6,115 matches
-
tre Boeru. Cu excep? ia unei scurte opriri la sec? ia de poli? ie men? ionat? mai sus (nu este clar nici faptul dac? Iorga a r? mas �n mă? în?) , asasinii ? i-au continuat drumul spre locul execu? iei 43 Legionarii au transformat vila Magdei Lupescu �ntr-un fel de muzeu ? i organizau zilnic vizitarea de c? tre credincio? i a �Altarului R? ului�. �n plus, fostă re? edin?? a acesteia a devenit o spelunc? pentru poli? i?ții, pentru c? peteniile
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
un fel de muzeu ? i organizau zilnic vizitarea de c? tre credincio? i a �Altarului R? ului�. �n plus, fostă re? edin?? a acesteia a devenit o spelunc? pentru poli? i?ții, pentru c? peteniile ? i pentru Echipele Mor? îi ale legionarilor 44�Sima, Cazul Iorga-Madgearu, pp. 59-64 45 Citatul provine din jurnalul doamnei Liliana Pippidi-Iorga (�nsemnarea datat? din 25 iulie 1943, cu mai mult de doi ani ? i jum? țațe mai ț�rziu), deoarece abia atunci a primit informa? ia de la colonelul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
place? 30 noiembrie Nu există motiv, fie și minim, ca I. (inițială curativ-comodă) să nu apară la t.v., la oră de intensă audiență, și să nu facă valuri propagandistice. Ultimul? Cu cinismul de rigoare: amintirea actelor sîngeroase săvîrșite de legionari în 1940. Foarte bine, s-ar zice, crimele de-atunci numai minime nu sînt și, evident, demne de, vai, indignată blamare, dar cînd îți dai seama că, vezi doamne, de dragul unui Nicolae Iorga, ucis de legionari (pentru care fostul comunist
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
actelor sîngeroase săvîrșite de legionari în 1940. Foarte bine, s-ar zice, crimele de-atunci numai minime nu sînt și, evident, demne de, vai, indignată blamare, dar cînd îți dai seama că, vezi doamne, de dragul unui Nicolae Iorga, ucis de legionari (pentru care fostul comunist nu mai poate dormi), președintele de-acum al unei republici de împrumut nu catadicsește să-și facă numărul electoral, atunci e firesc să te întrebi: de ce nu găsește persoana hipertelevizatului potentat timp și pentru alt subiect
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
numai jumate din spațiu, deservesc doar două frizerițe. Clienți, ioc. Mă așez în scaun și frizerița, dolofănică, îmi pune prosopul. Și-ncepe: scumpirile, ăștia de la putere (nu i-am votat!, zice lovind pieptenele de foarfece), pensionarii, bieții mineri, guvernul, țărăniștii, legionarii... Pîn' aici, îmi zic, și-mi sare, vorba aia, muștarul, stimată doamnă, zic, pardon?, zice, stimată doamnă, oricum, fiți sigură că, așa cum arătați, fragedă, fragedă, nu veți apuca zilele cînd vor veni legionarii la putere, dar... și fac o pauză
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de foarfece), pensionarii, bieții mineri, guvernul, țărăniștii, legionarii... Pîn' aici, îmi zic, și-mi sare, vorba aia, muștarul, stimată doamnă, zic, pardon?, zice, stimată doamnă, oricum, fiți sigură că, așa cum arătați, fragedă, fragedă, nu veți apuca zilele cînd vor veni legionarii la putere, dar... și fac o pauză cu totul retorică, nici comuniștii dumneavoastră, pardon? zice dolofănica, s-o crezi dumneata, uite-acuș, acuș, mîine, poimîine, pardon? zic și eu, molipsit, și reiau vulgar, la paștele cailor! Bine că n-a trebuit
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
la Departamentul artelor, muzeelor, monumentelor și învățământului artistic (1953-1955), șef al Secției de știință și cultură a Comitetului Central al PMR (1955-1960), de unde va fi destituit și ulterior exclus din partid, acuzele fiind „idei naționaliste”, „legături clandestine cu colegi foști legionari” etc. Intermitent, cât era în funcție, predase materialismul dialectic și istoric, apoi estetica generală la instituții bucureștene de învățământ artistic universitar. Din 1961 este profesor de limba română la o școală generală din Băneasa, concomitent urmând, la cursuri fără frecvență
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290295_a_291624]
-
existau Între statele Cominformului și Iugoslavia lui Tito. Alții erau Întorși de Iugoslavia În Bulgaria, unde erau internați În alte lagăre. Cunosc cazuri unde cei arestați În Iugoslavia au reușit să scape vorbind doar franțuzește, pretinzînd că erau francezi. Exceptînd legionarii care fugiseră Între 1941 și ’44 În Germania sau Spania..., din acele categorii de fugari făceau parte atunci, În 1947-48, mai ales fostele cadre politice ale României Mari, oameni maturi, căsătoriți. Pentru ei o fugă peste graniță se făcea cu
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
fost Întîmplătoare și nu le-am căutat. Vedeam români, dar nu-i căutam cu dinadinsul. Mă duceam de cîteva ori pe an la biserica română din strada Jean de Bauvais, un mare centru al emigrației. Acolo domnea preotul Boldeanu, fost legionar, lucru despre care nu se prea vorbea. Ca persoană, era foarte bonom și foarte accesibil. La biserică făceai cunoștințe de tot felul. Bineînțeles, erau reprezentate acolo toate curentele emigrației, de la legionari pînă la simpli țărani, fugari economici. CÎnd am venit
