KorAP: Find »[drukola/base=liră & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...226 227 228 ...245 >

6,114 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325

cam pe-acolo. Nu puteai accepta o haină de blană fără să te culci cu un bărbat. Dacă ai luat-o, toate femeile mai În vârstă Îți vor spune că bărbatul are motive să se plângă. Și evreul plătise zece lire. El Îi puse mâna pe braț. — Ce s-a Întâmplat? Spune-mi! Nu te simți bine? Ea Își aminti mâna care scuturase perna, zgomotul ușor al pașilor lui Îndepărtându-se. — Cum aș putea? spuse ea iar, dar de data aceasta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Anglia n-ar suporta așa ceva și dacă sunt concediată, o pierd pe Janet și pierd orice șansă În privința lui Coral. Dar dacă reușesc, se gândi ea, răvășind, Împingând, rupând, vor face orice pentru mine În schimbul unui asemenea subiect. Alte patru lire pe săptămână n-ar fi o pretenție exagerată. Aș putea să-mi iau un apartament mai mare și, când Janet va afla, se va Întoarce, nu mă va mai părăsi niciodată. Fericire, siguranță, se gândi ea, asta voi primi În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
fi gazeta dumneavoastră de acord cu asta? — Evident că nu, spuse ea. Aș fi concediată chiar mâine. Dar când vor primi relatarea mea, va fi cu totul altceva. Adăugă cu calculată insolență: — Cred că, În ce mă privește, valorați patru lire pe săptămână. Dr. Czinner spuse gânditor, fără mânie: — N-am de gând să vă spun nimic. Ea făcu un gest cu mâna. — Mi-ați spus deja destule. E aici, bătu cu mâna În copertele ghidului. Ați fost profesor asociat la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
doctorului Czinner. În exclusivitate pentru Clarion“. Nu puteți spune că nu-s rezonabilă. Nu am nimic de declarat. Domnișoara Warren Își retrase mâna. Crede oare sărmanul de el, se Întrebă ea, că se poate interpune Între ea și cele patru lire În plus pe săptămână, Între ea și Janet Pardoe? Bătrânul prost și Încăpățânat de pe locul din fața ei deveni imaginea tuturor bărbaților care-i amenințau fericirea, care se Înghesuiau În jurul lui Janet cu bani și jucărele, râzându-și de devoțiunea unei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
am gândit că te-ai putea folosi foarte bine de el. Apoi el Își luă creionul și se Întoarse la hârtiile lui. Adăugă formal, fără să se gândească: — A fost o impertinență din partea mea să mă gândesc că, pentru zece lire... La Început aceste cuvinte n-o atinseră. Era prea Încurcată de ușurarea ei, chiar de jena de-a fi fost jinduită doar În vis și, mai presus de toate, de sentimentul de recunoștință. Și apoi, scoțând-o din tăcerea ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
de sticlă de riesling și două pahare de lichior. După aceea fusese puțin amețită. Janet plătise cina și ea Îi dăduse lui Janet un cec și luase restul. Acum avea În buzunarul jachetei ei de tweed mai mult de două lire În monede mici, austriece, dar În poșetă erau aproape optzeci de mărci. Avu oarecare dificultăți s-o facă pe centralistă să Înțeleagă numărul pe care-l dorea În Köln, pentru că vocea Îi era ușor Încleiată. În timp ce aștepta, balansându-și forma

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
se gândi ea, Îi va fi de ajutor În seara asta. Îmi place inelul pe care-l porți. Luminile Vienei treceau prin fața lor În Întuneric, iar chelnerul se aplecă peste masă și trase storul. Myatt spuse: — A costat cincizeci de lire. Era iarăși pe un teritoriu familiar lui, era acasă, fără să mai fie derutat de inconsistența comportamentului uman. Lista de vinuri În fața lui, șervetul Împăturit pe farfuria lui, foșnetul chelnerilor trecând pe lângă scaunul lui, toate Îi dădeau Încredere În sine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
de exemplu, pe Hobbs și pe Sutcliffe... — Sărutări. Veșnic sărutări. — Dar eu nu cunosc jargonul, Amy. — Spui Întotdeauna care-i valoarea unui lucru? Știi cât valorez eu? Perplexitatea și teama ei se transformară În iritare. — Sigur că știi. Cele zece lire date pe bilet. — Ți-am explicat cum s-au Întâmplat lucrurile, spuse Myatt. — Dacă aș fi fost fata de colo... Myatt se Întoarse, văzu femeia cea subțire, În blănurile ei, și fu prins, evaluat și pus iarăși jos de ochii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
o mișcare nu poate fi judecată după ofițerii ei. Socialismul nu era condamnat prin afilierea lui Grünlich la el, dar totuși era nerăbădător să uite de Grünlich. — O să-ți dau ceva bani. Își scoase portmoneul și-i Înmână omului cinci lire englezești. — Noapte bună. Era ușor să se descotorosească de Grünlich și-l costase puțin, pentru că banii nu vor avea nici o valoare pentru el la Belgrad. Nu avea nevoie de un avocat care să-l apere: apărarea lui era propria lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Vom avea vinul cel mai bun pe care pot să ni-l dea, spuse el, făcând un calcul rapid al costurilor și hotărându-se să uite faptul că un tren reduce orice vin la o simplă banalitate. Va costa două lire de căciulă. Ea bătu din palme entuziasmată. — Nu vei Îndrăzni să le spui motivul. El Îi zâmbi. Le voi spune că bem În sănătatea iubitei mele. Mult timp rămaseră tăcuți, adăstând asupra cuvântului și sugestiei sale de confort și permanență

