). Abia mai târziu, în ciclul gimnazial am început s-o rup pe românește, căci în microuniversul primilor mei șapte ani de-acasă avusesem parte în majoritate de sași. Ca Fred. Încerc să mi-l imaginez până și pe Domnul Emil Hurezeanu, care ne ținea practic în viață de la microfonul postului de radio Europa Liberă, încercând să ne insufle curaj, criticând regimul nedrept al comuniștilor și povestindu-ne cum e acolo, dincolo, Oben (sus). Cu siguranță
COŞMAR ÎN BALCANI de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370725_a_372054]
-
de soț și cât a trait el, ea a fost fericită, au avut un cămin îndestulat, respect și fericire. Nu a regretat că s-a căsătorit cu el. Dar acum? Ce bine e să fii copil! K nici nu-și imagina motivul pentru care mama ei era la pământ. Inocentă copilăriei, binecuvântata fie ea, presupunea că doar durerea pierderii tatălui o țintuiește pe mama în depresie. Și foamea. Și lipsa mamei de calități esențiale pentru supraviețuire. Și, poate, ceva sentimente, ceva
JOCURILE FOAMEI (2) de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369649_a_370978]
-
ce este deja scris pe „banda memoriei”. Știut este că omul poate alerga cu picioarele cât îl țin puterile... iar cu mintea cât îl ține imaginația. Deci orice om se poate culca pe spate, și cu ochi închiși... își poate imagina tot ce eu am simțit și admirat în pădure în acea zi de toamnă târzie. --------------------------- George GOLDHAMMER Holon, Israel 21 septembrie 2016 Referință Bibliografică: George GOLDHAMMER - BANCA AMINTIRILOR (14) TOAMNA TÂRZIE / George Goldhammer : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2093
BANCA AMINTIRILOR (14) TOAMNA TÂRZIE de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369687_a_371016]
-
muncă. Existau multe joburi și o mamă singură își putea crește cu demnitate copilul. Chiar daca ii murea soțul, mama avea serviciu, apartament, școala era bună, posibilități de angajare diverse, bilete de concediu pe buzunarul lor. Cu greu ți-ai fi imaginat o scenă din ziua de azi: o fată de școală generală care dă buzna în apartamentul unui băiat de liceu, mama care încearcă să o izgonească, căci e ilegal sexul cu minori, tupeul individei de 13 ani care îi comunica
CAND REALITATEA INTRECE FICTIUNEA de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369690_a_371019]
-
2 pagini, așa că scurtez; voi alege câteva exemple care sunt pentru noi mai ceva decât Harry Potter, Jocurile Foamei, Divergent etc. Noi, cei care avem magazinele ticsite cu mâncare, haine colorate, curent electric, cărți, pixuri, filme, baruri. Puteți să vă imaginați o țară în care un ofițer de marină privește o unghiera americană și e uluit de tehnologia realizării ei; o unghiera i-a vorbit despre prăpastia economică și a hotărât să fugă din țară. Există Poliția Standardelor Publice, nu aveai
CAND REALITATEA INTRECE FICTIUNEA de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369690_a_371019]
-
A lăcomiei de a zdrobi orice. Chiar și aerul chiar și eterul. De aceea rotile sunt mai ales în noi. Ele sfărâmă munți și pulverizează stele. Ele distrug totul hrăpărețele Cu tehnologia lor trufașa. Timp, destine, caractere, Precum și imense tăceri. Imaginați-vă o clepsidra În mijlocul căreia sunt ele, Rotile dințate. În punctul în care acestea se întrepătrund Se frânge chiar și lumină. Iar dincolo de dinți , Și de acest nefericit concubinaj Țâșnește orbitor ,sângele. Substanță pe care rotile o cer drept plata
NEPĂSAREA ROŢILOR DINŢATE de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 550 din 03 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369727_a_371056]
-
întorci la muncă să-ți câștigi traiul pe meleaguri străine. Respectați acești oameni, nu este vina lor că au ajuns aici! Citiți mai jos lista societăților comerciale aruncate în aer, ele chiar au existat și nu mai există. Și acum imaginați-vă furtună sau soarele din sufletul unei mame singure: 1. furtună - șeful tatălui trădător sponsorizează amantă actuala, le decontează mese la restaurant, cazare la hotel, drumul, le oferă timp de vis împreună celor doi, căci deh, e bărbat și are
UN LOC DE MUNCA de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369691_a_371020]
