8,051 matches
-
ce păreau a fi dintrun fel de uniformă, un rucsac cu sfori groase, o sapcă și cu barbă. Omul acesta nu iese în șosea cum fac toți care au urcat pe cărare, ci se așează pe prispa Mariței, uitându-se jur împrejur și după ceva timp întreabă cu voce tare: Nu-i mimeni pe acasă? După care se arată o fetiță de vreo zece ani. Ce vrei nene? întreabă copila și-l privește curioasă. Unde-i maică-ta? în casă. Doarme
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
ce păreau a fi dintrun fel de uniformă, un rucsac cu sfori groase, o sapcă și cu barbă. Omul acesta nu iese în șosea cum fac toți care au urcat pe cărare, ci se așează pe prispa Mariței, uitându-se jur împrejur și după ceva timp întreabă cu voce tare: Nu-i mimeni pe acasă? După care se arată o fetiță de vreo zece ani. Ce vrei nene? întreabă copila și-l privește curioasă. Unde-i maică-ta? în casă. Doarme
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
fost atâtea personaje mitologice, și tot era ceva... O doamnă foarte bătrână, care poate fi întâlnită în fiecare seară, pe un scăunel în fața localului recent înființat, cu firma "BAR. LA MOTANUL LEGENDAR", își aduce aminte foarte bine de Ivan și jură că, dacă nu era un semi-leu, era totuși ceva mai complicat decât o pisică: "o fi fost doar panteră sau tigru". Oricum, neavând alte informații, rețineam esențialul, și anume grandoarea animalului. * Să nu uităm totuși că numele străzii evocă eucaliptul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Vom cânta locurile de altă dată. Ieri am fost ocupați. Timpul potrivit acestei extravagante investigații este. ziua de astăzi. Ne-am întâlnit la opt dimineața, la hotelul meu. Notasem fiecare un "plan de bătaie", după expresia colegului meu. Ne-am jurat, fiecare în sinea lui, să păstrăm strict secret planul și acțiunea. Dacă s-ar afla ceva, pe mine mă scoate din armată", mi-a spus, explicit, Victor. Eu riscam ceva mai puțin, să fiu considerat, încă o dată, ca o "figură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
canton părăsit într-un câmp imens și pustiu. Era și o fostă bancă, în fața liniilor. Locul nostru preferat, "La Canton", ne plăcea pentru aerul lui dezolant, de peisaj disperat, de părăsire totală. Eram curajoși, rămâneam acolo câteodată până târziu; ne juram că se vedea, din când în când, fantoma unui cantonier decedat; auzeam cum fâlfâie stegulețul Iui în bătaia vântului, așteptând să salute trenul. Ne simțeam în centrul aventurii. În seara aceea de Crăciun am tot așteptat, pe bancă, să "vină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
alterități negative, în spațiul convențional al României de atunci : Spân, spân, dar altfel om subțire, trăit în lume, cu știința de carte, să te miri că se apucase de tâlhărie. Nu știu din ce părți venise, dar iaca pot să jur că știa tot ce e limbă omenească în lume.... Având propria corabie, Spânu apărea tuturor drept marinar cinstit, preocupat de comerțul prin porturile turcești și grecești, cel puțin până ce războiul de la 1877 îl va alunga afară din atenția publică, o
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
Legiunea. Stupida expresie a lui Killinger, amintită mai sus („Provinzial Lehrer”), reluată recent de avocățașul Ion Lugojianu în „Universul” socrului-pește, nu are nici măcar meritul de a fi spirituală și nu văd întrucât toți avocații (cu [275] sau fără doctoratul în „jure”), medicii fără clientelă sau inginerii care au condus țara de râpă atâtea decenii (ca să nu mai vorbim despre militari!) ar fi avut o pregătire intelectuală superioară unui tânăr profesor de liceu, fără posibilitate de transferare în București - admițând că ar
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
august 1919, Guvernul Român a numit un nou director al Bibliotecii Universitare, în persoana lui Nectarie Cotlarciuc, care activase aici încă din anul 1901. Bibliotecarilor austrieci, celor care au voit să rămână în funcțiunile lor, li s-a cerut să jure credință Regelui și Constituției și să învețe limba română, altfel erau nevoiți să părăsească instituția, unii chiar preferând să părăsească Bucovina, în frunte cu directorul austriac. La inaugurarea universității, Regele Ferdinand, Regina Maria și Principele Carol, au rămas profund impresionați
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
