5,875 matches
-
el reprezintă în oglindă, mimetic, un mod local sau un model istoric de a gândi, dezvoltat de o comunitate sau alta, ci el este reflectat de manifestările din cadrul unei culturi sau al unui areal de civilizație. Așa cum gramatica limbii nu "imită", ci structurează și menține modul în care se vorbește, tot astfel sistemul proiectat aici după schema logico-lingvistică și funcțional precum o rețea deschisă, nu este "imaginarul" unei comunități, dintr-o perioadă dată, ci suportul său pentru memorare. Către una din
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
și românii în secolul XIV. Studiile contemporane nuanțează ideea moștenirii sau chiar a preluării de către instituția puterii medievale românești a sistemului politic basileic; deși numeroase indicii istoriografice și o bogată formularistică de cancelarie atestă tendința de ... a-i continua și imita, pe plan local [pe împărații bizantini, n.n.], faptul constituie doar "o afiliere simbolică la Bizanț", conciliind un simț deosebit de viu al tradiției cu o atenție mereu trează față de conjunctura politică. (Pippidi 21) Imaginarul medievalității noastre târzii este configurat în descendența
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
posibilitatea unui imperiu neo-bizantin la care prea puțini domni români vor fi cutezat să se gândească, după cum au spulberat și vremelnicele consolidări ale unui echilibru intern și extern care le-au dat acelor principi iluzia de a fi reușit să imite stilul imperial. (Pippidi 22) O presiune istorică aduce așadar puterea statală românească în situația, repede asimilată, de a-și confunda teleologic domnia cu programele politice ale ultimilor basilei (bizantini), pentru apărarea teritoriului creștin, interpretând însă această apropiere într-un fel
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
și să-ți așterni cele mai curate gânduri, însă, fiind puțin precaut și la criticii care așteaptă să te înghită cu valurile lor de critici. Popoarele evoluate exercită o influență benefică asupra celor mai puțin avansate, care încearcă să le imite, așa cum copilul îl imită pe adult. În consecință, civilizația românească s-ar fi edificat prin imitarea celei occidentale, cu deosebire a celei franceze. De obicei, criticul combate orientarea rurală a scriitorilor. Noi trebuie să luptăm și să ținem piept obstacolelor
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
cele mai curate gânduri, însă, fiind puțin precaut și la criticii care așteaptă să te înghită cu valurile lor de critici. Popoarele evoluate exercită o influență benefică asupra celor mai puțin avansate, care încearcă să le imite, așa cum copilul îl imită pe adult. În consecință, civilizația românească s-ar fi edificat prin imitarea celei occidentale, cu deosebire a celei franceze. De obicei, criticul combate orientarea rurală a scriitorilor. Noi trebuie să luptăm și să ținem piept obstacolelor, lăsând ceva tineretului din
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
Influența exercitată de limbile romanice (spaniolă, franceză) a făcut ca în limba bască să fie înregistrate fapte lingvistice nespecifice (chiar la nivelul morfosintaxei), comentate de Jendraschek (2007). De-a lungul timpului, basca a creat mai multe structuri de compromis, care imită unele modele romanice. Dintre acestea, unele au impact asupra întregului sistem: neutralizarea distincției morfologice dintre obiectul direct și obiectul indirect (confuzia între acordul obiectului direct și cel al obiectului indirect, din cauza cliticului pronominal me, care în spaniolă și în italiană
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
și cel al obiectului indirect, din cauza cliticului pronominal me, care în spaniolă și în italiană acoperă ambele funcții), tendința spre construcțiile analitice (calchierea unor construcții romanice și umplerea lor cu material autohton). Altele nu influențează sistemul în ansamblu: construcții care imită pasivul romanic (fără ca pasivul sau antipasivul să exprime opoziții sistematice de diateză) sau propozițiile relative, modificări în semantica verbelor, gramaticalizarea unor mărci aspectuale. Toate aceste transformări determinate de contactul lingvistic au făcut ca basca să piardă ceva din specificul tipologic
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
păgână. Această eterogenitate a fost depășită pe baza asumării principiului ordinii cosmice, care pentru creștini consta în manifestarea frumuseții și a bunătății creației lui Dumnezeu, în timp ce cunoștințele muzicale-matematice antice erau un mod pentru a o descrie și de a o imita în muzică. 2.4 Augustin de Hipona (354-430 d. Cr.) Cu episcopul de Hipona, schema artelor liberale și-a găsit definitiva bipartiție în trivium (din care făceau parte gramatica, retorica și dialectica) și quadrivium (care cuprindea aritmetica, geometria, muzica și
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