-
jur; niciodată nu am gândit la propriu-mi ”sfârșit”. Oare de ce? De ce nu îmi fac griji și de ce nu gândesc la propria-mi moarte? De unde știu eu că moartea mea nu mă doare? Poate, pentru faptul că nu-mi pot imagina așa ceva, sau poate, pentru că mai am încă atât de mult de realizat, atât de multe țeluri, pentru care muncesc zilnic cu plăcere și conștiinciozitate. Poate, petru că nu am timp să mor... Atunci când ești mereu în mișcare, în căutare, în
MOARTEA MEA... NU MĂ DOARE! de DOINA THEISS în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369753_a_371082]
-
mea... La intretăierea vechiului an cu noul an, 2015, am suferit o mare pierdere... Tatăl meu iubit s-a stins din viață... Inainte de noaptea aceea... gândul la tatăl meu, că ne va părăsi pentru totdeauna, mă chinuia și îmi imaginam, ce voi face la primirea unei astfel de vești. Sufeream, plângeam și încercam să mă autoliniștesc alungându-mi acel gând... Zile și nopți au trecut, una după alta, fără ca lacrimile să mi se usuce... Clipele dureau, ceasul îmi devenise dușman
MOARTEA MEA... NU MĂ DOARE! de DOINA THEISS în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369753_a_371082]
-
am simțit aceeași durere, tristețe și apăsare în suflet... Suferim, plângem, ne amintim de orice moment trăit alături de ființa ce ne-a părăsit... Dar, moartea mea...? Niciodată nu am gândit la mine, la... Sfârșitul meu. Chiar de încerc să-mi imaginez acel moment, gândul îmi zboară tot la cei dragi mie și la durerea lor... Durerea rămâne la cei pe care-i lăsăm în urmă... La ei rămâne tristețea, descurajarea, neputința. La familia îndoliată rămâne toată durerea. Poate stă în firea
MOARTEA MEA... NU MĂ DOARE! de DOINA THEISS în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369753_a_371082]
-
îndoliată rămâne toată durerea. Poate stă în firea omului, ca această durere să fie mereu ascunsă în suflete și atunci, când inevitabilul își face apariția, să iasă din ascunzișul sufletului... pentru a se revărsa peste noi. Biata inimă... Mi-o imaginez, deseori, cu numeroase cicatrice... fiecare dintre ele reprezintă câte o persoană căreia i-am dăruit dragostea noastră, dăruind astfel câte o bucățică din inimă. De multe ori primim iubire înapoi, însă, de cele mai multe ori, ”primim” doar o... cicatrice dureroasă care
MOARTEA MEA... NU MĂ DOARE! de DOINA THEISS în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369753_a_371082]
-
că în ultimii ani nu l-am mai văzut. I-am citit cu plăcere și cu aceeași admirație articolele critice scrise în românește, apreciindu-i mintea și vivacitatea păstrate intacte până la vârsta sa înaintată, pe care n-o arăta. Îl imaginam tot timpul ca pe un stejar centenar, de neclintit... Îmi pare rău că n-am știut la vreme de dispariția lui pentru a-l putea însoți și eu pe ultimul drum. Fie-i amintirea binecuvântată! Adina ROSENKRANZ HERSCOVICI Holon, Israel
ÎN AMINTIREA LUI IOSEF EUGEN CAMPUS de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369769_a_371098]
-
la Dumnezeu să nu o lase nicicând să trăiască durerea acestei bătrâne. Distanțându-se puțin de cele două femei, doctorul continuă, adresându-se lui Dragoș de această dată: - Și dacă, să zicem, s-ar fi întâmplat o minune, domnule profesor, imaginați-vă cam cum ar putea trăi un om făr’de creier? A fost efectiv zdrobită. A fost o minune că a trăit până acum. Iată, domnule profesor, știind că mă înțelegeți foarte bine, momentele în care nu mai pot spune
ÎN MÂNA DESTINULUI...( XIV ) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1599 din 18 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368063_a_369392]
-
bolnav!? Dar un medic, în fața unei săli pline de cititori bolnavi de frumos ?! Ori cum m-aș comporta eu în fața unui volum, să zicem , LES FLEURS DU MAL, aparținând lui Charles BAUDELAIRE? Eu, balneofizioterapeutul Cineva, nu pot decât să-mi imaginez reacțiile unui medic ori ale unui poet la întâlnirea cu rănile condiției umane. Așa că am să-i las pe cei doi să-și vadă de menirea ce le-a fost încredințată. Și-am să mă ocup de mine, dar mai
FALS JURNAL DE IREALITATE de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368093_a_369422]