fără apă curentă în casă, fără servicii igienice. Toți trebuiau să se folosească de fântâna publică și de vespasianele (toaletele) exterioare. Drumuri noroioase pe timpul iernii și prăfuite vara. Câte un stâlp rar de lumină reflecta palid drumurile. Administrația orășenească a jurat că această sistematizare ar fi durat numai câțiva ani. Benito Mussolini, «ducele», avea în plan să construiască cartiere demne, ca în zona EUR, care ar fi reînviat splendoarea vechiului Imperiu roman. Cu răbdare, cu furie, cu deziluzii, acești evacuați au
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
marii Geriatrii (spital pentru bătrâni), voia ca saloanele pentru bătrâni să aibă aspectul unor mini-apartamente, pentru ca soții bătrâni să poată sta împreună. Fără separări. Tocmai în momentul bătrâneții - spunea - e nevoie de a se dărui acel ajutor reciproc, promis și jurat în ziua căsătoriei». Delicateți de sfinți: austeri cu ei înșiși, binevoitori cu ceilalți. Dar toate aceste atenții materiale și psihologice nu sunt suficiente. Cine acționează din credință se preocupă și de asistența morală și spirituală, pentru ca fratele suferind să poată
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
urmare Italia fusese înșelată... În 1931, cînd ajuns ministru al Afacerilor Externe, am trecut pe la toți șefii de partid din România, i-am pus mareșalului Averescu o întrebare cît se poate de clară asupra acestui lucru, bătrînul militar mi-a jurat că imputația lui Zingarelli era falsă și că niciodată nu-și luase vreun angajament în această problemă, cu referire la Mica Antantă. Această dezmințire nu m-a convins nici pe departe. Acuzația lui Zingarelli corespunde prea bine cuvintelor revelatoare ale
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
său maghiar, întrevederea s-a desfășurat într-o ambianță de curtoazie. Lansarea cărților noastre n-a stârnit decât interesul câtorva studenți și al câtorva români care aflaseră oarecum întâmplător de evenimentul acesta, redus la niște proporții infime. Nu pot să jur, dar parcă fuseserăm invitați la Târgul de carte. Așa că ne-am dus, triști și puțin plouați, să ne vedem cărțile. Nu erau expuse. Nu le-am văzut decât într-o singură librărie din Budapesta. Bine că le-am văzut și
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
le veneau la beciu." N-aveau decât o însușire (maliție!), că erau curați în purtări: "în casa lor se vrea putea cânta sfânta liturghiă". Duca a fost "un făcător de rele" căruia "i se lărgise mațele spre luat". "Pun martor - jură perfid Costin - pre Dumnezeu, și mă las pre mărturia a toată Moldova, de la mare până la mic." Cu o plăcere vizibilă Nicolae Costin descrie calculii găsiți în trupul lui Duca, mort de "cataroi": Și spintecîndu-l doftori, după ce au murit, spun că
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
argint, cu penele rășchirate, Într-acel chip încît gândeai că zboară Pleznind din aripi cu aur suflate. Muzică făceau cu drâmboaie, Zdrîngănind clopoței de cioae... Marșul suna în cornuri mugătoare, Toți lolăindu-se în gura mare. Țiganii blestemă, se milogesc, se jură, se îndeamnă, se vaietă, chiuie, se sfădesc, și astfel plictisitoarele discursuri din epopeea clasică iau forme firești de comedie. Mergerea lui Parpangel la iad și la rai e o îmbinare de vămi ale văzduhului cu priveliști de paese di Cuccagna
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
slăvită", avea un soț. Îngrozită, "în sudori, lacrimi scăldată, desculță și despletită", ea aleargă "zăludă" și se lungește la pământ cu ochii negri ca mura și gura ca rubinul. Boierul o duce sub un copac mare și, luând chezășie cerul, jură s-o iubească până la moarte: Atunci fulgere cu trăsnet prin văzduh scăpărătoare, Pământul tot în cutremur, și stihiile-n perzare Sămăna înspăimîntate de atâta pătimire!... După aceea, vulnerat, îndrăgostitul cu giubea își poartă "melanholia" prin singurătăți. Visul amorului aduce o
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
agis, prudenter agas et respice finem! Fraza lui sună astfel: "...Căpitanul Fărcășanu, care nu știu ce bâlbâia din gură cu ofițerii, mă întorc la dânsul și îi zic: Ascultă, domnule căpitan, dacă vei îndrăzni să vorbești o vorbă de asemenea propagandă, mă jur pe onoare că îți trăsnesc creierii la minut!" Capitolul VI ÎNTEMEIEREA PROZEI. ÎNTÎII UMORIȘTI CONSTANTIN NEGRUZZI Activitatea poetică a lui C. Negruzzi (1808-1868) e redusă și palidă. Aprodul Purice, "anecdot istoric", se remarcă prin multicoloarea câte unui detaliu. Din Marșul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
filozofică a irealizării eroticii sublime pe pămînt: Era un vis misterios Și blând din cale-afară, Și prea era detot frumos De-au trebuit să piară. Altă romanță exprimă fatalitatea erotică atunci când luna de primăvară ocupă cerul: A noastre inimi își jurau Credința pe toți vecii, Când pe cărări se scuturau De floare liliecii. Pe lângă plopii fără soț pornește pe o idee sentimentală populară. Bărbatul trecea neînțeles de femeia pe care o iubea (e tema sonetului lui Arvers): Pe lângă plopii fără soț
