5,893 matches
-
de sine înseamnă, potrivit psihoterapeutului francez, ce părere avem despre noi nșine, cum ne simțim cu această părere și ce facem cu viața noastră având această părere (pp. 29-30). 10 Pentru Ch. André (2010), competențele sociale desemnează "ansamblul de comportamente invizibile, dar utile, în materie de acceptabilitate și de prezență sociale. Acestea merg de la comportamentele cele mai elementare (numite "neverbale"), cum ar fi privitul în ochi, zâmbetul, păstrarea unei distanțe cuviincioase, nici prea mică, nici prea mare, și până la comportamentele verbale
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
așa cum remarca și J. Baudrillard, societatea actuală este o societate a hipertrofiilor. Nu ne miră faptul că și idealul cerut de ea este unul hiperdimensionat. Ne aflăm în fața unor norme de excelență tot mai constrângătoare. Suntem somați de o voce invizibilă și de o voință generală să fim (mereu) cei mai buni. "Suntem tiranizați de un "absolut al sinelui" care se instalează în interioritatea noastră ca un judecător nemilos, în ochii căruia nimic din ceea ce facem și nimic din ceea ce suntem
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
de a-ți proiecta propriile greșeli asupra altora nu este deloc neglijabil... a) Tranzitele lui Neptun la Soare Conjuncție Dispoziție: Mult mai receptivă decât În mod normal. Individul vibrează la curenți impalpabili, la influențele subtile aproape ca un radar: resimte invizibilul - ceea ce-i poate da un aer absent, visător. Idealismul sporește și el, odată cu o atracție pentru cauzele mărețe. Individul se poate simți invadat de credință, poate avea elanuri mistice... E posibil Însă să se cufunde complet În iluzie și să
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
deci, tehnica de calcul ca și seifurile ce păstrau banii și bijuteriile de familie, uitându-se un amănunt foarte important, și anume că noile averi sunt nu cele materiale, ci imateriale, cu forme speciale de utilizare, și cu valori intrinseci, invizibile de cele mai multe ori, căile de protejare folosite până acum devenind ineficiente sau insuficiente. Mai clar, informația, căci ea reprezintă noua avere, devine o resursă de nebănuit a organismelor economico-sociale. Alături de capital și oameni, informația este una dintre averile deosebite ale
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
textul cu ceară, fără să dea nimic de bănuit. Doar primitorul mesei va ști taina. O altă metodă constă în preluarea primei litere a fiecărui cuvânt dintr-un text, formând mesajul ascuns. Alte metode de ascundere se realizează folosind cerneala invizibilă și micropunctele. Micropunctele sunt fotografii de dimensiunea unui „.” (punct) care poate să reproducă perfect o pagină de text. În timpul celui de-al doilea război mondial, germanii au dezvoltat această tehnologie, plasând sute de micropuncte pe scrisori de dragoste, către ai
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
copiilor datelor, verificarea integrității datelor. Filigranele folosite în bancnote au scopul de a întări încrederea posesorilor că se află în fața banilor originali și nu a unora contrafăcuți, scopul fiind de securizare împotriva unor tentative de falsificare. Un filigran poate fi invizibil cu ochiul liber sau insesizabil de ureche, dar sunt mijloace de detectare și extragere a lui pentru a se verifica autenticitatea datelor sau a se afla sursa lor. Datele filigranate sunt o funcție a unui identificator și/sau cheie care
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
ș.a. Din experiențele acumulate de-a lungul timpului, s-au desprins următoarele lecții: • marcajele de securitate trebuie să „spună” ceva, să fie purtătoare ale unui mesaj relevant pentru produs. Este mai plăcută tipărirea cu irizări ale curcubeului decât alte semne invizibile; • ele trebuie să-și găsească locul potrivit, să facă parte firească din ansamblul documentului, astfel încât și fixarea în mintea utilizatorului să fie naturală; • efectul lor trebuie să fie evident, distinct și inteligibil; • nu trebuie să intre în concurență cu alte
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
fraudă incluse în softul cumpărat; • eventualele disfuncționalități ale softului pentru securitatea sistemului oferă posibilitatea specialiștilor în întreținerea sistemului să intre în intimitatea lui, deci și să-l poată influența; • poate lucra perfect doar „la suprafață”, el conținând aspecte esențiale compromițătoare invizibile; • softul poate să conțină pericole deosebit de mari care nu pot fi sesizate și nici nu sunt periculoase o lungă perioadă de timp de la instalarea lui (bombele logice, caii troieni ș.a.); • „loviturile” prin soft sunt insesizabile prin mijloacele obișnuite de percepție
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
la ele. De asemenea, prin mecanisme de autentificare, se poate asigura ca numai utilizatorii autorizați să aibă acces la informațiile confidențiale ale companiei. VPN creează așa-numitele tuneluri care străbat Internetul între sursa de date și destinație. Acest tunel este invizibil pentru utilizatorii din afara VPN-ului; în plus, toate datele care se transmit prin tuneluri sunt criptate. Fiecare utilizator din VPN este verificat și comparat cu baza de date existentă și i se aplică nivelul de securitate specific. Virtual Private Network