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
mare centru al emigrației. Acolo domnea preotul Boldeanu, fost legionar, lucru despre care nu se prea vorbea. Ca persoană, era foarte bonom și foarte accesibil. La biserică făceai cunoștințe de tot felul. Bineînțeles, erau reprezentate acolo toate curentele emigrației, de la legionari pînă la simpli țărani, fugari economici. CÎnd am venit la Paris, era În toi procesul de calomnie deschis Împotriva lui Constantin Virgil Gheorghiu, celebrul autor al unui roman de mare succes atunci, Ora 25, un roman de ficțiune și cu
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
foarte bine documentată, cîteodată de scandal, dar nu de șantaj, cum afirmă astăzi unii, care se numea B.I.R.E., Buletinul de informare al românilor din exil, vreme de mulți ani singura sursă de informare a diasporei române. Emigrația era Îndușmănită. Erau legionarii, puțini, dar activi, care nu puteau ierta regelui Mihai lovitura de stat de la 23 august. Existau cîteva foste cadre ale partidelor liberal și național-țărănesc cu oameni În vîrstă, mai degrabă niște supraviețuitori ai unui trecut care nu mai spunea mare
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
considerată - pe drept sau pe nedrept - un fel de sursă de neplăceri, ba chiar catalogată drept fascistă de anumite cercuri care aveau tot interesul să prezinte emigrația română, sau poloneză, sau maghiară sub un aspect negativ. Evident că erau și legionari În emigrație, dar ei nu aveau acces niciodată la microfonul Europei Libere... CÎt despre fruntașii politici ai emigrației, foarte rar li se lua un interviu. Se lua un interviu regelui, la fiecare sfîrșit de an. Regele era foarte stimat de
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
existat două, chiar trei tentative din interior de a prezenta personalitățile politice românești sub o lumină fascistă. Cineva din departamentul românesc a falsificat, de exemplu, o bandă de magnetofon astfel Încît să reiasă că liderul țărănist Corneliu Coposu era favorabil legionarilor. Asta, după ’90.... Da, după ’90. Autorul acestui fals a fost ușor descoperit pentru că se știa cine se ocupase la ora și În ziua respectivă de emisiunea În cauză..., și, În loc să fie dat afară imediat, a fost păstrat În funcție
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
său de pe rue Ribera pentru ședințele unui cenaclu la care au participat mulți dintre oamenii de cultură din exil. Folosind drept criteriu de selecție orientarea politică, Ion Solacolu identifică existența a patru valuri de emigrație, primul fiind constituit exclusiv din legionari, care părăsesc țara după instaurarea regimului antonescian. Asupra acestui prim val autorul nu se oprește „din motive a căror prezentare nu face obiectul scrierii de față”. În al doilea val Îi plasează pe oamenii politici români și diplomații, În timp ce al
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Național-Țărănist, deși după estimările celor de la RFE, În 1950, numărul lor nu depășea 130. Partidul Național Liberal număra În jur de 20 de membri activi. Nu se pot face estimări nici În ceea ce-i privește pe socialiști și nici pe legionari, deși cel mai probabil aceștia erau cei mai numeroși. Se aflau În străinătate personalități marcante ale partidelor politice cum ar fi Mihai Fărcășanu din partea liberalilor, Alexandru Crețianu și Constantin Vișoianu din partea național țărăniștilor, dar și socialiști ca Eftimie Gherman, Sașa
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Gherman, Sașa Volman sau Șerban Voinea. Mulți dintre ei fuseseră În serviciul diplomatic român, avînd relații cu diferite personalități ale scenei mondiale. Nu trebuie uitat că În exil grupul politic cel mai numeros, și deci neomogen, a fost cel al legionarilor. Regele a acționat În continuare ca factorul constituțional care a Încercat să medieze Între diferitele grupuri. Prezența ultimului prim-ministru al României, generalul Nicolae Rădescu, și a fostului ministru de Externe Grigore Gafencu a influențat radical organizarea politică a exilului
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
În Occident care ar fi avut vreun efect În relațiile internaționale. În ceea ce privește profesia celor care alcătuiau comunitatea românilor din prima decadă a Războiului Rece, pot fi menționați diplomații care refuzaseră să se mai Întoarcă În țară după instaurarea regimului antonescian, legionarii care părăsiseră România după rebeliunea legionară din ianuarie 1941, diplomații care făcuseră pare din guvernul condus de Ion Antonescu, soldații și ofițerii care, după ce fuseseră prizonieri În Germania, refuzaseră să se mai Întoarcă În țară sau studenții care se aflau
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