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-și perfect visul. Lăsându-și mâinile pe genunchii grăsulii, Începu să râdă. Președintele Republicii! Asta-i bună! Și de ce nu? Știu să Îmbrobodesc lumea când e cazul. Kolber și doctorul, amândoi păcăliți Într-o singură zi. Mi-a dat cinci lire englezești doar fiindcă am fost ager și l-am ginit ce hram poartă când a spus „spion al poliției“. Argint viu, asta-i Josef Grünlich, nu altceva. „Ia uitați-vă acolo, Herr Kolber!“ Hop sfoara, ochit, foc, totul Într-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
clătină și căzu pe podea cu zgomotul pe care l-ar fi făcut niște cărămizi. — Afacerea asta cu Jervis. Abilă făcătură. Ai făcut contractul cu mandatarii și ai amânat doar să semnezi. — A fost totul legal. — Și aceste zece mii de lire date lui Stavrog, când aveai deja o ofertă de cincisprezece mii de lire? — Așa-s afacerile. — Și fata de pe Spaniards Road? — Și cele o mie de lire date funcționarului lui Moult pentru informații? — Ce-am făcut eu și să nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
niște cărămizi. — Afacerea asta cu Jervis. Abilă făcătură. Ai făcut contractul cu mandatarii și ai amânat doar să semnezi. — A fost totul legal. — Și aceste zece mii de lire date lui Stavrog, când aveai deja o ofertă de cincisprezece mii de lire? — Așa-s afacerile. — Și fata de pe Spaniards Road? — Și cele o mie de lire date funcționarului lui Moult pentru informații? — Ce-am făcut eu și să nu fi făcut și dumneata? Răspunde-mi repede. Nu ocoli răspunsul. Răspunde cu da

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
ai amânat doar să semnezi. — A fost totul legal. — Și aceste zece mii de lire date lui Stavrog, când aveai deja o ofertă de cincisprezece mii de lire? — Așa-s afacerile. — Și fata de pe Spaniards Road? — Și cele o mie de lire date funcționarului lui Moult pentru informații? — Ce-am făcut eu și să nu fi făcut și dumneata? Răspunde-mi repede. Nu ocoli răspunsul. Răspunde cu da sau nu. Domnule președinte și membri ai juriului, arestatul din boxă... — Vreau să vorbesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
se ținu de el. Cu fiecare taximetru pe care-l Împărțeau, simțea el că apropierea lor creștea și, lăsând complet la o parte planurile lor privind-o pe Janet Pardoe, intimitatea cu Myatt deja valora pentru el câteva mii de lire pe an. Taximetrul Îi hurducă pe o stradă povârnită și pavată cu pietre până În piața Înghesuită de lângă oficiul poștal central, iar apoi coborî iar culmea, spre Galata și spre docuri. Urcând până În capătul unei scări jegoase, ajunseră la micul birou

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
În fața cărora nu poți vorbi deschis. Nimic nu-i plăcea mai mult ca puțină impudoare Într-o companie feminină; atâta vreme, desigur, se gândi el, Întorcând un ochi dezaprobator spre domnul Savory, cât asta se făcea cu oarecare rafinament. — Zece lire, spuse Myatt, făcându-i semn chelnerului. — Vai de mine, cât de scump! spuse Janet Pardoe și Îl privi cu respect. — Glumesc, spuse Myatt. Nu i-am dat nici un fel de bani. I-am cumpărat un bilet. Și pe urmă a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187

