7,407 matches
-
din nou în biroul detectivilor, unde măcar se făcea haz de necaz în legătură cu moarta. Și tot gândul la Lee m-a înfuriat, pentru că mi-am amintit de Junior Nash, ucigaș de profesie, un tip mult mai periculos decât cincizeci de iubiți geloși deveniți criminali. Cuprins de nerăbdare, m-am întors la meseria mea de polițist de la Arestări și am bătut Leimert Park, umblând să dau de el. Dar nu mai puteam scăpa de Dalia Neagră. Când am trecut de 39th colțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Nu, dar era leșinată după lumea filmului. Ți-a arătat vreodată un caleidoscop în miniatură? O jucărioară cu lentile, agățată de un lănțișor? — Nu. — Dar Linda? Ea s-a lăudat că a apărut în vreun film? — Nu, vorbea doar despre iubitul ei din Cucuieți. — Ai idee unde s-ar duce dacă ar da de necaz? — Da. La Cucuieții din Deal, statul Nebraska. În afară de asta. — Nu. Pot să... I-am atins umărul fetei, într-un gest ce aducea mai curând a mângâiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
spunea că Roșcatul Manley fusese eliberat și trimis la nevastă-sa după ce trecuse cu succes proba cu detectorului de minciuni și testul cu scopolamină și că scrisorile de amor ale lui Betty Short fuseseră citite cu minuțiozitate. O parte dintre iubiții ei fuseseră identificați și eliminați dintre suspecți, ca și o mare parte din tipii care apăreau în fotografiile fetei. Se făceau în continuare eforturi pentru identificarea celorlalți bărbați. Un ofițer din Poliția Militară a bazei Cooke telefonase și lăsase vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
a lui Madeleine cu Betty Short și m-am hotărât să nu mai insist cu verificarea alibiului. Cred că-i o crimă la accidentală. Tipa era ceea ce am putea numi o ființă ușuratică. Era o mitomană cu o sută de iubiți. Dacă o să punem mâna pe ucigașul ei, înseamnă că am avut un noroc chior. — Dumnezeu s-o aibă în pază! zise Emmett. Sper să puneți mâna pe el și sper să aibă parte de-o primire fierbinte în cămăruța aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și, în plus, le tapase pe mai toate fetele de câte doi-trei dolari și toate erau supărate pe ea. Era vreuna din ele deosebit de supărată pe ea? — Nu știu. — Ești sigură că Betty nu s-a mutat din cauza problemelor cu iubiții? — Sunt sigură. Îți amintești numele vreunuia din bărbații cu care a ieșit Betty toamna trecută? Lorna ridică din umeri. — Erau doar aventuri de o noapte. — Îți amintești vreun nume, Lorna? Fata începu să numere pe degete și se opri când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și o visătoare și dacă nu se-nghesuiau la ea toți studenții ăia de la Harvard, n-ar fi rezistat aici nici măcar o zi. Am auzit c-a contribuit la efortul de război, dar nu l-am cunoscut pe nici unul dintre iubiții ei. Și cu asta, basta. Și tu nu ești reporter, ești polițai. − Mulțumesc pentru comentariul perspicace, i-am replicat și am plecat. Conform hărții mele, Medfordul era la vreo douăzeci de kilometri în linie dreaptă, pornind de pe Massachusetts Avenue. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
băieții ca un magnet. Și ce dacă se tot strecura în sală să vadă filmul? Pentru cei cincizeci de cenți pe care-i primea pe oră, nu era să m-aștept să dea în brânci. Ce-mi puteți spune despre iubiții ei? am întrebat eu. Carmody izbi în tejghea. Batoanele de Jujubee și Milk Dud se răsturnară. — Lizzie nu era o stricată! Singurul prieten al ei de care știam era un băiat orb și mai știu și că n-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Elizabeth Short. Maddy și cu mine am auzit totul din camera alăturată. Mie mi-a plăcut la nebunie, dar lui Maddy nu i-a picat deloc bine. Era foarte furioasă. A plecat când n-a mai putut să suporte ploconelile iubitului ei tătic, dar eu am tras cu urechea în continuare. Tata era speriat că Blanchard o să arunce crima în cârca unuia dintre noi, așa că a fost de acord să-i dea o sută de mii de dolari și i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