a inimilor, cu mare fervoare ... Din acel moment, au început să se cânte imnuri și psalmi după obiceiul regiunilor orientale, pentru a evita ca poporul să se plictisească, inovație care de atunci a fost păstrată până în zilele noastre și este imitată de mulți, aproape de toate comunitățile de credincioși din lume”. Dincolo de lupta interioară, care are loc între naturala și instinctiva înclinație față de fascinația sunetelor și remușcările morale care exercită o puternică cenzură față de orice plăcere sensibilă, Augustin își dă seama că
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
al Gradualului, încât ignoră notele asupra cărora construiesc. Datorită acestei mulțimi de note, scările ascendente și descendente ale melodiei fixe [cantus firmus], din care rezultă distincția modurilor, sunt confundate. Se grăbesc fără a se opri; fascinează urechile, dar nu alină; imită prin mișcările corpului ceea ce cântă, disprețuind tocmai acea devoțiune ce trebuie căutată și, astfel, răspândesc senzualitatea în loc să o evite. Exact cum a afirmat Boezio, în zadar, din păcate: la auzul acestora, sufletul lasciv ori se complace în moduri și mai
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
interzicem ca, uneori, în special în zilele de sărbătoare sau solemnități, în cadrul liturghiilor și a oficiilor mai sus prezentate, să se realizeze deasupra cântului ecleziastic anumite consonanțe care să aibă același etos cu melodia gregoriană și pe care să o imite, cum ar fi octava, cvinta, cvarta și altele asemănătoare. Dar acest lucru trebuie să se realizeze în așa fel, încât integritatea cântului gregorian să nu sufere, iar muzica mensurală să nu modifice nimic din el. De fapt, aceste consonanțe mângâie
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
titlul provenea de la denumirea notelor). Tehnica cea mai răspândită era aceea a imitației contrapunctice. Misa parodie, în schimb, dezvoltă în partida din superius (sopran), parafrazându-l, un motiv luat dintr-un motet sau dintr-un alt cântec, pe care îl imită în toate celelalte voci. Atunci când, pe lângă cele cinci fragmente din Ordinarium, autorul compunea în formă polifonică și melodiile din Proprium, era vorba de Missa plenaria. Cea care a avut mai mult succes în istoria muzicii a fost Missa pro defunctis
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
voci. Frazele melodice se identificau cu cele textuale și se întrepătrundeau una cu cealaltă. Arta polifonică a fost folosită și pentru imnele liturgice, realizate sub forma motetului polifonic imitativ sau sub forma izoritmică, sau prin strofe alternate cu cântul gregorian, imitându-i melodia. Același lucru a avut loc și pentru psalmodia solemnă, în special pentru Magnificat, Benedictus și Nunc dimittis. Arta polifonică s-a extins și la alte texte, precum secvența Stabat mater, cele patru antifone mariane „majore” (Salve Regina, Alma
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
că lucrările sacre ale lui Palestrina trăiesc „în afara timpului și a spațiului și sunt o revelație pur spirituală care propune conștiințelor imaginea esenței intime a religiei”. Așadar, opera palestriniană a fost recunoscută drept cea mai potrivită pentru cultul catolic, fiind imitată de numeroși compozitori care s-au regăsit în stilul său, ceea ce a dus la nașterea Școlii Romane. Este unicul muzician din istorie pe care biserica romană l-a indicat vreodată drept model al compozitorilor din toate timpurile, meritându-și astfel
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
arta romantică. Acest curent găsește în trecutul îndepărtat un mare număr de modele prețioase pe care le privește cu respect și din care se inspiră. În ceea ce privește muzica sacră, Palestrina rămâne modelul, pentru a nu spune mitul, de contemplat și de imitat. Nu numai Palestrina și muzica a cappella, dar însuși cântul gregorian este privit ca un ideal. Acum începe și momentul restaurării marelui patrimoniu gregorian, încep studiile comparative, analitice și critice ale acestuia și, de asemenea, publicarea primelor manuscrise gregoriene, datorită
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
ajutorarea materială și morală a semenilor noștri aflați în nevoie. Milostenia este iubirea lucrătoare, iubirea cu fapta. Este o iubire efectivă, care trebuie să transpună în forme concrete iubirea afectivă. “A fi îndurător față de alții înseamnă - spune sfântul Ciprian - a imita cu adevărat pe Tatăl ceresc”, care este însăși milostivirea. Mântuitorul, Care este modelul desăvârșit al milosteniei (Matei 11, 32; Marcu 8, 2), ne-a arătat că la judecata de apoi faptele îndurării trupești și sufletești sunt acelea care ne vor
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