e foarte departe și nu e greu de găsit. Doctorița Randle îți va putea răspunde la toate întrebările. E foarte important să te duci fără întârziere. Nu trece pe lângă ea. Nu te apuca de explorat. Nu ridica cele două sute de lire sterline. Cheile de la casă sunt agățate într-un cui, pe balustradă, la baza scărilor. Să nu le uiți. Cu regret, dar și cu speranță, Primul Eric Sanderson Am mai citit scrisoarea de câteva ori. Primul Eric Sanderson. Atunci eu cine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Nu, am spus, ducând gândul până la capăt. Vorbești despre domnul Nimeni, nu-i așa? — Vorbesc despre angajatorul lui. Dar, cum spuneam, asta nu face nimic, pentru că eu sunt mai mult un fel de liber-profesionistă. Taxa mea e de 5000 de lire sterline, sumă care, trebuie să recunoști, este foarte rezonabilă având în vedere că ți-am salvat deja o dată viața. Pe lângă banii peșin, am dreptul să păstrez și anumite obiecte peste care s-ar putea să dăm pe drum, începând cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
o pacoste de zile mari. — Mda? — Mda, zâmbi ea vag. Știi, dacă mă furișam vreodată noaptea târziu în casă, trebuia să trec pe lângă camera ei ca să ajung la a mea, și, dacă mă auzea, primeam un bilet pe sub ușă - 5 lire sau tata află că azi ai ajuns acasă la trei noaptea. — Foarte profesionist. Aha, mă șantaja ca să aibă cu ce să-și cumpere cidru alb sau ceva de genul ăsta. Odată a reușit să mă bage în belele atât de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
doar o singură literă. — Atunci, eu zic că ar trebui să facem o pauză. Hai să ne întindem o jumătate de oră sau mai puțin, să ne punem gândurile în ordine. — Da? — Altfel nu-ți dau cele cinci mii de lire. — A, făcu Scout, zâmbind, banii mei. — Uimitor, îți revine culoarea în obraji. Râse într-un fel suav. — Asta pentru că știi prea bine ce să-i spui unei fete. Am scotocit în rucsacul meu. — Pui la rotisor sau pui picant? — Uau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310

replică Rowe cu Încăpățînare. — Bine, dar oamenii nu vin În asemenea locuri ca să se-mbogățească! Cum nu ți-ai fi Închipuit la prima vedere, domnul Sinclair ascundea nebănuite doze de grosolănie. — Nu sînt ahtiat după cîștig. Ca dovadă, poftim o liră. Dar țin să păstrez cozonacul. Domnul Sinclair se Întoarse spre ceilalți, cu un gest iritat de disperare pe care nu Îcercă să și-l mascheze. — Dacă vreți, vă dau exemplarul din Micul duce, urmă Rowe. I-ar da posibilitatea doamnei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
dar cu o diferență de numai trei grame. Trei funți și zece grame, preciză ea, părînd să-și recapete aplombul. În cazul acesta, răspunse Rowe, voi păstra cozonacul, pentru că prima oară am ghicit trei funți și cinci uncii. Poftim o liră pentru cauză. Bună seara. De data asta, Îi luase prin surprindere: rămăseseră muți de uimire și nici măcar nu-i mulțumiră pentru bancnota oferită. CÎnd ajunse pe trotuar, Rowe se uită Înapoi și văzu micul grup din jurul taberei cu cozonacul grăbindu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
Purvis ieși, Arthur Rowe se așeză În fotoliu și Închise ochii. Așadar, serbarea se terminase; În fața lui se Întindeau, ca un pustiu incomensurabil, zilele săptămînii. Fusese ziarist de meserie, pînă acum doi ani. Avea un venit anual de patru sute de lire, astfel Încît era, cum s-ar spune, la adăpost de griji. Neputînd fi mobilizat, se Înrolase voluntar În Apărarea Civilă, dar nici acolo nu mai avuseseră nevoie de el, așa că, după această scurtă experiență, rămăsese mai singur ca oricînd. S-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
se ascunde ceva de preț? — Ce să se ascundă? — Planul poziției unei comori spaniole scufundate În largul coastelor Irlandei. Sau altceva, la fel de romantic. Ți-a cerut să-i dai În schimb un gaj, o sumă frumușică, să zicem douăzeci de lire - lăsîndu-ți firește cozonacul, pînă se va Întoarce de la bancă... — Vorbele dumitale mă pun pe gînduri... — O, stratagema le-ar fi reușit! exclamă domnul Rennit. Avea un talent extraordinar de a reduce totul la nivelul vieții de fiecare zi. PÎnă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
mă Îndoiesc... Se prea poate ca individul să se fi strecurat În casa dumitale cu intenția de a te jefui. Poate că te-a urmărit din scuar pînă acasă. Te-ai lăudat cumva că ești bogat? — Le-am dat o liră cînd mi-au cerut Înapoi cozonacul. — Un om care dă o liră pentru un cozonac e un om bogat, zise domnul Rennit cu un fel de satisfacție. CÎt despre individul acela, cred că era un dezechilibrat, fiindcă de obicei hoții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]