o minune de tătic, Betty! M-am lăsat mai jos și am tras cu ochiul prin crăpătura geamului. N-am văzut decât niște siluete întunecate în patul din mijlocul camerei. Madeleine / Betty continuă: — Uneori tăticuțului meu vitreg nu-i plac iubiții mei. Nu face mare caz de asta, fiindcă nu-i tăticul meu adevărat și-l las să mă maseze pe spate. Odată m-am împrietenit cu un tip, un polițist. Tati zicea că-i mămăligă și că-i a naibii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Pentru mine ea a fost singurul lucru real și trebuia să le povestesc oamenilor despre ea. Mă simțeam atât de falsă pe lângă ea. Ea avea un firesc al ei, pe când eu eram doar o impostoare. Și a fost a noastră, iubitule! Tu mi-ai adus-o înapoi. Ea a fost liantul care ne-a unit. Era a noastră. I-am răvășit coafura aia à la Dalia, așa că acum arăta ca oricare altă parașută îmbrăcată în negru. I-am încătușat mâinile la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
dispăruse era izbitoare. În colțul pozei, peste fundalul gri-albăstrui, erau cuvintele: „PENTRU DRAGA MEA ELISABETH, TE VOI IUBI VEȘNIC, DARREN XXX“. Părea un scris de copil, foarte caligrafic. Sentimente destul de impetuoase pentru cineva care abia trecuse de pubertate. A fost iubitul tău din copilărie? Întrebă Logan, Întorcând fotografia Între mâini. Pe dos era un abțibild aurit cu numele, adresa și numărul de telefon al fotografului și un altul, alb, pe care era scris „DARREN CALDWELL: ANUL TREI, FERRYHILL ACADEMY“. — Era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
istorică de pe clivus Vaticanus, în faimoasele grădini de pe malul drept al râului pe care poeții vremii îl numeau Thybris, Agrippina strigă că era de nesuportat să-l vadă, în plină glorie imperială, sinistru și tăcut, pe ucigașul lui Germanicus, soțul, iubitul și tatăl adorat până la disperare. Era insuportabil s-o vadă pe Plancina plângând de bucurie în brațele materne ale Liviei, să vadă neamul obraznic al Pisonilor străbătând Roma cu seninătatea nevinovăției regăsite. Din încăperile îndepărtate, Gajus îi auzea glasul neliniștit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
făcut de fluviul Orontes în jurul palatului din Epidafne. Bietul Zaleucos se uita la el de departe; se simțea inutil, înzestrat cu o cultură antică, învinsă și aflată în agonie în lumea aceea crudă. Nu mai îndrăznea să-l urmeze pe iubitul lui Caligula, dacă nu era chemat. Procesul împotriva lui Creticus a durat, într-adevăr, o zi; dată fiind faima lui ca soldat, senatorii nu îndrăzniră să-l ucidă, și-l trimiseră în exil. Lași și lipsiți de milă, aleseră însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
culorile. Augustus îi adusese pe toți ca pe niște animale ciudate, care urmau să fie date ca hrană mulțimii de la Roma. Mama privea cu ochii măriți și, în clipa aceea, mi-a spus mai apoi, a început să înțeleagă de ce iubitul ei Marcus Antonius se atașase într-atât de pământul acela și de femeia aceea, încât preferase să moară pentru ei. Și durerea i s-a mai alinat. Gajus Caesar asculta; se obișnuise să asculte, după un an de tăcere. — Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
gândi: „Să-i încredințăm Pontus-ul și Bosphorus-ul lui Polemon, principele poet care scria epigrame pe o foaie subțire de pergament și mi le dăruia. «Eros, te rog, smulge dragostea pe care o port în mine sau îngăduie-mi să fiu iubit. Dorința nu mai poate trăi singură...» Să-i încredințăm conducerea Thraciei lui Rhoemetalkes, care, în casa Antoniei, în joacă și cu o speranță tainică, a înfăptuit ritul acela dezlănțuit...“ Erau cu toții tineri. Toți, asemenea lui, erau fii neînarmați ai războiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
e curios, dar tot ce scriam eu acolo era imaginație pură, minciuni, clișee, vorbe Înșirate... Zina era Însă fericită, se apuca să Învețe pe dinafară tot ce ziceam eu În scrisori și povestea și altora ce i-a „răspuns“ ea iubitului ei. Mi-am dat seama că Încerca În același timp să se comporte exact ca acea fată confecționată, aceea ce-i răspundea la scrisori (prin mâna mea) tânărului adorator. Se transformase. Nu se mai fâțâia toată ziua după nimicuri, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
văd cât de aproape de mine era Icoana visurilor mele de fericire, Dinu. E-atât de mare fericirea de a iubi... atât de mult te Înalți În sferele speranței, Încât uneori treci cu vederea cele mai grele insulte aduse de cel iubit. Mi-aduc aminte că, la Începutul anului, cu toată mândria mea, acceptam să cerșesc o privire de la Dinu sau eram asigurată pentru câteva zile atunci când Îmi arunca câte o vorbă. Din cauza voinței mele și a dârzeniei cu care m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