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
continuare: • Trojan horse face trimitere la legendarul cal troian, fiind un program care, la prima vedere, este un adevărat dar, aparent prietenos, cu funcții benefice pentru utilizatori, dar care, de fapt, are misiuni ascunse asupra sistemului, precum crearea unor copii invizibile ale fișierelor cu date secrete; • Sleepers, un fel de „somnoroși”, sunt părți din programe care vor fi activate la o anumită dată pentru a compromite datele, a le obține cu întârziere sau pentru a provoca pierderea lor; • Trapdoors, considerate niște
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
sistemului RedHat Linux, a intrat fraudulos în rețele celebre, cum ar fi cele ale NASA, A & M University și Supermicro. Una dintre cele mai neplăcute surprize ale anului 2001, în special pentru furnizorii de software de securitate, au fost viermii... invizibili (fileless). Ei erau capabili să se înmulțească și să funcționeze pe calculatoarele infectate fără a folosi fișiere. Existau numai în RAM și se răspândeau ca pachete de date special configurate. În 2002, realizatorii de viruși au trecut de la amatori la
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
euristică a anumitor aplicații software, în scopul de a le identifica pe cele malițioase. Noua funcție se numește B-have; • conține un modul destinat detectării și eliminării rootkit-urilor (programe menite să asigure controlul unui atacator asupra calculatorului, rămânând în același timp invizibile pentru sistemul vizat); • filtrează traficul web în timp real, chiar înainte de a fi preluat de browser; • conține filtre împotriva virușilor care se răspândesc prin mesageria instant și prin aplicații software de partajare a fișierelor; • rulează la nivelul protocolului POP3/SMTP
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
relația "regizor subiect scenograf" și relația "actor subiect regizor", iar în etapa spectacolului relația "actor subiect public" (Brook, 1997, p. 93); într-o interpretare mai nuanțată, i se subsumează comunicării teatrale atât "comunicarea exterioară, vizibilă, corporală", cât și "comunicarea interioară, invizibilă, sufletească" (Stanislavski, 1951, p. 261), de aici importanța deosebită a jocului actorilor 54 în această situație particulară de comunicare artistică spectacolul; pe de altă parte, din perspectiva "instanțelor receptoare", se diferențiază: "piesă de teatru = obiect textual; receptor: cititorul (sau cititorul-regizor
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
Pentru nuanțări, vezi teoria discursului prin raportare la schema cubului rubik, în Cmeciu, 2010, pp. 20-23, schemă în care culorile cubului sunt simboluri ale caracteristicilor componentelor discursului și ale relațiilor dintre acestea: roșu (textul) verde (verosimilul); albastru (proces mental fața invizibilă a destinatarului) galben (proces relațional fața vizibilă a destinatarului); alb (aparența enunțătorului cum vrea să pară) gri (esență, realitate cum este enunțătorul realmente). 43 Pentru diferențieri în plan terminologic, vezi discurs pedagogic (subsumat instituției școlii, în general) vs. discurs didactic
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
acesta este privit în mod diferit, conform culturii respective. În unele locuri este considerat indispensabil, pentru că "un "acum" face cât doi de "mâine"", iar pacea este necesară unei bune funcționări a societății. Dicibilitatea este rezultatul controlului social, care trasează granița invizibilă între ceea ce se spune și ceea ce trebuie trecut sub tăcere, între ceea ce poate fi scris și ceea ce este cenzurat, între ce poate fi arătat și ce trebuie ascuns. O anumită valoare nu poate fi spusă, o alta este fashionable. În funcție de
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
sau „concepția despre lume” - Weltanschauung) (K. Jaspers, Th. Rothacker, R. Müller-Freienfels). Lumea ne este accesibilă numai parțial sau fragmentar, în ceea ce privește capacitatea noastră de a o recepta și de a o înțelege. Lumea fizică „vizibilă”, precum și lumea sufletească a ființei umane „invizibilă” ne sunt date ca posibilități de cunoaștere și înțelegere. În fața lor persoana încearcă o stare de neliniște, o angoasă datorită unei permanente stări de tensiune între „mine” și „lume”, între „imaginea” mea despre lume și „realitatea” acesteia în raport cu propria mea
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
expune simptomele sale subiective pe care medicul le convertește în „obiecte ale cunoașterii medicale”. În felul acesta se stabilește o legătură de comunicare între „cunoașterea medicală” și „suferința bolnavului” (M. Foucault). În cadrul spațiului clinic se dispută vizibilul (persoana bolnavului) cu invizibilul (boala ca suferință) sau, altfel spus, „persoana” și „discursul”. În felul acesta, spațiul clinicii devine zona în care se realizează „spațializarea” și „verbalizarea” patologicului. Această verbalizare a suferinței, prin expunerea de către bolnav a acuzelor sale clinice, face vizibilă interioritatea persoanei