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ce cade, m-apasă Durerea cea veche, - cea nouă... Afară e trist ca și-n casă, - Plouă, - plouă. De acum, efect al condițiilor de viață, Macedonski apare invadat de psihoza de persecuție. Poetul e sub trăsnet, lovit, sfâșiat. Aci el jură răzbunarea cea mai cruntă veacului, aci, resemnat la ideea destinului fatal al oricărui poet, se înseninează și se abstrage. Nu mai este un "poet" răstignit, este Poetul, Geniul neînțeles de contemporani. Fără profunditate, Macedonski ar fi un cabotin ridicul, plin
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
luate "sur le vif". Carol Scrob (1856-1913), "poet și ofițer", izbuti să încînte pe mulți contimporani cu oribilele lui romanțe, între care nu cea mai ridiculă este aceasta cântată până deunăzi: Știi tu când te țineam în brațe, Când îmi jurai amor, știi tu? Acele zile fericite Tu le-ai uitat, eu însă nu!... Din lirica mai puțin trivială a lui Th. M. Stoenescu, imitator al lui Coppée, nu mai rezistă nimic. Mircea Demetriade interesă pe unii prin Renegatul, melopee în
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
uitat că sunt republicană, că-n vinele mele curge sângele martirilor de la 11 februarie; (formidabilă), ai uitat că sunt ploieșteancă - da, ploieșteancă! Năică, și am să-ți torn o revuluție - da, o revuluție -, să mă pomenești!..." și aiurea, tot Mița: "... Jur pe tot ce mi-a rămas mai scump, jur pe statuia Libertății de la Ploiești, că are să fie o istorie..."1 E clar că n-a existat niciodată o femeie în fundul mahalalei bucureștene care, în disperarea ei de concubină părăsită, să
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
sângele martirilor de la 11 februarie; (formidabilă), ai uitat că sunt ploieșteancă - da, ploieșteancă! Năică, și am să-ți torn o revuluție - da, o revuluție -, să mă pomenești!..." și aiurea, tot Mița: "... Jur pe tot ce mi-a rămas mai scump, jur pe statuia Libertății de la Ploiești, că are să fie o istorie..."1 E clar că n-a existat niciodată o femeie în fundul mahalalei bucureștene care, în disperarea ei de concubină părăsită, să invoce republicanismul, pe 11 februarie, statuia Libertății de la Ploiești
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
simbolice. Dar și legătura dintre dânsele e simbolică. Jupân Dumitrache, Nae Ipingescu și Rică Venturiano se înțeleg perfect, se stimează, toți au ca țintă a dușmăniei lor pe "ciocoi" și ca ciment al legăturii lor ura împotriva "ciocoiului", și toți jură - și sunt gata să facă și infamii pentru ea - în numele "sfintei constituții", pe care dealtmintrelea n-o înțeleg, cum Jupân Dumitrache și Nae Ipingescu nu înțeleg nici lucrurile scrise în Vocea patriotului naționale, deși le admiră - simbol, și acesta, al
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
țara unde acesta s-a înălțat la cer), și cu Picolo, căpete- nia oștirii sale(picula: fluier și picular: păcurar). 26,28 ...Să fie un jurămînt între noi și tine și o să facem un legămînt cu tine. 26,29 Anume, jură că nu ne vei face nici un rău, după cum nici noi nu ne-am atins de tine, ci ți-am făcut numai bi-ne și te-am lăsat să pleci în pace”. Trebuie reținut acest aspect al relațiilor între filisteni, singurii amintiți
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
poate înmuia șalele și chiar mai mult. Mai găsim la Isaia unele informații uluitoare care au fost ocultate pînă în prezent. ,,19,18 În vremea aceea vor fi cinci cetăți în țara Egiptului care vor vorbi limba canaanitului, și vor jura pe Domnul oștirilor: una din ele se va numi ceta-tea soarelui. 19,19 Tot în vremea aceea va fi pentru Domnul oștirilor un altar în ța-ra Egiptului, și la hotar va fi un stîlp de aducere aminte pentru Domnul”. În
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
fi pentru rămășițele casei lui Iuda; acolo vor paște, se vor odihni seara în casele Ascalonului; căci Iahwe al lor nu-i va uita și va aduce înapoi pe prinșii lor de război”. Mozaicii urăsc de moarte pe netăiații împre- jur nu pentru că le-ar fi pricinuit vreun rău ci pentru faptul că nu se lasă robiți de aceste stîrpituri odioase înfrățite cu Satana. Valurile urii viscerale pornite din rărunchii ivriților împotriva filistenilor se găsesc și în proorocirea lui Zaharia ce
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]