5,794 matches
-
și obiecte. În ele, prin ele, cu ele în aparență servite în stare brută, în realitate repartizate minuțios, ca notele pe o partitură se creează emoția, prin intermediul cuvintelor nenumărate ce populează frazele unei povestiri, pe care memoria o prelungește la infinit. Am putea spune că spațiul francofon este o "zonă liberă", dincolo de o spațialitate și de o temporalite geo-istorică concretă, o arie complexă în care scriitorul explorator trăiește o experiență majoră: descumpănirea în fața stranietății limbii și negrăita plăcere de a crea
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
or filosoful francez frizează o etică în întregime axată pe Altul, deci o heteronomie absolută ce descentrează complet subiectul. Simptomatic în acest sens e și faptul că, plecînd de la Descartes, Lévinas îndepărtează de la început Cogito-ul pentru a pune ideea de infinit în locul său. Lévinas a venit în filosofie cu dor de duh, cuvînt pe care autoarea îl introduce poetic și oportun în analiza viziunii celui care, excedat de raționalitatea sterilă a abordării ființei umane, s-a străduit toată viața să caute
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
urmele lui Husserl și Heidegger, autoarea ne demonstrează că Lévinas nu s-a mulțumit cu o asimilare a noțiunilor de pentru sine și dezapropriere de sine, oricît de seducătoare ar fi, ci merge mai adînc, spre acel a-topos unde Infinitul poate investi chipul orizontal pentru a-i conferi verticalitate spiritual:. Faptul de a se întreba și a se interoga nu suprimă răsucita îngemănare a Aceluiași și a Altuia în subiectivitate, ci trimite la aceasta. Este vorba de o intrigă a
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
în planul experienței personale. Și de altfel, cu el, dacă nu există vreo îndoială în ce pri vește prima carte, în schimb identificarea cu precizie a ultimei, sau ultimelor lucrări e mult mai anevoioasă. Căci ne aspiră un semn al infinitului, sau o bandă a lui Möbius, cu buclă dublă prima și ultima carte în limba română, prima și ultima carte în limba franceză -, cu dus-întors insidioase, discrete, imprevizibile, în ciuda abandonului declarat al primei limbi în favoarea celei de a doua. La
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ar fi trebuit să vadă, cu ochiul drept, salariile pierdute de furnizorii contribuabililor; din cauza acestei viziuni deficitare, aceștia s-au expus ridicolului de a considera o deplasare un câștig. Dacă erau consecvenți cu doctrina lor, ar fi cerut subvenții la infinit; căci ceea ce este adevărat pentru un franc și pentru 60.000 de franci este adevărat, în circumstanțe identice, și pentru un miliard de franci. Când vine vorba de impozite, domnilor, dovediți-le utilitatea prin rațiuni extrase din fondul chestiunii, și
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
solidaritatea intereselor, ca și proprietatea, există în afara legii. Acest principiu implică pe deasupra unitate. Așa cum am văzut deja, dacă legislatorul creează dreptul de proprietate, există atâtea moduri de a exista ale proprietății câte erori pot exista în mintea utopiștilor, adică un infinit. Dacă, dimpotrivă, dreptul de proprietate este un fapt providențial, anterior oricărei legislații umane și pe care legislația are ca scop să îl facă respectat, nu există loc pentru niciun alt sistem. Mai înseamnă în plus securitate, și acest lucru este
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
justiția. Este un punct fix, imuabil. Dacă legea o ia drept ghid, fiecare știe la ce să se aștepte și se aranjează în consecință. Dar Fraternitatea, unde este punctul său determinat? Care este limita sa? Care este forma sa? Evident, infinitul. Fraternitatea, în definitiv, consistă în a face un sacrificiu pentru altul, a munci pentru altul. Când ea este liberă, spontană, voluntară, o pot concepe și o aplaud. Admir cu atât mai mult sacrificiul cu cât este mai întreg. Dar când
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
pic mai departe principiul vostru? Afirm că atunci când acest principiu este introdus în legislație, chiar dacă nu își face mai întâi decât o apariție timidă, creează inerție pentru capital și muncă; căci nimic nu garantează că nu se va dezvolta la infinit. Este oare nevoie de atâtea raționamente pentru a demonstra că, atunci când oamenii nu mai au certitudinea zilei în care va da roade munca lor, ei nu vor mai munci sau vor munci mai puțin. Nesiguranța, să fie bine știut, este
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
fapt pe care îl neg și îl negați chiar și dumneavoastră câteva rânduri mai jos), plătind mai puțin în altă parte, rămâne ca urmare, spre profitul tuturor, diferența unui sistem care reține activitatea umană, un sistem care o lansează la infinit în carieră spunându-i să nu se oprească niciodată. Vă provoc să spuneți că acest lucru nu se aplică în egală măsură atât concurenței care se face peste râul Bidassoa 60 cât și concurenței care se face peste râul Loire