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cazul medicinei somatice, actul de „observație clinică” este un dialog material cu „concretul” corporal, anatomo-fiziologic. În cazul psihopatologiei actul de observație clinică este înlocuit printr-o „deplasare logică” din sfera observației către registrul „privirii care înțelege” adresându-se sensurilor interioare invizibile ale experienței sufletești a semenului. În psihopatologie bolnavul psihic este pentru psihiatru un „celălalt”. Relația clinică se va deplasa, prin urmare, din planul concretului trupesc în planul subiectului sufletesc; sau de la vizibil la invizibil. Cum se face trecerea de la vizibil
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
care înțelege” adresându-se sensurilor interioare invizibile ale experienței sufletești a semenului. În psihopatologie bolnavul psihic este pentru psihiatru un „celălalt”. Relația clinică se va deplasa, prin urmare, din planul concretului trupesc în planul subiectului sufletesc; sau de la vizibil la invizibil. Cum se face trecerea de la vizibil la invizibil sau, mai exact spus, cum se face „intrarea în celălalt”? Aceasta este problema fundamentală a oricărei metodologii în psihopatologie. Ceea ce trebuie să surprindem, pentru a putea înțelege este întâi „tulburarea psihică” iar
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
experienței sufletești a semenului. În psihopatologie bolnavul psihic este pentru psihiatru un „celălalt”. Relația clinică se va deplasa, prin urmare, din planul concretului trupesc în planul subiectului sufletesc; sau de la vizibil la invizibil. Cum se face trecerea de la vizibil la invizibil sau, mai exact spus, cum se face „intrarea în celălalt”? Aceasta este problema fundamentală a oricărei metodologii în psihopatologie. Ceea ce trebuie să surprindem, pentru a putea înțelege este întâi „tulburarea psihică” iar apoi „semnificația fenomenului psihic morbid”. În sensul acesta
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
este de fapt structura delirului, este cea a omului delirant, este structura noii sale ființe în lume”. La aceasta G.E. Morselli va adăuga faptul că „traversând biologicul, trebuie să descoperim umanul”. Elementul care intervine, în cazul trecerii de la vizibil la invizibil, este, pentru psiholog sau psihiatru, considerarea „prezenței celuilalt”, a bolnavului psihic, ca „obiectivitate”. Obiectivarea subiectului de către observator are semnificație numai în cazul în care celălalt, respectiv bolnavul psihic, se înfățișează ca „prezență prin persoană”. Numai această „prezență” poate stabili o
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
întreabă, ezită, suferă. Pentru mulți, el s-a stins, a devenit un parazit. Vincent simte, ghicește în el niște posibile: "Știu că aș putea fi un cu totul alt om." Dar e ca și cum ar fi prizonierul unei teribile temnițe: bariere invizibile pun stavilă posibilelor sale. Ce poate ajuta o ființă umană să scape din închisoare, să-și elibereze posibilele, să se deschidă posibilelor sale? Prietenia, fraternitatea, afecțiunea, iubirea, răspunde Vincent. Are loc o primă bifurcație, o primă răsturnare, urmată imediat de
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
Antropologia economică pe care o fondează ar avea tocmai menirea de a studia locul și statutul economiei în diferitele tipuri de societăți. Această abordare distinge două mari figuri: primele societăți în care economia este embedded, adică "inserată" ("realitatea economică" este invizibilă, pentru că difuză, integrată printre celelalte activități și instituții umane); societățile moderne în care economia este "neinserată" (este vizibilă, instituționalizată, autonomă). Societățile umane s-ar caracteriza prin gradul de instituționalizare și de autonomie al "realității economice", definită ca ansamblul activităților prin
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
în special în Două tratate despre guvernare civilă (1690) de John Locke. Adam Smith, în Avuția națiunilor. O cercetare asupra naturii și cauzelor acesteia (1776) face ca economia să se emancipeze dacă putem spune așa față de morala generală: grație "mîinii invizibile", egoismul (urmărirea interesului individual) garantează binele comun. Afirmînd că activitățile economice își au propriile legi morale, Smith preia ideea provocatoare formulată de Mandeville la începutul secolului al XVIII-lea în celebra Fabulă a albinelor: "vicii private, beneficii publice" (stimulînd activitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
dobîndă (camăta), denunță implicarea mondenă a Bisericii, condamnă războiul (deci cruciadele). Considerîndu-se adevărații continuatori ai apostolilor, sprijinindu-se pe o lectură numită dualistă a Scripturilor, Oamenii Buni cred în existența a două lumi opuse: cea terestră, vizibilă, a răului; cea invizibilă, cerească, a nesfîrșitei bunătăți a lui Dumnezeu. Regat al Diavolului, lumea pămîntească este Infernul. Pentru Bunii Creștini, Satana este prințul acestei lumi (n-a scris Apostolul Ioan: "Această lume supusă întru totul puterilor Celui rău"?). Iisus Hristos a venit să
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]