a reactiva prin sărbătoare memoria colectivă În exil. O a doua organizație culturală din exilul parizian a fost Centrul Român de Cercetări, o instituție creată sub patronajul prințului Nicolae. În ciuda reputației sale de organizație legionară, la Centru au conferențiat deopotrivă legionari declarați precum Paul Costin Deleanu, intelectuali de dreapta ca Horia Stamatu, Mircea Eliade sau Vintilă Horia, alături de Virgil Ierunca, de orientare stîngistă. De asemenea, la Centru erau prezenți și apolitici precum Eugen Ionescu, dar și intelectuali evrei, printre care soții
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
lui Constantin Amăriuței să scoată Împreună o publicație literară. Acesta din urmă a fost de acord deoarece considera că, „pe vremea aceea, exilul nu cunoștea decît reviste «patriotice» (pentru a nu spune patriotarde) redactate În special de foști și prezenți legionari - divizați În tendințe ce se autodușmăneau, foști ofițeri, foști și fideli antonescieni, cîțiva țărăniști de-ai lui Maniu, poate un liberal independent...”. În condițiile În care cei mai activi pe plan cultural au fost studenții care ajunseseră În Franța ca
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
a exilului, căci, „deși România suferă sub povara comunismului, pseudo-jurnaliști În exil atacă și calomniază tot ceea ce este românesc În exil”. Cu toate acestea, În ciuda unei imparțialități exprimate, În paginile ziarului pot fi găsite afirmații precum „noi sîntem imparțiali, dar legionarii ar trebui Împușcați”. La rîndul lor, evreii din România exilați la Paris aveau de asemenea propriul lor jurnal, Cuvîntul nostru. Notre parole. Our Word, condus de I. Klein. Tot la Paris apăreau Caiete de mărturisire ortodoxă și Cronicarul condus de
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
rolul fundamental al patriarhului Justinian În special. Pe de o parte, călugării reprezentau În imaginarul comuniștilor „armata neagră”, „dușmanul redutabil” (p. 17) al Securității; pe de altă parte, patriarhul era un adevărat proteguitor al „elementelor subversive” (p. 19) (călugări, preoți, legionari, foști membri ai partidelor istorice), În ciuda pericolelor la care se expunea. Mihai Ungheanu fixează cheia de lectură a „Introducerii” sale În momentul În care vorbește despre Religie și naționalism (autor Olivier Gillet) ca despre o carte cu care „istoriografii și
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
demnitarilor”, deoarece acolo au fost Încarcerați preponderent foști prim-miniștri, miniștri, episcopi greco-catolici ș.a.m.d., În total 180 de persoane. Acolo au sfîrșit personalități emblematice ale istoriei românești: Iuliu Maniu, C.I.C. Brătianu, Gheorghe Brătianu ș.a. Închisoarea Aiud era destinată legionarilor; cea de la Galați era pentru foștii membri PNȚ; Gherla pentru intelectuali; Făgăraș, foști polițiști; Pitești, foști studenți; TÎrgșor, elevi; Mislea, femei; TÎrgu Ocna, Închisoare-spital pentru bolnavii TBC; Jilava, Închisoare de tranzit. Este unanim acceptat că Închisoarea Pitești a devenit simbolul
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
care Încă nu sînt pe deplin elucidate. Grupul lui Ion Gavrilă-Ogoranu cuprindea foști studenți (p. 180), inclusiv șeful, dar cei mai mulți erau absolvenți de liceu sau țărani din satele Țării Făgărașului. Pactul Între comuniști (Teohari Georgescu, susținut de Ana Pauker) și legionari (Nicolae Petrașcu) s-a Încheiat Într-adevăr În 1945, Însă nu În august (p. 184), ci În decembrie. SÎnt și unele probleme legate de traducere, Îndeosebi cînd e vorba de sintagme. Spre exemplu, În timpul discursului său anticomunist din 24 februarie
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
fragmente personale. Persoanele alese pentru interviu sînt de o largă reprezentativitate socială, politică și etnică: un deținut politic, membri ai Partidului Comunist Român, o călugăriță, un inginer tehnolog, fost director de fabrică, un ungur, o săsoaică deportată, o evreică, un legionar, un militar, un făgărășan. Statutul felurit și paleta social-politică și etnică variată semnifică dorința coordonatorilor de a colecta mărturii de la diverse categorii din nevoia de a redescoperi trecutul În multiplele lui fațete și niveluri de receptare. Acest principiu de lucru
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
naționalizarea, construirea noii economii, reamenajarea vieții și a valorilor, raționalizarea alimentelor și a hainelor prin cartele etc.). Societatea interbelică cu aspectele ei negative și pozițiile extreme este conturată prin două mărturii de sens contrar, să zicem, cele ale evreului și legionarului, amîndouă despre politica de discriminare pe motive antisemite. Perioada celei de a doua conflagrații mondiale ocupă un loc Însemnat, fiind parte din viața ostășească a multor intervievați. Relatarea campaniilor de război, prizonieratul, lăsarea la vatră, (re)integrarea În structurile de
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]