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
o putem sprijini cu probe matematice. Ceea ce face ca opinia publică să rătăcească asupra acestui punct, este faptul că profitul Protecției este vizibil cu ochiul liber, în timp ce dintre cele două pierderi egale pe care le angrenează, una se împarte la infinit între toți cetățenii, iar cealaltă nu se arată decât ochiului investigator al spiritului. Fără să pretind a face aici demonstrația, să îmi fie permis să îi indic baza. Două produse, A și B, au în Franța o valoare normală de
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
creadă că legile generale descoperite corespund unui adevăr etern. Aceste legi sînt doar aproximări și rămîn axiomatice, adică imposibil de verificat. Falsificaționismul combate două paralogisme sau erori logice majore. Ambele fac imposibilă falsificarea. Prima eroare este așa-numitul regres la infinit. Să luăm un exemplu din literatura teoriei politice asupra puterii, care opune școala elitistă celei pluraliste (Dahl 1958): Statul nostru este guvernat de o elită conducătoare. Analiza descoperă că cei presupuși a face parte din elită nu-și impun voința
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
că în definitiv impresia mea nu era prea exagerată. El dă o puternică senzație de labirint vegetal. Străzile din Botoșani sunt largi și pustii și deși am fost dus prin oraș nu mi-a rămas în minte decât ideea unui infinit..." În timpul războiului se refugiază în Moldova, pierzând contactul cu școala. După propria mărturisire (Rememorări, în Națiunea, 25 dec. 1947) ideea de literatură i-a apărut în mod spontan. 1919 După război, în toamna anului 1919, se înscrie la Facultatea de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
o cale mijlocie de împuținare a răului, înlăturarea conștiinței parazitare, din care iese durerea, întoarcerea la instincte; decât conștiința mai bun instinctul, decât instinctul mai bună moartea, care însă e inutilă, căci viața e veșnică și prototipii se întrupează la infinit. Fatuitatea femeii de lume e condamnabilă, Dalila complică un instinct pe care îl au și păsările de două ori pe an. Singurul stat temeinic e acela natural, automat ca al albinelor, nu statul liberal, întemeiat pe contract social. Barbaria devine
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de complex încît orice epocă va găsi în el o latură selectabilă. Un astfel de scriitor are o soartă "plină de peripeții". Este un fel de a spune că artistul, fiind inefabil în esența lui, e multiplicat prin interpretare la infinit. Sunt artiști care se "conformează", urmărind deliberat mișcările mediului. Subînțelesul este că ei sunt inferiori, că n-au o facultate dominantă ("la qualité maitresse" a lui Taine), adică o personalitate, împrumutînd doar succesiv aspirațiile vremii. Cam în această categorie pare
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Lipsit de darul de a sugera prin cuvânt impresia și de o suficientă cultură pentru a încadra faptul în serii istorice și de a-i da vizibilitate, Ibrăileanu se silește să argumenteze emoția estetică, să ergoteze. Pentru cine are gustul infinitului mic, talentul criticului este învederat. El emite valuri-valuri de considerații, de asociații și de distincții, lăsând în drum o mulțime de paranteze și întorcîndu-se spre a pune numeroase note, aplicând la critică, cu anticipare, metoda de evocare a lui Proust
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
soarele-n ferestre... saloanele, fotoliile, oglinzile, pianul: Salonu-i gol, și-n umbră doar samovarul cântă... Ș-acum e gol salonul, e gol și-n umbra casei Stau vastele fotolii și lung prind să se mire... Oglinzile-și arată cu jale infinitul Și nu mai vine nimeni... zadarnic stai la geamuri... În neagra umbră, pianul cu dinții scoși afară Rânjește ca un monstru ce-ar vrea să mă sfâșie... paharul cu ceai (cu un mic feeric care e mai mult o analiză
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Să-ncerc magnetizarea extazurilor stranii Ce tulbură privirea brahmanilor în trestii. Și-așa să-ntreb simunul, nisipul și zenitul Ce spune câteodată divinul Pan din flaut, Apoi, retras în mine cu cîntecu-i, să caut La rândul meu misterul ce-ncheagă infinitul. Și-n verbe mai sonore ca murmurul pădurei Să-nchid nemărginirea, și greu de majestatea Pe care-o face gândul și-o dă singurătatea Să pun odată mâna pe sufletul naturei... Singurătatea, excelentă compunere, reia motivul lui Eminescu prin imaginea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