nemilostiv și a săracului Lazăr, Iisus ne învață că una din porțile vieții fericite e milostenia. Alături de smerenie, ca virtute dumnezeiască, mai avem nevoie de iertarea și mila îndreptată spre ceilalți, ca să intrăm în Împărția cerească. Prin iertare și milă imităm pe Hristos<footnote id="13">Pr. Leonte Constantin, Ascensiuni duhovicești, Editura Filocalia, Roman, 2008, p. 162<footnote>. Mila îl salvează pe om de rigiditatea preocupării exclusive de sine. Astfel, bogatul se veselește în ospețe, iar săracul Lazăr, plin de bube
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
asumarea liberă a unor privațiuni și de renunțarea la orice plăcere imorală. Nu va putea trăi evitând păcatul decât omul care a primit o educație aleasă, de aceea el trebuie format încât să aspire la sfințenia absolută, la a-l imita pe Hristos în actele sala, la perfecțiune. În lucrarea Pedagogul, autorul arată și ce înțelege el prin noțiunea de „pedagogie”, pornind de la etimologia inițială a cuvântului: „Pedagogia înseamnă educarea copiilor”<footnote id="24">Ibidem, p. 173<footnote>. Dar nu pedagogia
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
a Imperiului Bizantin, urmată de aproape cinci secole de conviețuire În cadrul celui Otoman. În secolul al XIX-lea popoarele balcanice se eliberează unul după altul și se orientează, spontan, fiecare În parte, spre Centrul și Apusul Europei, spre Occident. Se imită coduri de legi, moduri de viață venite de acolo. Al doilea război mondial vede o altă unificare, de data aceasta forțată, sub dominație rusească, bazată pe un sistem de gândire utopică; singură Grecia scapă acestei dominații. O dată Îndepărtată această din
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
este necesar să știm mai mult despre cum au loc aceste schimbări exprimate prin comportamente sociale nedezirabile. Cea mai substanțială teorie care explică modalitatea de schimbare atitudinală/comportamentală este cea a Învățării sociale (Bandura, 1962): Învățăm ceea ce vedem În jurul nostru, imităm modelele de comportament ale părinților, prietenilor, personalităților cunoscute prin intermediul mass-media. Încă din 1960, această teorie s-a structurat și s-a impus ca o explicație teoretică solidă. Cu alte cuvinte, această teorie se referă la experiența directă a violenței (de
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
1975, 348). De altfel, ,,unii dintre copii pot omite cele mai subtile aspecte ale mesajelor televiziunii, concentrându-se mai mult asupra actului În sine decât asupra intențiilor sau a contextului În care astfel de acte au loc (...) Oricum, deși copiii imită violența modelelor alese, nu este deloc clar că ei vor continua să afișeze violența cu cât Înaintează În vârstă. Când sunt mai În vârstă și dau atenție intențiilor și contextului În transmisiile televizate, comportamentul lor tinde mai mult să reflecte
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
loc În anul 2002, În două cazuri, autorii crimelor au declarat că au văzut la televizor scene ce i-au mobilizat și inspirat să treacă la act. Aceste cazuri pot fi simple coincidențe, dar ele nu anulează posibilitatea unor comportamente imitate de indivizi, care, altfel, nu ar fi avut resurse personale de a le concepe. Modelarea este folosită În explicarea efectelor de contagiune observate În evenimentele de mare publicitate - știri - În media: deturnări de avioane, dezordine civilă, răpiri, atentate cu bombe
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
folosită În explicarea efectelor de contagiune observate În evenimentele de mare publicitate - știri - În media: deturnări de avioane, dezordine civilă, răpiri, atentate cu bombe, emigrare, trafic de ființe vii etc. Repetarea lor, similaritatea procedeelor, demonstrează că, cel puțin, unii privitori imită ce văd. Interesul major Îl are Însă imitația În domeniul ficțional, prin confuzia frontierei dintre real și ficțional. Media - factor de distorsiune psihologică. Victimizarea indusă A. Bandura (1983) a susținut cu tărie că televiziunea distorsionează cunoștințele noastre despre pericolele și
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
a ironiza. Se critică nu fondul, nu moravurile politice sau sociale, ci mai ales limbajul, stilul gazetarilor; sunt relatate persiflant și anumite evenimente lipsite de interes public. Totuși, în unele dintre producțiile tipărite există în subtext aluzii politice. Câteodată se imită versificația populară, alteori se reproduc anecdote și texte umoristice din folclor. R.Z.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287889_a_289218]
-
o umanitate recunoscută ca failibilă, față de propriul eu încărcat de nedesăvîrșire. Ea este totodată o atitudine umană asemănătoare cu atitudinea divinului care, prin autorestrîngere, face cu putință lumea, dar care ne interpelează totodată din polul perfecțiunii sale. Toleranța anticipează sau imită îngăduința suverană a lui Dumnezeu (cf. Romani, 3, 26) e iradierea celui care se ridică deasupra diferențelor.3 în aspectul ei orizontal, virtutea umană a toleranței înseamnă să te restrîngi pe tine însuți pentru a răbda alteritatea străină, incomodă sau
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]