tocmai acum când aș putea avea victoria În mână. Oamenii trebuie loviți ca să nu lovească! 21 aprilie 1960 (joi) „Aș vrea să o văd pe Guly decoltată... Cred că ai fi bună de aruncat cu fărașul pe geam...“ Iată opinia „iubitului“ meu Dinu, pe care mi-a spus-o În față. N-am ce spune, m-am simțit foarte bine... Ah, bestii, mă voi răzbuna crunt pe nemernicia voastră. Și dobitocul de Dinu, crede că domină tot, dar În schimb are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Așa sunt oamenii“. Pur și simplu mi-a fost scârbă În acel moment de toți. Acum mă culc devreme (la 9), ca să mă scol mâine la 5.30 pentru că am teză și nu știu nimic. Tot idolul meu este cel iubit... 11 mai 1960 (miercuri) Am chiulit de la politehnizare ca să fac antrenament. Sunt hotărâtă să mă devotez patinajului, căci numai acolo găsesc liniștea sufletească atât de dorită și nu mă mai simt singură. Dacă aș rămâne moral În această cușcă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
se va transforma În materie, va fi un om pentru care mi-aș da viața, totul. Și acest om, acum doresc eu, adică asemenea mie, nu cred că poate exista. Și mă gândesc cu groază ce-ar fi dacă cel iubit m-ar Înșela... Ghemul de oțel (O parabolă) Două cercuri... unul de oțel, dur și rezistent, iar altul de materie plastică, elastic. Dacă ele ar reprezenta două caractere, s-ar putea vedea foarte clar diferențele. Eu pretind că sunt cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Tu erai cu o femeie, iubeai, erai fericit, eu, ca totdeauna, În gândurile mele, În visuri, te vedeam doar pe tine, dar te desprinsesem de lumea materială, trăiai În mine, erai al meu și mă miram de copia imperfectă a iubitului meu, care săruta o femeie străină. Am trăit mult așa și eram fericită. Tot ce făceam era hotărât Împreună cu tine, eram un copil În mijlocul jucăriilor lui, care va cunoaște adevărata joacă, aceea a vieții. Apoi ai venit la mine din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mai Înalt munte. Ajuns În vârful lui, a luat Înfățișare de om și a chemat steaua la dragostea cea mai frumoasă, cea pământească. Steaua, nesocotind legile după care fusese alcătuită, a luat Înfățișare de fecioară și a căzut În brațele iubitului ei. Mânia cerului i-a prins Îmbrățișați. Dar pruncul lor, În vârful acela singuratic de munte, fusese zămislit. O, ce ciudată Îmbinare de dragoste de Înălțime, dor de ducă și dragoste pentru frumos... El se cheamă Copilul Muntelui. De la mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
când indiferența mi-a coborât din nou În priviri, Îmi dau seama ce monstruos te-ai purtat. Cât de multe mai am de-nvățat!... 26 mai 1965 (miercuri) Va trebui să călătorim departe și să iubim tot ce-i de iubit, pentru ca, În cele din urmă, la ultimul nostru popas, să ne iubim, În sfârșit, și pe noi. 27 mai 1965 (joi) O clipă, pictore... Ochii să mi-i faci de culoarea cerului În zori, când albastrul mai poartă Încă urme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
prindă oboseala. Fără să vreau, m-am trezit gândindu-mă la dragostea aceea fără limite omenești pe care o luasem cu mine tocmai pentru a-i da frâu liber, tocmai pentru a o elibera de meschinele reguli În care cel iubit Îmi cerea s-o Încorsetez. El se credea Înșelat În modul cel mai obișnuit și de aceea m-a Înșelat. N-a fost suferință omenească ceea ce am simțit atunci, a fost numai o disperare a ideilor. Nu mă durea faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mare răufăcător, s-a Îndârjit să mă aștepte când mă Întorceam de la cursuri sau de la o agapă la Carul cu Bere Împreună cu Bazil. Totdeauna mă aștepta proaspătă În reacții, vie, trează În insulte, ca o tânără amantă ce-și ceartă iubitul care o uită Închisă În iatac pentru cine știe cine; dacă i-aș fi spus dimineața când treceam spre Universitate „Așteaptă-mă, iubito!“, ea desigur mi-ar fi răspuns prompt cu un șuierat voluptuos, cu acea moliciune a pronunției dată de corpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]