e cea mai indicată pentru observația obiectivă, Hortensia Papa-dat-Bengescu aduce incontestabil un material mai bogat decât orice alt romancier, ceea ce se explică prin chiar condiția feminină. Scriitoarea crede în valorile sociale, le trăiește și le scrutează, se coboară la acel infinit mic care e marea materie a romanului. Respectul pentru lumea convențională o face să dea importanță societății snobe, apro-piindu-se astfel de formula intimă a romanelor lui Proust care transcriu viețile consumate în nimicuri mondene, tragediile imperceptibile ale salonului. Prin definiție
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ființei, ci cu încercarea de a explicita, de a identifica cuvintele și sensurile, de a stabili mecanismele care stau la baza constituirii semnificației. Vorbind despre specificul limbajului filosofic, Gabriel Liiceanu notează: "Limbajul filosofiei nu este liturgic; în dialogul omului cu infinitul, numai gândirea este festivă, cuvintele sunt cele obișnuite. Pentru a filosofa nu de alte cuvinte avem nevoie, ci de alte idei"96. Transpare din aceste rânduri o deosebire fundamentală dintre limbajul politic și cel filosofic: în vreme ce primul este rezultatul unei
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
reacție în lanț face imposibilă orice evaluare"473 (s. a.). Acest ultim tip de simulare alcătuiește o schemă "fractală" a culturii actuale, în care ideile, lucrurile și acțiunile funcționează în afara referinței, esenței, originii, scopului sau valorii lor, într-o "autoreproducere la infinit", complet desprinsă de conținutul său. Baudrillard exemplifică această situație: ideea de progres a dispărut, dar nu și progresul; ideea de politică a dispărut, dar "jocurile" politice continuă mai fervent și se concretizează în spectacol; ideea de relații sociale a dispărut
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
11. Ecuația de bază pentru mișcarea parietală este: ( unde h - grosimea peretelui; ρw - densitatea peretelui; E - modulusul Young, νraportul Poisson; r - raza vasului; P - presiunea; λ deplasarea peretelui. Peretele arterial poate fi considerat: rigid (modulus de elasticitate care tinde la infinit); flexibil (modulus de elasticitate finit). Pentru artera considerată rigidă se pot aplica ecuațiile Navier-Stokes. unde u viteza, p presiunea, ρ densitatea sângelui, µ vâscozitatea sângelui. În diversele simulări de flux sunt utilizate următoarele informații de bază: R densitatea sângelui ρ
Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş () [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
-
zborul fanteziei, miza poetului nu depășește niciodată posibilitățile lui reale. Alecsandri nu cunoaște conflictul În care intră deseori spiritul poetic Între a voi și a nu putea. Val6ry spune că numai un accident termină poemul. Opera ar fi scrisă, la infinit, dacă ar fi după voința creatorului. Intervine, Însă, totdeauna ceva dinafara operei (și a creatorului) care curmă acest proces cum ar fi (nerăbdarea editorului, Îmbolnăvirea autorului, un musafir inoportun etc). Opera rămîne imperfectă, capodopera nu este niciodată terminată. Alecsandri nu
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
nu iese, cînd e vorba de pasiunea lui fundamentală, din cel de al doilea tip de raționament. Sau, mai exact: rațiunea lui nu funcționează decît ca să recunoască valabilitatea faimoasei rațiuni a sentimentului. Aceasta din urmă Îl Îndreptățește să dispere la infinit și, se va vedea de Îndată, să petreacă În disperarea lui, să scoată din durere un ce de mulțumire... CÎnd Zulnia dispare, indubitabil și ireversibil (Pe năsălie, 831, Octm. 15), Conachi nu schimbă prea mult această retorică a disperării. Vorbește
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
vol. III, p. 379. 79 Idem, p. 389. 80 Idem, p. 349. 81 Idem, p. 352. 82 G. Ibrăileanu, "Mihai Eminescu", în Note și impresii, Editura " Viața Românească", 1921, p. 46. 83 Lectura liricii eminesciene, afirmă Ibrăileanu, ar genera "senzația infinitului, a lucrului în sine, a voinței lui Schopenhauer". 84 Vezi Titu Maiorescu, "Eminescu și poeziile lui (1889)", în Titu Maiorescu, Opere. I. Critice, ediție îngrijită, cronologie, note și comentarii de D. Vatamaniuc, studiu introductiv de Eugen Simion, Editura Fundației Naționale
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Hegel sur Taine. Numai două rapide indicații, care ne arată, îmi place să cred cel puțin, o cale de urmat. Ce pot face acum, pentru ei înșiși, criticii români de azi, admițând că este totuși fără sens să plângem la infinit pe ruinele Troiei? Mai întâi, o acțiune capitală: intensificarea la maxim a relațiilor și prezenței personale la toate congresele, colocviile literare și târgurile de carte. La toate. Apoi să fim convinși că doar cărțile de teorie și idei generale și
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]